3,958 matches
-
Mafioții profanatori cădeau ca bolovanii zdrobindu-se de pământ. Masacrul din cimitir făcuse orașul celebru, alunga profanatorii și sataniștii, iar lui Andrei fostul paznic, îi aduse celebritatea și promovarea. Acum era directorul cimitirului. Morții și-au răzbunat morții. RĂZBUNAREA FANTOMEI Certurile numai conteneau. Totul se derula ca într-un infern monstruos. Totul părea greu și imposibil de suportat. Familia Morel nu era întemeiată decât de cinci ani și acum după această scurtă vreme, criza dezlănțuită părea fără soluții salvatoare. Totul pornea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
puteau vorbi. Acest fenomen se producea timp de jumătate de oră, în fiecare noapte, după care luminița se mistuia în beznă. Cosmin și Odet își puneau întrebări stupefiați: -Ce-o fi acest fenomen? -Cine ne pedepsește?Cine se răzbună? Dacă începeau cearta, mobilele se mișcau ca la cutremur, se auzeau bubuituri, după care apărea mingea de foc levitând nervoasă prin cameră, necontenind bubuiturile. Erau pur și simplu ridicați în aer până la tavan, după care erau scăpați de sus. Ziua diverse obiecte se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
nu poate vorbi, nu poate deschide gura, să-și miște mandibula și buzele. Patul începu să se miște ridicat de o entitate malefică până în tavan, planând și apoi coborând ușor la locul de pe dușumea. De la mansardă se auzeau zgomote bizare, certuri, urlete, voci, pahare sparte, trântituri de mobilă. Pendula de pe hol bătuse de miezul nopții. Mihail observă că poate să se miște. Deschise ochii. Deasupra patului se zbenguia levitând, o luminiță galben strălucitoare, care se îndrepta fulgerător spre ferestră ieșind afară
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
secret binecunoscut de toți faptul că Peeler se atașase în mod deosebit de o tânără și că se străduia să facă o lege specială care să o ferească pe fată de jocurile de împerechere ale grupului. Marin renunță să mai asculte cearta dusă pe șoptite. Wade Trask, vinovat de răzvrătire era cazul pe care îl aștepta, își lăsă privirea să rătăcească dea lungul sălii de consiliu. O duzină de alți oameni și doi secretari stăteau la o masă lungă, luând notițe. Oscar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de dihonia dintre cei doi corifei ai medicinii noastre, căci, într-un articol apărut în "Neamul romînesc", din perioada Războiului balcanic, Nicolae Iorga începea o înșiruire a penibilelor conflicte ce se întețeau atunci în viața social-politică de la noi tocmai cu "cearta medicilor în jurul holerii pe care nu sunt în stare a o birui, ceea ce e tot mai mult spre pierderea țării și spre rușinea civilizației noastre"568. Principalul reproș pe care Babeș îl aducea lui Cantacuzino se referea la presupusele deficiențe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
lor și sâmbăta după-amiază, și joia, și, de asemenea, cât era ziua de lungă, în timpul numeroaselor și nesfârșitelor lor vacanțe. Nu erau încă destul de mari ca să se joace în liniște, dar se arătau îndeajuns de puternici ca să umple apartamentul cu certurile și cu râsetele lor. Trebuiau potoliți, mustrați, amenințați cu bătaia. Rufăria trebuia spălată, nasturii cusuți; Louise nu mai prididea. Fiindcă nu puteau să găzduiască o servitoare și nici măcar s-o introducă în strânsa intimitate în care locuiau, Jonas sugeră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Isaia, care zice: 18. "Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Prea iubitul Meu, în care sufletul Meu își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, și va vesti Neamurilor judecata. 19. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe. 20. Nu va frînge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă pînă va face să biruie judecata. 21. Și Neamurile vor nădăjdui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
să-l prețuiesc, pentru că mama avusese grijă să șteargă rapid orice urmă a trecerii lui prin viața noastră. Au dispărut imediat pozele jandarmului din perete și el odată cu sicriul purtat pe umeri de frații săi mai mari. Au urmat îndelungi certuri între cumnate, unchi și bunici, care au lăsat un gust amar peste candida mea copilărie, făcậndu-mă să urăsc de moarte materialitatea lumii, aruncậndu-mă iremediabil în idealitatea ei. Începusem să prețuiesc mai mult ideile oamenilor, intelingența lor vie, luciditatea deciziilor, deși
