4,822 matches
-
-n versul iambic: Picioru-ușor se mișcă în saltul ditirambic, Fără de rânduială, și dulce și molatic Ca ceara ea îți face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele, de-urmarea lor amară, Astup-a ta ureche tu singur chiar - cu ceară. 25Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbăreț De eroul Odissev cel mult meșteșugareț; Și-au astupat cu ceară urechea, să se culce, La glasul de Sirenă adormitor de dulce {EminescuOpIV 267} Ș-astfel putut-a numai corabia-i s-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele, de-urmarea lor amară, Astup-a ta ureche tu singur chiar - cu ceară. 25Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbăreț De eroul Odissev cel mult meșteșugareț; Și-au astupat cu ceară urechea, să se culce, La glasul de Sirenă adormitor de dulce {EminescuOpIV 267} Ș-astfel putut-a numai corabia-i s-o poarte 30Pe lângă a lor ostrov aducător de moarte; Dori pază și șie, urechei, înțeleptul, Cu gândul să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dragă, căci de la tine-mi vine Și îmi iubesc turbarea, căci te iubesc pe tine; Urăște-mă, privește la mine cu dispreț, 120Să te iubesc prin astea tu mai mult mă înveți. Spuneți-mi cumcă fața o mască e de ceară Și mai mult o să crească iubirea mea amară! Că-n lupanar văzut-o-ați jucând, bătând din palme Și o să-mi par-un înger, în gândul lui cu psalme! Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: Că-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
S-aud cum lin mă chemi Acolo unde ești! Curând, curând și eu Îmi pare c-oiu pleca Pe dulce urma ta Iubit copilul meu! {EminescuOpIV 275} IAR FAȚA TA E STRĂVEZIE Iar fața ta e străvezie Ca suprafața albei ceri Și numai ochii mari sunt turburi De umbra negrelor dureri. Tu, chip chinuitor de dulce, Tu, ideal în ochii mei, Tu, ce femee între flori ești Ș-o dulce floare-ntre femei. De-ai rămânea pe veci frumoasă, Precum te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în caier și umeri de zăpadă - În negru, gură-dulce frumos o să-ți mai șadă! De vrei să-mi placi tu mie, auzi? și numai mie, Atuncea tu îmbracă mătasă viorie. Ea-nvinețește dulce, o umbr-abia ușor, Un sân curat ca ceara, obrazul zâmbitor Și-ți dă un aer timid, suferitor, plăpând, Nemărginit de gingaș, nemărginit de blând. Când îmbli a ta haină de tine se lipește, Ci gingaș-mlădioasă tu râzi copilărește. De șezi cu capul mândru pe spate lin lăsat, Tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
învățat Să tâlcuiască semne ș-a păsărilor spuse Și murmura cuminte a râului curat. În curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare, În dulceie-mmiitul al paserilor grai, În murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare Zidesc o mănăstire de ceară pentru trai, De spânzură prin ramuri de sălcii argintoase O-ntreagă-mpărăție în cuib legănător, A firii dulce limbă de el era-nțeleasă Și îl împlea de cântec, cum îl împlea de dor. Visa copilul... Fruntea-i de-o stâncă răzimată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei negru lucesc amorțite Flori roși de jeratic frumos încîlcite, Rubine, smaranduri, astfel presărate, Sălbatec-o face la față s-arate... Și ochi de-un albastru, bogat întuneric, Ca basme păgâne, de-iubire chimeric, Lucesc sub o frunte curată ca ceara - Zîmbirea-i îmbată ca nopțile, vara. {EminescuOpIV 329} Pe codri-nfioară a ei frumusețe Și apele fulger cu undele crețe; Se pare că-nvie a basmelor vremuri, Căci lumea-i cuprinsă de-un dulce cutremur. Din nori curge-o bură, un colb
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-a valma. Și s-ar vedea atunci fără-ndoială Când noi ne-am scoate sufletele-n palmă Ca-ntregul lor cuprins noi să-l deschidem; Non idem est si duo dicunt idem. {EminescuOpIV 375} O, -NȚELEPCIUNE, AI ARIPI DE CEARĂ Ce mâni subțiri s-apucă de perdele Și într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Lucește luna printre mii de stele, Suspină vîntu-n frunzele de fag, Se clatin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Lucește luna printre mii de stele, Suspină vîntu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiați de vânt - Lumini pe ape, neguri pe pământ. O, -nțelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot făr-să ne dai nimic, Puțin te-nnalți și oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele deszic, Ai desfrunzit a visurilor vară Și totuși eu în ceruri te ridic: M-ai învățat să nu mă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
