2,949 matches
-
pentru o unică oră într-un punct simbolic. Răgaz al unor drumuri geografico-spirituale, de care nici unul nu a luat cunoștință. Sau nu a dorit să ia cunoștință. A doua întâlnire între cei doi scriitori ar fi putut avea loc o dată cu celebrarea memoriei lui Puskin, la 8 iunie 1880, unde Dostoievski a ținut un important discurs comemorativ. La acest eveniment Tolstoi a refuzat să ia parte și totodată și Dostoievski a ezitat în a se duce să-l vadă pe Lev Nikolaevici
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Concursului Muzical Eurovision au fost produse de-a lungul timpului — unele, naționale, altele, internaționale. Competiții similare care încă există în prezent includ: Competiții similare care nu mai există includ: În toamna anului 2005, EBU a organizat o emisiune specială pentru celebrarea celei de-a 50-a aniversări a Concursului Muzical Eurovision. Emisiunea, denumită "Congratulations" (după cântecul lui Cliff Richard din 1968) s-a transmis din Copenhaga și a avut ca invitați mai mulți artiști din cei 50 de ani de concurs
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
șase prescuri. În indicațiile următoare, se presupune existența a șase prescuri. Acolo unde nu sunt atâtea, părticelele se taie dintr-una și aceeași prescura. La Ierusalim, diaconul face proscomidia singur, iar preotul rostește doar ofertoriul. La slavi, preotul președinte al celebrării face toată proscomidia, însoțit de diacon. La români, de obicei preotul cel mai mic în grad - dacă sunt mai mulți de față - face proscomidia, însoțit de diacon. În explicațiile următoare, se presupune că ar face proscomidia un preot, însoțit de
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
turneul , care a vizitat Europa, America de Nord, Asia, și Africa. Acesta a devenit cel mai mare turneu al ei până în prezent și a fost întâmpinat cu recenzi pozitive, lăudând conceptul. În 2012, Minogue a început o serie de activități în scopul celebrării a 25 de ani în industria muzicala, care este de multe ori cunoscuta sub numele de „K25” și a început cu turneul Anti Tour, care a inclus piese B-side, demo-uri și rarități din catalogul ei muzical, a lansat apoi single
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
de a liberaliza Germania nu s-au împlinit; el credea în autocrație. La 23 septembrie 1896, Victoria și-a depășit bunicul George al III-lea ca monarhul britanic cu cea mai lungă domnie din istorie. Regina a solicitat ca orice celebrare specială să fie amânată până în 1897, care coincidea cu Jubileul de Diamant. Prim-miniștri din toate ținuturile dominioanelor au fost invitați și procesiunea Jubieului de Diamant a reginei din Londra a inclus trupe din toate colțurile imperiului. Celebrarea a fost
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
ca orice celebrare specială să fie amânată până în 1897, care coincidea cu Jubileul de Diamant. Prim-miniștri din toate ținuturile dominioanelor au fost invitați și procesiunea Jubieului de Diamant a reginei din Londra a inclus trupe din toate colțurile imperiului. Celebrarea a fost marcată de mari revărsări de afecțiune pentru regina septuagenară. În vacanțe, Victoria vizita cu regularitate Europa. În 1889, în timpul unei vizite la Biarritz, ea a devenit primul monarh britanic în funcție care a pus piciorul în Spania. În
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
în Ardeal, în cadrul slujbei Prohodului Domnului, iar din Ardeal în toată România. La baza acestor reforme au stat diferiți patriarhi melkiți, precum și preacuviosul Nicolae Sayegh, protoegumen al Mănăstirii Sfântului Ioan din Șueir (Orientul Mijlociu). Ritul melkit are câteva merite și cu privire la celebrarea euharistiei. Mai întâi de toate, melkiții au scos lingurița de la cuminecare, iar cuminecarea se face prin îngingere. De asemenease folosesc mai multe agnețe dreptunghiulare. Cât privește rugăciunile rostite de preot, ele se spun cu voce tare, și nu în taină
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
XVI-lea. În ultimii săi ani de viață, între 1560 și 1564, Buonarroti primește de la Pius al IV-lea sarcina de a proiecta - în capătul Via Pia (astăzi Via „20 settembre”) construită din voința aceluiași papă - o poartă, în scopul celebrării acestuia: Porta Pia. Poarta, la care Michelangelo a utilizat elemente la vedere, reamintind de tradiția de construcție din Roma antică, este terminată după moartea artistului. Genialitatea lui Michelangelo reflectată în artele plastice își găsește corespondența și în creația literară. Sentimentele
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
peste cu ajutorul corpului, al preocupărilor profesionale și artistice, al prietenilor, al familiei. Dar am întâlnit mulți oameni care sunt total rupți de valențele astea. De adăugat poate că The Agency of Touch s-a creat chiar pe fundamentul ăsta al celebrării vieții prin corp și vitalitate.