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cea dintậi întrebare. - Zece! - Bravo, Luminel! Și-i povesteam, și-i tot povesteam ce-am scris în teză, cậte citate am dat, cum a reacționat profesorul. Urmau felicitările de rigoare și, drept recompensă, mult așteptata noastră întậlnire, soldată uneori cu certuri, cu lacrimi și împăcări, ca între îndrăgostiți. Pe Virgil l-am iubit mult, mult de tot, aș putea spune chiar că l-am adorat, l-am divinizat, dat fiind înaltul lui intelectualism, gravitatea gậndirii, măreția omului, a superomului... Era o
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
teiul Lasă floarea-i la pământ, Eu încep să mișc din buze Și trimit cuvinte-n vânt. Vis nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece cîntu-i Și eu știu numai atâta C-aș dori odat-să mîntui! {EminescuOpIV 257} FEMEIA?... MĂR DE CEARTĂ Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară, și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mișc din buze Și trimit cuvinte-n vânt. Vis nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece cîntu-i Și eu știu numai atâta C-aș dori odat-să mîntui! {EminescuOpIV 257} FEMEIA?... MĂR DE CEARTĂ Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară, și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un vis tu ești în minte-i - și astăzi te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mânie, Carea cumplită făcu Aheilor jale nespusă, Suflete mii viteze de fii de eroi în Aii Au trimis, pe ei înșii de pradă la câni lăsîndu-i Și la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voință Din acea zi când cearta făcu desbinare amară Intre mult divinul Achil și fiul lui Atreu, Agamemnon, al neamului tot și al regilor rege. Care din zei ațâță al desbinului foc între dînșii? Fiul Latonei și al lui Zeus, mânios pe rege, El a trimis
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
curând iubirea să trăiască doar prin mercenari. Iubirea - această perfuzie cu primăvară. Nici la bătrânețe, iubirea nu este o eroare biologică. Iubirea este cea mai tulburătoare polenizare a inimilor. Tumultoasa iubire curge cu timpul spre albia amintirilor și a regretelor. Cearta frăgezește iubirea. Iubirea romantică era fără capăt. Cea de azi e mai mult din capete. La bătrânețe, iubirea capătă un caracter memorialistic. Dispariția misterului împinge dragostea spre banalitate. Și totuși, quo vadis, iubire? Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rate. Printre metamorfozele moralei, se află și transformarea impecabilă a binefacerii în măgărie. Neutralitatea poate fi anticamera imoralității. Există și o răscumpărare prin umilință. Coroana și - a pus - o Napoleon I singur pe cap. Coarnele i le - a pus Iozefina. Cearta intelectualilor e cam cum a lăsat - o Socrate. Adică destul de încinsă. Motivele sinuciderii se înmulțesc ca iepurii. Doar lașitatea ne mai ține în viață. Distinsei doamne îi plăceau ca bărbații găsiți și câinii pierduți să - și pună capul pe umărul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cartea: „Bucuria inimii și veselia sufletului este vinul, cînd se bea la vreme cu măsură”. Apoi „Întocmai ca apa pentru viață este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsură”. Iar „Amărăciune sufletului este vinul cînd se bea mult; certuri și căderi face”. Dar „Ce viață are cel lipsit de vin? Că acesta s-a făcut ca să veselească pe oameni”. Bagă de seamă, vere, că „Vinul și femeile înșeală pe cei înțelepți”! Să știi, dragă ieșene, că în această carte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
singură forță și un singur vers. Iubitule, nu e minunat, tot ce avem? Poate alții caută în zadar și noi de dor nu mai putem. Gândește-te! E poate doar o altă zi pierdută, Dar să nu o terminăm în ceartă, Nu vreau o durere obscură. Tic tac, îl aud... e chiar el! Dușmanul nostru! Aveam o speranță nebănuită, dar m-a dezamăgit, E un monstru. Nu mai am nevoie de el, să plece în noapte cu bine! Căci singurul gând
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
