66,018 matches
-
pentru discutarea moravurilor lumii românești. Val Condurache descrie, cu talent de prozator, modul nostru de a fi și apoi, cu talent de eseist, îl analizează. Un text antologic din această categorie este cel intitulat Soarele era, de-o sulița, pe cer. În ochii românului - explică Val Condurache cu umor - punctualitatea e o boală nemțeasca. Nici despre SIDA nu se știe cu siguranță de unde vine, sunt doar presupuneri în legătură cu ea, dar despre punctualitate se știe cu siguranță că a fost adusă din
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
lucrurile, "ceasornicul a fost la noi, dintotdeauna, un obiect de podoaba. Ceasul de mâna a apărut foarte târziu (...). Ceasul de buzunar, cu lanț, e cu totul altceva și nu numai pentru că are capacul aurit, incrustat, iar cadranul împodobit cu stelele cerului. Ceasul de buzunar e facut ca să pierzi timpul când vrei să știi cât e oră. Mâna se duce leneșa spre buzunar, caută că într-o scorbura, dibuie ceasul, îl scoate la iveală că pe o minune a lumii. Ochiul se
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
în condițiile libertății redobândite după decembrie 1989 (Educația se petrece de-a lungul anului 1990), orice fel de aspirații spre schimbare în bine sunt limitate la spațiul apartamentului de bloc unde se întâlnesc cei doi. Sau, eventual, la cel sub cer liber al Pieții Universității. În fapt, narațiunea se petrece într-o cheie a inocentei, fără vreo urma de concupiscenta sau vulgaritate. Atracția fizică, dorința sunt indeniabile, însă ele se nasc de-abia pe urmele compasiunii: În clipa când am zărit
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
a-și găsi o rezolvare favorabilă. Dacă după momentul Helsinki România se dezechilibrează politic, cu siguranță că acest lucru va avea efecte asupra așa-numitului rating de țară în a cărui creștere toată lumea speră, ca și cum acest rating ar pică din cer, nu ar fi legat de cele ce se întîmplă la noi în țară. Dar simplă idee că România reacționează numai la stimuli externi - si asta pe o durată scurtă - nu prea e de laudă pentru politicienii autohtoni. De fapt, e
Înainte si după Helsinki by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17476_a_18801]
-
direcția unei psihologii a genialității, se cade consultat Giorgio Văsari. Faimosul biograf folosește noțiunea de "zei muritori", congruenta cu cea de genii, vorbind despre Rafael. Pictorul a întruchipat un atare ideal, în care se combină fericit "nemăsurata bogăție a comorilor cerului" cu "toate acele gratii și daruri nespus de rare". Natură l-a înzestrat pe Rafael cu "toată această modestie și bunătate ce se pot vedea uneori la cei care - mai mult decît alții - au unit un anume caracter blînd cu
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
vedea uneori la cei care - mai mult decît alții - au unit un anume caracter blînd cu minunată podoaba a unei grațioase bunăvoințe". Un atare caracter nu face decît a desăvîrși opera divinului, întrucît geniul este, în egală măsură, dar al cerului și al naturii (un stereotip al Renașterii). Spre deosebire de omul de rînd, geniul nu e doar un crîmpei de dumnezeire în sine, ci reverberează o generozitate divină "nemăsurata". Revărsînd asupra unui muritor ales o sumă de calități neobișnuite, Dumnezeu pune în
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
de descendentă platoniciana și de esență magică: "Platon nu greșește în concepția să despre o mașină a lumii, alcătuită în așa fel, încît lucrurile celeste să aibă pe pămînt o condiție terestră și, la fel, lucrurile pămîntești să aibă în ceruri o demnitate celesta. În viață oculta a lumii și în rațiune (mens), regina a lumii (regina mundi), există lucruri înzestrate cu proprietăți vitale și intelectuale, bucurîndu-se de excelență. În plus, aceasta confirmă principiul magiei, care îngăduie oamenilor să atragă spre
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
ani luna aceasta!) căruia Conta i-a cântat, ăn fine, un fragment dintr-o lucrare interzisă prin 1985: Oratoriul Flăcări de sânge. Tatăl nostru la sfârșit de mileniu (solo recitare Constantin Codrescu) pe versuri de Eugen Jebeleanu: "Tatăl nostru, carele ești an ceruri/ coboară, daca esti, pe pamant"...
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
ce e bine pentru ănvătămănt. Total greșit, ar spune Kuhn. Tocmai pentru că nu au experiență șanț cei mai nimeriți să facă trecerea la o altă paradigmă. Cat despre acumularea problemelor nerezolvate, că ele s-au strans ăntr-un teanc uriaș cat cerul nu o dovedește tocmai criză educației, pe care numai cine nu vrea nu o vede? Thomas Kuhn - Structura revoluțiilor științifice, traducere de Radu J. Bogdan, studiu introductiv de Mircea Flonta, Editura Humanitas, București 1999, 290 pagini, preț nemenționat.
