3,105 matches
-
penitenciarului nu voia să le primească, însă Orășanu îi răspundea: — Nu ți fie teamă, o să primești ordinul peste câteva ceasuri. Și, în adevăr, ordinul venea întotdeauna. bucureștiul în 1871 165 tunză muscălește. După aceea, ca să scape târgul și marginile de ceata derbedeilor Vodă începe să le dea slujbe pe afară, pe unul îl face sameș, pe altul zapciu, pe altul altceva, iar pe Rosetti îl trimite polițai la Pitești. Tânărul Berlicoco merge la post și primul act care-l săvârșește, ca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Curs de istorie modernă a Bulgariei de prof. dr. Constantin Velichi, Universitatea din București, Facultatea de Istorie, 1974). În textul său Bacalbașa amintește de „bandele bulgare“, după denumirea obișnuită în epocă (și care nu avea un sens peiorativ), de fapt cetele revoluționare bulgare care luptau împotriva stăpânirii otomane; una dintre ele, condusă de poetul revoluționar Hristo Botev, organizată în România, va trece Dunărea la 17/29 mai 1876, cu ajutorul vasului de pasageri austriac Radetzky, dar va fi înconjurată de trupe turcești
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
făcut apel la voi. La glasul ei v-ați părăsit căminele cu avântul oamenilor cari au conștiință că de la devotamentul lor atârnă ființa statului român. Pe cât timp oștirile operau în depărtare și noi nu eram amenințați decât de năvălirile unor cete de jefuitori, ne puteam ține numai în apărarea țărmurilor. Acum însă rezbelul se apropie de hotarele noastre și, dacă turcii ar fi învingători, este învederat că ar năvăli cu toții asupra țării, aducând cu dânșii măcelul, prădarea și pustiirea. În această
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu uităm că una din gloriile bucureșteanului este că știe să facă chef. (Id., ibid., nr. 11573, 25 decembrie 1921, pp. 1-2.) Pagina 141 * Nicăieri nu-mi plăcea atât cât la Bordei. La Paște ori la Sfântul Gheorghe ne angajam ceata: opt până la zece, cu cântăreții Mugur Costache, Bărcănescu, Mitică Herescu, cu Caragiale, cu Iancu Suchianu, profesorul Mirescu, actorul Ștefan Iulian, translatorul Ilariu Hohaș, vioristul Drugoi și încă alții și porneam la Bordei. Plecam pe jos la Șosea, căci eram tineri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fără multe parale, ziua era plină de soare, iar sufletele pline de nepăsare și de veselie. Pe tot drumul glume, povești, sâcâieli și luări în periplezon. Și, în sfârșit, ajungeam. Bordeiul era plin. Cât vedeai cu ochii, pe sub toate tufișurile cete așezate jos, pe iarbă, fie pe haine ori fuste așternute. Și veselia era pretutindeni. Unii de-abia începeau, alții erau în toi, alții chiar făcuți. Câte unul sau doi lăutari scârțâiau și oftau în ahturi desperate cântecele populare ale epocii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fiindcă Bordeiul nu era luminat. Dar pocniturile! Ce era cu ele? Iată ce era. La Bordei nu se găteau mâncări. Fiecare venea de acasă cu ce putea. La Bordei se vindeau numai: mititei, cașcaval, pâine, rachiu și vin. De îndată ce intra ceata în grădină trebuia să-și aleagă locul; după ce și-l alegea, unii se așezau jos pentru ca să nu-l ia alții, după aceea restul plecau după furnituri. Cel care avea grija mititeilor se ducea la grătar, comanda numărul trebuincios și ședea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu era cel de astăzi. Era primitiv de tot. Nici șoselele, nici pavilionul cel mare, nici alinierea. Dar era viața de atunci altfel organizată. După o petrecere strașnică timp de patru-cinci ceasuri în târg ori în Heliade ne întorceam în cete dese cântând din fluiere și învârtind din hârâitori. Toate sunt bune când ai în suflet 18 ani. Joia Moșilor era pe atunci un eveniment. În Piața Teatrului, de pe la ora 5 nu mai găseai nici un muscal. Vorba: „A plecat Vodă la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
s-o îngrijesc. Paradoxal, odată intrat în „alianță”, îndîrjirea mi-a scăzut, și, în cîteva momente, am simțit o jenă de situația în care mă aflu. Psihologia mea e una de franctiror, nu de hăitaș. Nu mă simt bine în ceată. în schimb, de la 24 mai și pînă azi (5 iulie), A. s-a radicalizat: atunci, la ședința de partid, ezitase pînă în ultima clipă să ia cuvîntul. După aceea cred că s-a speriat de „piatra” pe care a aruncat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ich verginge von seinem stärkeren Dasein. Denn das Schöne ist nichts als des Schrecklichen Anfang, den wir noch grade ertragen und wir bewundern es so, weil es gelassen verschmäht um zu zerstören. Elegii I. Când eu aș striga, de prin cete de Îngeri care-i acela care ar fi să m-audă? De-ar fi ca dintr-o dată vreunul pe inimă chiar să mă țină, pe semne aș muri, m-ar ucide tăria ființei ce are. Frumosul nimica nu este decât