datorie, Ce ți-a rămas la urmă? urât și sărăcie. Iubit-ai?... Ah! un caier de cânepă nu-i moale, Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a frunții sale! Cu gura ei subțire și mâni reci ca de ceară, Iar ochiu-i plin de raze străluce în afară, Răpindu-ți ție ochii cu a lor strălucire. Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire: Tu ești onest și plin de respect și generos Să frângi în zarea vieții un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Că ce rămase-atuncea naintea minți-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui leș... Ba mai treceai cu mâna prin perii tăi cei deși, Și nici visai că gîndu-mi te face de ocară Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară Și că priviri grozave, ca mâni fără de trup, Se întindeau asupră-ți cu ele să te rup, Și pe cât de frumoasă și gingașă la port Eu te priveam atuncea c-un rece ochiu de mort. Dar m-ai învins... Pătruns
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de frică iar. Atunci s-a dus colo, colo, La cel castel măreț, Unde ca luna-i străluci Amoru-adînc și drag. Dar vai! când intră-n salele Mărețe, nalte, reci, Pe-un sarcofag întins, văzu Copila ce-a iubit. Ca ceara palidă era Și, moale, părul blond Sta resfirat amestecat Cu aurul vergin. Și preoți tainic murmurau Adânce rugăciuni, Și clopote se auziau Vuind încet și lin. "Atît de mult am suferit Dureri, mărirea gre Și astfel toate s-a sfârșit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ene Anastasiul „cupeț” (negustor) care avea patru pogoane de vie pe moșia Socolei ca să dea mănăstirii „cîte una ocă ceară de tot pogonul; și de... a mai cumpăra... vreun pogon doaă, să aibă a da... tot cîte una ocă... de ceară de tot pogonul”. De aici se vede că „rugătoarele” de la mănăstirea Socola știau să se chivernisească. Și nu se încurcau, ci mergeau în rând cu vremurile. Asta se vede din cele scrise la 23 august 1790, când stareța Martha cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-te doar cu apă de izvor. Da’ și când om scăpa noi la mâncărică și la o ulcică cu vinișor de soi! Parcă te aud recitând : „Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Tăria ta, de-a pururi fie sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat, Mărite Vin, Tăria ta de-a pururi fie sfîntă. În fața ta cucernic mă închin și mă întrec cu gardurile-n trîntă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dragă mătușă. Că eu am fost cu tine, da' tu n-ai fost cu mine. Apoi măcar tot haide. Se-neca spuind la minciuni nu alta. Nu osos și aspru, ci format ca din marmură vânătă, un adevărat nas de ceară *. 1040 {EminescuOpXV 1041} COMENTARII {EminescuOpXV 1044} VOLUMUL VIII TEXTE DECEBAL (p. 41) Și de-l lovești, de te repezi asupră-i, De îi atingi tot ce-i mai sfânt în el, De vrei răbdarea să i-o frângi - să-l
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
această ocazie, Domnul țării își trimite fiul, fratele și pe alți tineri din rândul fiilor de boieri, mai mari sau mai mici, toți supuși ai Porții, să studieze la Stambul. Au primit de la voievod înscrisurile oficiale parafate cu sigilii de ceară și după un ultim chef au purces la drum . Acest lucru se întâmplă periodic după bunul plac al sultanului căruia îi plăcea să fie înconjurat de tineri din țările valahe. Așa este de când a apărut lumea pe aceste meleaguri. Urmașii
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