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
a integra an mecanismul voit modern al imaginii simțămintele bucolice, reminiscențele agreste. Efectul nu e de contrast, ci de complementaritate. Dacă lirismul fiziologic pe care l-am semnalat oglindește evoluția ființei an sine, lirismul dublu, modern-traditionalist, probează evoluția ființei sociale: " Cerul fardat cu idei/ cu simfonii/ care bat cămpiile cosmice. Veacuri esențiale/ am intrat pe drumul de țară/ printre bețiile ierbii/ la mine an sat...// E o dulce lumină care ma loveste-n rețină/ un bob de sudoare care mi se-
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
istoria unei prăbușiri icarice ăntr-o lume bruegeliană devenită malefica și terifică, totodată, cu orizontul strâmt că un tunel oranj inundat de o ceață luminiscenta și compactă, pe un tărâm ănghetat bântuit de hâite sălbatice, acoperit de zloate murdare sub un cer apăsător și opac de unde "murise ăngerul!" și unde ănsusi daimonul ominiscient se arătă ănspăimântat și urlând. Un apocalips vâscos al ninsorilor dese și al pustiului ghețurilor, nu al arderilor focului, coboară an ultimul volum, ănfrigurând un univers al ororilor și
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
orice fel. Succesul cărții constă în îmbunătățirea perspectivelor asupra lumii, chiar dacă eroul rămîne singur: Cîntă-i numai, învață să-i cînți!/ Paradoxal e că noapte de zi te văd răsfoind/ Hărți Stelare cu forme de animale,/ Altfel, spui, te obsedează culoarea cerului și vezi,/ Strigi că ai văzut Ursul din Luna și că ai o mare emoție/(a se cîți atracție)/ Discutînd cu el despre inteligența Urșilor și neasteptatea lor/ Blîndețe în fața florii de zmeura./ Draga mea, sub haine port pielea acelui
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
de rășina, a decretat: Tre^ tăiat tot bradu^!". Mi-am amintit, atunci, splendidele cuvinte ale lui G. Călinescu, relativ la Eminescu, si pentru care oricărui muritor i-ar putea fi iertate orice păcate: "s...ț câte o stea va vesteji pe cer an depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice an țeavă subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale". Mi-am amintit sí cum, la București, la cotul unei mici străzi din centru, unde se
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
povești, ăncurcături, o lume pestrița și contradictorie, sălbatică și generoasă, ăn care arta și kitsch-ul, bogăția și mizeria, dragostea și violență șanț de nedespărțit (că pisică albă de pisică neagră, ca norocul de nenoroc-). O lume ănchisă, dar sub cerul liber, lângă o Dunăre pe care plutește, fellinian, o navă albă... Pe scena concertului cu "No Smoking", Kusturica i-a dedicat un cântec lui Fellini, "acest Shakespeare al secolului XX... Kusturica are, azi mâine, 45 de ani (pe 24 noiembrie
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
maidanele acoperite cu rămășițele bisericilor prăbușite "în nori de praf roșiatic, sub izbitura de berbece obscen a buldozerelor", "străzile murdare, trotuarele înstelate de scuipați uscați, vitrinele goale sau pline de marfuri prăfuite, blocurile sure cu pereții prematur scorojiți, ca și cum din ceruri ar fi curs tot timpul asupra lor zoaie și laturi". Din pricina lipsurilor de tot felul, oamenii au suferit o regresie până la stadiul de animale, gata să se sfâșie pentru o bucată de carne. Ion Popescu, cel care-și duce într-
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
același timp, iată o posibilă imagine a acestui atelier, dar și o posibilă definiție a picturii lui Ion Dumitriu, în orizontul căreia solaritatea și penumbrele melancoliei se regăsesc în egală măsură. Așa cum și ambiental, lumina diurnă, solară, revărsata direct din cer printr- o fereastră în acoperiș, se intersectează și se îngîna cu semiobscuritatea dinlăuntru. Cine pe cine a construit și a modelat, la urma urmei, cine i-a transferat celuilalt energia și echilibrul, ar putea fi întrebări legitime, însă ce rost
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
nu-i aparțin? Ce e efemer poate fi frumos și valoros, dar are frumusețea și valoarea mai multor cupe de șampanie. Dacă a doua zi te trezesti aceeași ființă greoaie, obtuza, sleita, fără bucuria luminii care s-a ridicat pe cer, atunci așa-zisa împlinire a literaturii de o zi e cea mai sinistra cacealma. Am mai avut prilejul să spun că literatura nu trebuie să se adreseze doar mentalului, ci ființei integrale. Aceasta este principala calitate a operelor aparținând patrimoniului