trebuia să suferi, suflet cald și bun și bleg! E mai bine acum, te-ai mai calmat? Sau e nevoie de o nouă dorință Ca să îți dai seama că e cu putință Și el te iubește doar pe tine. Înțelege! Cearta e o cunoaștere mai veche. Dacă nu ar exista, poate că ai mai uita Ce înseamnă viața asta, De câtă durere ai nevoie pentru a învăța Că viața e o victorie doar pentru cei care Știu ce înseamna a visa
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
într-un izvor, Se aud tunete și valuri peste valuri, Furtuna începe în vale, în zori. Ploaia mă udă din cap până în picioare, Nu contează gestul, dar surâd, E prea scurtă viață și obositoare, Ca să mă iau cu ea la ceartă în gând. Răcesc și mă vindec, mă vindec de toate, De voi și de mine, de mine și de noi, De vise uitate, scrise într-o carte Uitată pe o masă cu prea multe foi. Asta am să rămân, o
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
de unde apoi toate acele dispute pe tărâm religios și filozofic având ca resort tocmai eterogenitatea presupozițiilor de natură metafizică. Cum însă orice concepție despre lume este logic infailibilă, chestiunea dacă, în fondul ei, e și singura justă rămâne o zadarnică ceartă de cuvinte. Fiecare își poate aroga o atare calitate, la fel de pe drept sau pe nedrept, deoarece aici lipsește instanța de drept, căci creierul nostru, categoric, nu poate trece dincolo de reprezentările lui, iar presupozițiile de acest fel se află tocmai acolo
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sine că neci [în] una, neci în alta, ci între ele amândouă mergând scapi de ele amândouă. Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp. 55 {EminescuOpXV 56} De ce Christos e așa de mare? Pentru că prin iubire el a făcut cearta între voințe imposibilă. Când iubirea este - și ea este numai când e reciprocă - și reciprocă absolut, vasăzică universală; când iubirea e, cearta e cu neputință și, de e cu putință, ea nu e decât cauza unei iubiri preînnoite și mai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sănătatea în corp. 55 {EminescuOpXV 56} De ce Christos e așa de mare? Pentru că prin iubire el a făcut cearta între voințe imposibilă. Când iubirea este - și ea este numai când e reciprocă - și reciprocă absolut, vasăzică universală; când iubirea e, cearta e cu neputință și, de e cu putință, ea nu e decât cauza unei iubiri preînnoite și mai adânci încă decum fuse-nainte. Omul ca atare e al omenirei; însă în arătarea lui definită, mărginită, el aparține unei părți a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în urmă rușinat și atunci Laur le-a spus dârdâind, - Sunt brusc supărat pe voi... plecați de aici! Nu vreau să vă mai văd cinci minute, după aceea discutăm câte în lună și în stele! Dar silfidele aveau chef de ceartă, - Ia te uită, nu e plaja ta... doar marea! De acolo ați apărut! Laur deveni hotărât... deja i se făcuse frig și mai făcu doi pași. Deodată marea îl deconspiră și-i dezvălui echipamentul. Nimfele fugiră râzând, scuipând în sânii
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dată când lucrurile se potriveau. Noi (adică și eu, și el) eram slabi la pat. M-a mâncat în cur ca să aflu de la cine, de la ea (adică nimeni) că eu (adică eu) nu sânt capabil. Nu știu cât ar mai fi continuat cearta și când i-aș fi spus adevărul, dacă salvarea mea nu ar fi venit, de fapt, de la o catastrofă. Am auzit bătăi în ușă, am amuțit amândoi, ea, de frică să nu fie cumva la ușă el (adică eu) și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea și el oi, boi și corturi. 6. Și ținutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau așa de mari, încît nu puteau să locuiască împreună. 7. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și păzitorii vitelor lui Lot. Cananiții și Fereziții locuiau atunci în țară. 8. Avram a zis lui Lot: "Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine, și între păzitorii mei și păzitorii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
încît nu puteau să locuiască împreună. 7. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și păzitorii vitelor lui Lot. Cananiții și Fereziții locuiau atunci în țară. 8. Avram a zis lui Lot: "Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine, și între păzitorii mei și păzitorii tăi, căci suntem frați. 9. Nu-i oare toată țara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]