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
face filmul regimului Batista - și îl face, evident, cu mijloace artistice. În continuare, pe parcursul filmului, vedem celelalte fațete care permit excesivitatea acestui lux: exploatarea țăranilor sau masacrarea studenților. Ca atare, departe de a constitui un demers exclusiv calofil sau de celebrare a luxului, zugrăvirea bogăției într-o estetică flamboaiantă este punctul de plecare pentru expunerea epică, în manieră simili-brechtiană, a desfășurării economico-politice care permite existența acestui lux exagerat pentru cei puțini și pentru explicarea mecanismelor revoluționare care îi vor pune capăt
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
Benedict al XVI-lea a decis să cineze în seara de 19 aprilie 2005 cu toți cardinalii în Domus Sanctae Marthae, unde s-a și odihnit în acea noapte. A doua zi, dimineața, la ora locală 9, papa a prezidat Celebrarea Euharistică cu cardinalii în Capela Sixtină și a ținut "omilia" în limba latină. Solemnitatea inaugurării pontificatului a avut loc în Bazilica Sfântul Petru din Roma duminică 24 aprilie începând cu ora locală 10:00. La inaugurarea pontificatului său a spus
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
din viața indigenilor insulari din mările Sudului, evocând relațiile dure dintre oamenii mării sau aspirația eroului romantic către un ideal inaccesibil. De asemenea, a fost un maestru al povestirilor și ale jurnalelor de călătorie. Opera sa poetică, valorificată postum, de celebrare a unor bătălii și eroi din Războiul Civil, de evocare a peisajului marin sau de meditație lirico-filozofică asupra vieții, îl situează printre poeții reprezentativi de limbă engleză ai secolului al XIX-lea. s-a născut pe 1 august 1819 la
Herman Melville () [Corola-website/Science/298469_a_299798]
-
acest poem auzim pentru prima oară de miracolele sfântului Olaf. Unul dintre acestea a avut loc după moartea sa când un om orb și-a recăpătat vederea după ce și-a frecat ochii cu mainile pătate de mainile sfântului. Textele de celebrare liturgică a sfântului Olaf de-a lungul Evului Mediu au fost probabil compilate de Eystein Erlendsson, al doilea episcop al Norvegiei (1161-1189). Esența culegerii o reprezintă cele nouă miracole din "Geisli". Celebrarea cultului Sf. Olaf era răspândită în țările nordice
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
cu mainile pătate de mainile sfântului. Textele de celebrare liturgică a sfântului Olaf de-a lungul Evului Mediu au fost probabil compilate de Eystein Erlendsson, al doilea episcop al Norvegiei (1161-1189). Esența culegerii o reprezintă cele nouă miracole din "Geisli". Celebrarea cultului Sf. Olaf era răspândită în țările nordice dar cu excepția urmelor cultului englez doar referințe sporaddice există în alte regiuni. Există biserici din Anglia care îi sunt închinate (ades sub numele de "Sf. Olave"). Cea din strada St Olave Hart
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
de televiziune din Germania și în mai multe rânduri a fost transmisă în direct chiar din catedrala mitropolitană de la Nürnberg. Pentru a ancora comunitațile românești în regiunile în care acestea au fost înființate mitropolitul Serafim pune un deosebit accent pe celebrarea unor părți din serviciul liturgic în limba țărilor în care activează acele comunități. În acest scop a editat cărți liturgice bilingve. Acestea sunt bine primite nu doar de occidentali ci și de creștinii altor biserici ortodoxe care participă la slujbele
Serafim Joantă () [Corola-website/Science/308646_a_309975]
-
a Universității de Stat din Ivanovo, obținând diploma de licențiat în istorie cu lucrarea ""Relațiile ruso-bulgare în secolele XV-XVIII"". În primii doi ani de facultate, a sosit deseori în vacanțe în regiunea Ivanovo, cântând în corul bisericii și participând la celebrarea liturghiilor din localitățile rurale. După absolvirea facultății, timp de un an, a fost ipodiacon al episcopului Ambrozie Șciurov de Ivanovo și Kineshemsk. Apoi, între anii 1984-1988, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Moscova. În perioada 1985-1986 a efectuat stagiul militar
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
unele comunități catolice din străinătate și, în primul rând, de la credincioșii romano-catolici din oraș. Construcția bisericii a fost finalizată în 1995. Lăcașul de cult a fost inaugurat în ziua de 13 iunie 1995, de sărbătoarea Sf. Anton de Padova, prin celebrarea unei Sfinte Liturghii de către episcopul romano-catolic de Iași, Petru Gherghel, la care au participat preoți de la Episcopie, de la celelalte parohii din Iași, de la Institutul Teologic și un mare număr de credincioși. Începând de la acea dată, biserica a funcționat ca filială
Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași () [Corola-website/Science/308057_a_309386]