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe dric și dame în patru labe pe sub birou, de toate ... Lăsat slobod e în stare să vorbească de la Anul Nou până la Crăciunul următor. De înviere, adună copiii, ca nu cumva aceștia să ia calea bisericii. El e mielul, cu ceata lui de cobzari, de stricători de poezie și muzică; el îi tâmpește, el îi face clienții bulevardelor și ai cluburilor disco. Întrebându-te dacă a mai citit vreo carte de când era obligat să învețe alfabetul, nu ai să găsești un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
decupează pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului terestru, blasfemiile bufone, reluând rugi Întoarse nu În blestem, ci În reportaj acid, insuportabil, pentru că limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete antropofage”, trecutul nu poate fi revocat nici prin amnezie. În acest univers al Înstrăinării, Judecata din urmă Îl judecă tocmai pe Judecătorul Ultim, Stăpânul, adică Măcelarul, Hingherul cum Îl numește, cu fraternă oroare, poeta: „Noi - cei muritori/ noi scandăm: ia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a format o coloană de câteva sute de oameni. Când m-am uitat, văd numai cunoscuți de la Brașov, Făgăraș, Sibiu și alte centre legionare, veniți la chemarea Comandantului. Pe mulți nu-i mai văzusem din ianuarie 1939, înainte de începutul prigoanei cetei mari. Cu toții erau veseli și parcă nu-i mai ținea locul de bucurie. în coloană de marș, am pornit în sus pe strada Porții spre centrul orașului. În frunte mergea bătrânul inginer Ion Ionică, tatăl lui Eugen Ionică, cunoscutul martir
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Anglia, Franța și Rusia. Muntele suferinței a fost învins și din înălțimea lui, Căpitanul, cu mâna streșinită pe bolta frunții, vedea de jur-împrejur, colți de lup, lupi prădalnici și flămânzi și mai departe dincolo de munți, spre soareapune, vedea steaguri multe, cete multe care se luptau cu fiarele pădurilor. Teascul pieptului Căpitanului se umflă năpraznic și apoi presând asupra goarnei gâtlejului începu să hăue spre asfințit un chiot prelung și puternic încât se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu ca de la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în oraș, fără ca Poliția germană să nu știe. Când noi am aflat de la Șerbu despre el, m-am dus eu personal cu alți doi camarazi, să-l luăm și să-l aducem la D voatră, dar cineva, tot unul din ceata celor care doreau să facă o crimă și să ne compromită în fața D-voastră, s-a dus și l-a avertizat pe omul lui Antonescu și acesta a fugit înainte de a l putea găsi noi. Era important să se întâmple
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de sus Cazimca de la Jilava și Rugul de la Aiud. Analizând Fenomenul Legionar și calitatea jertfei lui Nicolae Petrașcu, Omul, îmi stăruie acum din amintire și din eternitate. Dumnezeu să-l odihnească cu drepții lui în împărăția Sa cea cerească, și cete de îngeri să-i învăluie odihna în cântecele lor! Suferințele sale din lunga detenție din timpul regimului comunist, și mai ales uciderea sa mișelească în propriul spațiu de locuit, mă înfioară. De multe ori cad în prelungi meditații și plâng
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
încă uimite de limba în care au intrat („cerulee”, „bolemniți”, „proceleusmatic”), fie regionalisme verzi, pline de sevă („răvac”, „a sgârma”, „băsnaș”). Numeroase mostre din poezia lui D. par curat barbiene: „Elipse descrescând urmez în zbor / Încet, spre centru, desfăcut în cete: / Stau zile grămădite-n coridor / De vizitiul dus ca să se-mbete. Așteaptă-n radă veselul vapor / Feeric, sub presiune, mugitor, / Cu ochi de căpitan țintind lunetă. // Ci eu aici elipse noi încerc / Tot mai rotit, mai iute, mai în cerc
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
are loc o sărbătoare, timpul, spațiul și contextul social favorabile acesteia. Prin agalmatic înțelege deopotrivă celebrarea supraumanului și ilustrarea omenescului. În fine, prin agonistic înțelege acea ficțiune a violenței, acea exorcizare a ei în cadrul conflictelor ceremoniale ce au loc între cetele de călușari sau între alaiurile de măști din cadrul Malancei bucovinene. Practica fericirii este o excelentă, modernă și erudită lucrare de antropologie culturală, „o aventură unică în antropologia culturală, nu numai românească” (Paul Petrescu), ilustrând frumoasele posibilități teoretice ale autorului. SCRIERI
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