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
când din receptor ai devenit creator. Răspunderea celui dintâi comunica cu răspunderea celui de-al doilea. Abia atunci înțelegi cât de precară este formula "a face literatura". Nu textul contează cât rădăcinile sale. Mai precis unde se înfig ele. În cer? În pământ? Riposta ar veni prompt: în minte, adică în mental. Acesta ar fi argumentul suprem al partizanilor ficțiunii speculative. De acord, dar cu o condiție: dacă eu, autor, am atâta putere încât să dovedesc că mintea este o imagine
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
De acord, dar cu o condiție: dacă eu, autor, am atâta putere încât să dovedesc că mintea este o imagine a iadului. Sau a raiului. Dacă dovedesc, așadar, că ceea ce e în mine se află de fapt dincolo de mine. Împărăția cerului sau a infernului este în noi, cum se spune, dar numai respectând această condiție a recunoașterii înălțimii sau adâncimii ce ne depășește. Și aș vrea să închei cu un exemplu furnizat de operă unui autor îndeobște considerat producător de ficțiuni
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
un muget colosal, ca de taur înjunghiat și care, cu sîngele colcăind vijelios, da să moară... Auzisem eu destule doine de-ale noastre; dar, nici una nu avea vitalitatea debordanta a cîntării maghiare în care răsună o jale greu de lămurit. Cerul să fi căzut deasupra noastră în acel moment paroxistic, si nu m-aș fi mirat... Nimeni nu mă lua în seamă. Doar față birtașului, o fetișcana zbanghie legată la cap s-a apropiat de mine zicînd teasekporoncion, cu aproximație, si
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
Gheorghe Grigurcu Una din probele la care putem supune o creație lirica substanțială este cea de-a urmări, prin intermediul sau, devenirea unor capitole de istorie a poeticii. Întrucît, neproducîndu-se sub cerul poeziei, odată boltit deasupra noastră, decît metamorfoze ale unor date preexistențe (paradoxal "primordiale", totuși, în cazul fiecărei individualități autentic înzestrate), ilustrarea acestor evoluții e în sine grăitoare, după cum e grăitoare și-n numele fiecărei voci distincte. E ca si cum am străbate
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
stelelor umflate de plîns", a "speranței care bate că un clopot", îndreptîndu-se spre derivațiile mai recente ale romantismului, pe care le reprezintă pozele insurgentei plebeiene, ale încrîncenării fantaste, ale sfidătoarei reverii exotice. Dacă Baudelaire definea romantismul drept "o binecuvîntare a cerului sau a infernului căreia îi datorăm stigmate eterne", să ni se permită a preciza că, deși "eterne" în sens moral, aceste "stigmate" suferă mutații de ordin estetic. Avem în vedere aici mai puțin producția confreriei de la Șan Francisco (Lawrence Ferlinghetti
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
bun să te gândești la tot felul de prostii? Ce rost are? (Melodia se termină.) Nils: Cum, adică, ce rost? De ce trebuie numaidecât să aibă rost? Cele mai frumoase lucruri din lume sunt cele aparent gratuite: un nor alb pe cerul albastru, zborul unei păsări, adierea vântului care încrețește apa din fiord, zâmbetul întâmplător al unei femei pe care n-o mai vezi pe urmă niciodată... Paul: Fleacuri... Și, pe urmă, toate lucrurile pe care le-ai amintit nici nu sunt
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
Îl salut. O mîndrie mă năpădește... Și iar cad pe gînduri și mă gîndesc la generalul ungur împușcat de sovietici cît ai zice peste. Grupul statuar Arpad. Calul cu coarne de cerb, pt. atac sau apărare. Cinci căi vijelioși sub cerul care mi se pare brusc asiatic din cauza... (șters, n.n.). Un ofițer în uniformă. Clar, un rus. Mă uit mai bine la el pe furiș și văd că e un maior după grad. El merge absorbit ținînd la ureche un mic
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
Furnicile să se transforme în fluturi,/ Codrii/ Să se lase cuprinși de gânduri.// S-a întâmplat într-o zi/ Să rasară/ Grâul din lumina,/ Florile din zâmbet;/ Să ne lăsăm cuprinși de somn,/ De frică,/ De paginile codrului,/ De visul cerului,/ De norii de pe clapele curate ale apei,/ De lumină stinsa/ Că speranța." an afară de sintagmele "paginile codrului" și "norii de pe clapele curate ale apei", nu găsim nimic care să demonstreze că poemul aparține Adinei Huiban. an personalitatea poetei persistă încă
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]