-
în diferite zone ale Europei se celebra Liturghia Romană cu diverse adăugări locale considerate de Sfântul Scaun ca fiind ilicite. Așadar, studiind problema, Părinții Conciliari au propus readucerea Liturghiei la cea din primul mileniu, mai cu seamă la stilul de celebrare din timpul Papei Grigore cel Mare. Liturghia tradițională Romană a fost în uzul Bisericii până în anul 1962, când Papa Ioan al XXIII-lea a tipărit ultimul Missal după venerabilul rit al Romei, trecându-se apoi prin decretele Conciliului Vatican II
Ritul tridentin () [Corola-website/Science/308100_a_309429]
-
Vatican II la niște liturghii hibrid în 1965, ca, mai apoi, în 1969 Liturghia Romană încetând să mai existe, să fie înlocuită cu o variantă reformată de factură protestant-lutherană, celebrată în vernacular (limba poporului). În majoritatea țărilor, limbajul folosit în celebrarea Liturghiei a fost latina, exceptând Dalmația, unde s-a primit un indult pentru folosirea limbii slavone. După Conciliul Vatican II (1962-1965) și până la abolirea Liturghiei Romane în 1969, încet-încet s-a făcut trecerea la limba populară: mai întâi în 1962
Ritul tridentin () [Corola-website/Science/308100_a_309429]
-
prietenilor pentru a se felicita reciproc cu ocazia Anului Nou. Azi, mulți copii japonezi își petrec vacanțele absorbiți de jocurile pe calculator, dar există, de asemenea, mulți copii care preferă să participe la jocurile tradiționale specifice Anului Nou. În Japonia, celebrarea Anului Nou este cel mai important eveniment din calendar, toate companiile și instituțiile guvernamentale oprindu-și activitatea în primele trei zile ale anului. În trecut cuvântul setsubun se referea la oricare dintre schimbările anotimpurilor, dar astăzi se referă în special
Festivaluri japoneze () [Corola-website/Science/308201_a_309530]
-
și căpșune. Clădirile și copacii sunt decorați cu lumini de Crăciun iar în locurile publice sunt instalați pomi de Crăciun. Ajunul Crăciunului a devenit o sărbătoare pentru cupluri în care aceștia își dăruiesc cadouri și își petrec timpul împreună. Prima celebrare a Crăciunului în Japonia a fost înregistrată în 1552 - mesă ținută de misionarii iezuiți din prefectura Yamaguchi. Unii consideră că tradiția celebrării Cracinului a apărut odată cu venirea misionarului Francis Xavier în Japonia în 1549. Începând cu expulzarea misionarilor în 1587
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
a devenit o sărbătoare pentru cupluri în care aceștia își dăruiesc cadouri și își petrec timpul împreună. Prima celebrare a Crăciunului în Japonia a fost înregistrată în 1552 - mesă ținută de misionarii iezuiți din prefectura Yamaguchi. Unii consideră că tradiția celebrării Cracinului a apărut odată cu venirea misionarului Francis Xavier în Japonia în 1549. Începând cu expulzarea misionarilor în 1587 și interzicerea Creștinismului în toată Japonia în 1612, practicile Creștine au încetat. Totuși, timp de 250 de ani, o mică enclavă de
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
interzicerea Creștinismului în toată Japonia în 1612, practicile Creștine au încetat. Totuși, timp de 250 de ani, o mică enclavă de Creștini, cunoscuți că Kakure Kirishitan ("Creștin ascuns"), au continuat să practice rituale creștine pe ascuns. Crestinitatea în Japonia, împreună cu celebrarea Crăciunului a reapărut la începutul perioadei Meiji (1868 - 1912) influențată de tradițiile Americane. În acest timp tradiția s-a extins încet în orașele mari ale țării. În anii celui de-al II-lea Război Mondial toate tradițiile legate de această
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
al II-lea Război Mondial toate tradițiile legate de această sărbătoare au fost suprimate. Începând cu 1960, odată cu creșterea rapidă a econimiei și influența dramelor TV Americane, Crăciunul a devenit popular printre Japonezi, însă fără conotație religioasă. Pentru mulți Japonezi celebrarea Crăciunului este similară participării la un matsuri, unde participanții, de multe ori, nu dau importantă zeității (kami) celebrate. Începând cu 1970 multe cântece și filme TV prezintă Crăciunul că o sărbătoare pentru îndrăgostiți. Mulți japonezi consideră Anul Nou una din
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
Jocurilor. Planurile defilării au fost concepute în perioada 2010-2011, lista cu purtători fiind făcută publică pe 18 mai 2011. Torța a ajuns pe 18 mai 2012 în Marea Britanie, venind din Grecia. Defilarea a ținut 70 de zile, având 66 de celebrări de seară, șase vizite pe insule, și 8000 de purtători, a câte 300 metri fiecare, începând din Land's End, Cornwall. Torța a fost în afara Marii Britanii doar pentru o zi, pe 6 iunie, când a ajuns în Dublin. Defilarea s-
Jocurile Olimpice de vară din 2012 () [Corola-website/Science/308219_a_309548]