uita că mâine în zori plecăm. Fără a se arăta copleșit, Auta își înclină trupul și, privindu-l pe preot pe sub sprâncene, spuse fără să clipească: - Îi mulțumesc stăpânului meu pentru bunătatea și înțelepciunea sa. Tefnaht își luă tăblița cu ceară moale întinsă pe ea și începu să scrie, îngîndurat, ca și când întîlnirea cu Auta nu se petrecuse. Oricalcul încrustat în mânerul de aur al stilului revărsa flăcări. Dar ochii preotului Zeului Puterii urmăreau printre gene îndepărtarea ciudat de înțeleptului sclav, care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de Puarem și de Tefnaht. - Dar Puarem al nostru nu scrie cărți, când scrie... Pe strălucitorul Tefnaht l-am văzut scriind de câteva ori. Nici el nu scrie cărți. Cărțile sunt ca un sul de pânză, și el scrie pe ceară, cu un pumnal. - Tefnaht scrie cărți despre țările și popoarele pe care le cunoaște. Ceea ce ai văzut că scrie pe tăblițele cu ceară proaspătă e scris după aceea de sclavi meșteri, cu vopsea neagră, pe un sul de papirus, nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ori. Nici el nu scrie cărți. Cărțile sunt ca un sul de pânză, și el scrie pe ceară, cu un pumnal. - Tefnaht scrie cărți despre țările și popoarele pe care le cunoaște. Ceea ce ai văzut că scrie pe tăblițele cu ceară proaspătă e scris după aceea de sclavi meșteri, cu vopsea neagră, pe un sul de papirus, nu de pânză. - Papirus din cel la care ne-am uitat acum? - Da... Merib al tău ducea în cetate papirus. Au mai adus de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care i-a vindecat Maat a noastră un. loc unde se adună gâzele acelea galbene să facă miere. - Un stup de albine... - Da. A intrat un animal mic cu coadă lungă în stupul lor, și l-au învelit cu ceară. Animalul a murit și nu le-a mai tulburat. Înțelegi, Auta? Auta zâmbi îndelung. Hor avea dreptate. Între timp, ceilalți pregătiseră totul în luntre pentru plecare. Străinii și pământenii ieșiră pe lespezile turnului făcut pentru ei și se mai uitară
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Și dupaia Întotdeauna Își amână vizitele. Ajungi să fii tratat nașpa... se sufocă el, aparent Îndurerat, ținându-și respirația, ca un lepros nașpa, repetă el, — ... așa te simți Bruce, ca un lepros nașpa. — Mda. Hurley Își scoate un pic de ceară din ureche și se șterge de partea de jos a scaunului pe care stă. — Așa că am avut o perioadă În care le spuneam că sunt instalator sau că vând asigurări. Apoi Încep să-ți povestească totul despre ei. Adică „Fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se topească În lac. Imaginea este ireală, dar poate fi fidelă obiectului Prima trăsătură a imaginii este irealitatea (materială). Imaginea este o dublură inconsistentă a obiectului. Ea poate fi totuși, sub anumite aspecte (nu toate) fidelă obiectului. Un manechin de ceară este Într-un anume fel, adăugînd a treia dimensiune și poate și măsura reală a persoanei, mai fidel obiectului decît o fotografie. Pentru lumea senzorială și perceptivă, infidelitatea reprezentării lumii reale ține de limitele aparatului de recepție și prelucrare a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Cutia milei Să presupunem că cineva vă solicită să scrieți un haiku În care primul vers să fie cutia milei. Oricîtă imaginație Înaripată ați avea, cele două cuvinte vă trimit undeva unde aripile vi se Înmoaie, ca și cum ar fi de ceară, și devin inutile: vedeți aievea acea cutie, de cele mai multe ori meschină, pecetluită cu un lacăt ordinar și uriaș față de mărimea cutiei, așezată, mai curînd rușinat, lîngă raftul unde se vînd lumînări și tămîie. Și tot ce puteți simți și gîndi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
să le întrerupem pe ale noastre ca să vizităm mausoleele. Întrerupere târzie a preocupării absolut practice pentru supraviețuire pe care am botezat-o Estetică. După album, dicționarul. Dacă etimologia nu dovedește, ea indică. Mai întâi latina. Simulacrum? Spectrul. Imago? Mulajul în ceară al chipului celor morți, pe care magistratul îl purta la funeralii și pe care-l așeza, acasă la el, în nișele atriumului, la adăpost, pe poliță. O religie întemeiată pe cultul strămoșilor cerea ca aceștia să supraviețuiască prin imagine. Jus
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ceremoniile de la Curte. Doar ea primește omagii și, atâta timp cât efigia este expusă, noul rege trebuie să rămână invizibil. Astfel, dintre cele două corpuri ale regelui, cel perisabil și cel etern, cel de-al doilea se depune în manechinul său de ceară pictată. Este mai mult în copie decât în original. Conștient sau nu, cutuma franceză a "reprezentării" reia o tradiție romană. În Roma imperială, după Antonin cel Pios, funus imaginarium consecratio sau apoteoza postumă a împăratului decedat dublează înhumarea rămășițelor fizice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]