într-o serie de norme sau reguli dintre care unele se completează între ele, altele sunt contradictorii față de altele, fiind specifice unor grupuri cu interese diferite. Aceasta a presupus o socializare graduală astfel: în copilărie prin familie, în adolescență prin cetele de feciori și la adulți prin instituția „vecinătății”. „Conștientizând rolul social al normelor, devine provocare investigarea procesului de producere a acestora. Pe parcursul demersurilor investigative am dedus că nu numai posibilitățile oamenilor de a se raporta la reglementări sunt diferite, dar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mai iubit de oameni, pentru un an, dar tatăl vecinilor putea să stea și 30 de ani dacă era iubit de oameni. Avea grijă să participe toți la priveghi, la înmormântări” (Ghinoiu, 2004, 359). Sistemul tradițional românesc de organizare instituțională (cete, vecinătăți, Sfatul bătrânilor, tovărășii etc.), relațiile etice care au stat la bază sunt concrețiuni social-istorice ale concepției despre lume și viață, ale viziunii particulare despre ideea de dreptate, justiție și administrație la români, despre formele de cultură și civilizație, cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
civilizații din istoria omenirii au fost strâns identificate cu marile religii ale lumii...” (Huntington, 1998, 59), deși realitatea demonstrează că, în acest caz, confreriile, deși au fost caracteristice confesiunilor romano-catolică și protestante, au funcționat și în cadrul religiei ortodoxe („vecinătățile” și cetele de feciori). Repartiția mai mult sau mai puțin particulară a responsabilităților în cadrul acestei modalități de organizare socială, dar și între acestea nu este însă niciodată una permanentă și perfect stabilă, chiar dacă în multe cazuri ajunge să fie considerată „arhetipală” pentru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
A. George; Schrag, C. Clarence; Larsen, N. Otto; Catton, R. William Jr. (1968) Sociology. New York, Evanston și Londra: Harper & Row Publishers. Mihăilescu, Vintilă (coord.). (2002). Vecini și vecinătăți în Transilvania. București: Editura Paideia. Moise, Ilie. (1999). Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori. Sibiu: Editura Imago. Rizescu, Alexandru. (2002). „Vecinătatea” o modalitate de normare a activității comunităților din sudul Transilvaniei, Transilvania, Sibiu, 1. Rizescu, Alexandru. (2002). Dimensiuni culturale ale instituției vecinătății la românii din Mărginimea Sibiului, Sesiunea internațională de comunicări științifice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
din preludiul lui Debussy, ci preferă să se apropie de poezia bucolică a Antichității eline, interesat, în primul rând, de cântarea naturii înconjurătoare și de ritmarea succesiunii anotimpurilor cu vârstele ființei. Faunul ce așteaptă, în atmosfera somnolentă a amurgului, întoarcerea cetelor de bacante sperioase devine un alter ego al autorului, care se autotematizează în perioade diferite ale vieții, la maturitate (Cântece de faun), la instalarea și conștientizarea primelor semne ale bătrâneții, concomitent cu amorțirea naturii sub fulgii de zăpadă ai primei
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
în fața conotației, lupul apare ca o figură mitologică, dacă nu deplin benefică, cel puțin favorabilă și binevoitoare. Aceasta este lupul moștenit de tradiția folclorică din vechile sisteme ale mitologiei autohtone, acesta este lupul totemic, protector, "frate" și călăuză, stăpân al cetelor de tineri inițiați ori războinici, divinitate tutelară ce veghează asupra trecerii marilor praguri, a marilor treceri care jalonează existența umană: nașterea, inițierea și căsătoria, moartea"51. Să recunoaștem, aceeași diversitate a simbolului lupului a stat și la baza elaborării personajului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acestora. Lui i s-ar potrivi una dintre formulările lui Roger Caillois, privitoare însă la o cârtiță cu nas în formă de stea: "fantasticul natural"2. Așa îl descrie, de la bun început, autorul: "Deci, precum s-au pomenit, fietecarea cu ceata sa, în partea monarhului să alegea, și una după alaltă la orânduiala sa să alcătuia. Iar mai pre urmă decât toate, Liliacul urma, carile cu aripile ce zbura și cu slobodzeniia prin aier ce îmbla, spre ceata zburătoarelor, adecă supt
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pomenit, fietecarea cu ceata sa, în partea monarhului să alegea, și una după alaltă la orânduiala sa să alcătuia. Iar mai pre urmă decât toate, Liliacul urma, carile cu aripile ce zbura și cu slobodzeniia prin aier ce îmbla, spre ceata zburătoarelor, adecă supt stăpânirea Vulturului a fi îl arăta, iară amintrilea într-însul alalte hirișii socotindu-să, în neamul jigăniilor, supt domnia Leului îl da. Care lucru pricina cercetării, apoi și gâncevii între doaă monarhii fu: fietecarea socotind că chip ca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]