2,856 matches
-
de limpede fiind un model de exprimare literară a constatărilor științifice” (Petru Comarnescu). Participantă, în 1931, la campania monografică de la Cornova (Basarabia), C-G. studiază manifestările magico-religioase. Descântecele o interesează în măsura în care ele contribuie la conturarea atmosferei spirituale a satului, a ceremonialului magic complex. Este o cercetare remarcabilă, alcătuită dintr-un corpus de texte, prin care se reconstituie, cu o metodologie de mare finețe, mediul în care se exercită agentul magic. În studiile pe care le-a publicat în reviste și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286508_a_287837]
-
operațiunile sunt individuale și par motivate de căutarea prestigiului: fiecare șef are rețeaua sa de parteneri ereditari și este ținută o contabilitate precisă a valorii diferitelor scoici. Fapt remarcabil: schimbul este obligatoriu și orice tezaurizare este sancționată social. Analizele schimburilor ceremoniale lăsau în umbră alte sfere mai puțin prestigioase ale producței și schimbului, dar anchetele pe teren se multiplicau. Karl Polanyi și George Dalton au conferit o orientare nouă antropologiei economice, subliniind diversitatea sistemelor de schimburi. De atunci, specialiștii se repartizează
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
și normal ca acest grai să sufere schimbări, având în vedere faptul că limba este un fenomen viu, ce se înnoiește permanent. Sătenii din ambele sate consideră că graiul lor este cel specific Mărginimii Sibiului. În ce privește limbajul specific anumitor ocazii ceremoniale (cântece, strigături, poezii populare) și limbajul ritual din utilizat în actele religioase și magice menit să distingă și mai mult sacrul de profan (Bernea, 2004: 412) -, din nou cei în vârstă sunt păstrătorii de drept ai acestor elemente, tinerii declarându
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Drumur, Vasile Posteuca, Mircea Streinul. Ț.F. este una din puținele publicații contemporane care acordă o deosebită atenție creației populare. Se publică îndeobște folclor bucovinean: bocete, descântece, snoave, cântece bătrânești, proverbe, alte materiale sub titlurile Obiceiuri de familie, Din poezia ceremonialului de nuntă, Cântecul celor rămași în viață după măcelul de la Lunca din ianuarie 1941, se reproduc texte din colecțiile lui Dragoș Tochiță, Dumitru Covalciuc și Z. A. Istrati, apare și studiul Reminiscențe ale poeziei populare românești la ucrainieni și ruși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
cult capabil să satisfacă spiritul modern. Știm deja că visul său nebunesc era de a scrie o carte, o singură Carte, presupusă a împlini toate așteptările și nevoile contemporanilor săi. Totul era imaginat cu o minuție maniacală, ca un adevărat ceremonial plin de simboluri sacre, ce s-ar fi exprimat într-o lectură publică. Dar Cartea nu a mai apărut, poezia trădîndu-și propria liturghie și menirea de rit social prin "uciderea" versului sacru al metricii franceze, alexandrinul. Și atunci, cu doi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pentru faptele lui cele rele (de a fi scos din slujbă pe cronicar!). Pentru domnia lui Brâncoveanu s-a găsit un cronicar oficial în persoana lui Radu Greceanu, care dă un răboj monoton de conace, răscumpărat prin spectacolul unor amănunțimi ceremoniale. Cantacuzinii dădură din sânul lor un om foarte învățat, cu studii la Padova, pe stolnicul Constantin Cantacuzino, căruia i se datorește o Istoria Țării Românești, scurtă dizertație asupra originilor, erudită dar cam caragialescă ("au făcut, așa adecă-te ca nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iubită miresme otrăvitoare în trepieduri de argint, îi presară în pat garoafe și maci, stropește pernele cu parfum de brad și înfige într-o glastră trei ramuri verzi de lămâiță și un ram uscat de eucalipt. Dragostea urmează după acest ceremonial pedant. Bărbatul primește cheia de la poarta verde și rămâne în turnul celor trei blazoane (al Iubirii, al Speranței și al Credinței viitoare), mâinile femeii sunt ca albul altarelor din Babilon și din Ninive. După aruncarea cheii, bărbatul întreabă pe femeie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
suburbiilor belgice), albumele, băncile de școală, ceasornicele, pianinele, natura moartă în genere. ADRIAN MANIU Poezia lui Adrian Maniu e triumful stilisticii și al manierei. Ca un nou Crivelli, poetul se întemeiază mai cu seamă pe contururi și invenții de atitudini ceremoniale și, deși nu în teme, el este primul poet bizantinist, precedând cu un deceniu pe Lucian Blaga. Preferința este de la început pentru poemul-panou ori gravură. Cutare poezie nu-i decât comentarul unei icoane primitive în tonuri tari, galben, albastru, roșu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că a luat-o cu mai puțin. Dar oricât de mică e suma mărturisită, familia găsește că s-a păcălit. GEORGE MIHAIL ZAMFIRESCU, N. M. CONDIESCU ȘI ALȚII Specializat în viața mahalalei bucureștene, G. M. Zamfirescu a debutat printr-un "ceremonial", Madona cu trandafiri, care e un fel de grotesc mai degrabă decât roman. În schimb Maidanul cu dragoste și Sfânta mare nerușinare sunt din speța romanului ciclic. Mediul de lături și insalubritate, unde copiii tânjesc anemici, e acela din opera
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grație, ci una de chinuitoare autoanaliză” (Dan Grigorescu). Primele lui cărți indică o structură barocă, tensionată în căutări și trăiri și exuberantă stilistic. Confesiunea malaxează imagini, matafore și simboluri luxuriante, ample comparații și compuneri oximoronice, într-o gesticulație de mari ceremonialuri, cu o dicție solemn-sacerdotală ce-i va caracteriza aproape tot scrisul. E o poezie care „reușește să reunească «contorsiunile» din versul lui Ion Gheorghe cu «iluminările» din lirica lui Virgil Mazilescu” (O. Soviany). Antumele (1985-1987) sunt gândite ca un vast
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
aici și cumulul de înțelesuri pe care îl capătă noțiunea, însemnând nu numai o. de nuntă, ci și o. de înmormântare. Sensul de bază, aflat și în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, rămâne acela de „cuvântare”. În ceremonialul nunții, o. este semnalată la români din secolul al XVIII-lea. Cel mai vechi text al unei o. de nuntă este cel reprodus de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae. O. care se rostea la nunțile boierești și domnești nu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
Radicalitatea gândirii și violența interpretativă / 307 Capitolul 6. O strategie neconvențională seducția / 313 6.1. Seducția o metaforă importantă a discursului baudrillardian? / 313 6.2. Etapele seducției / 317 6.2.1. Etapa rituală a seducției. Seducție pură ritual, magie și ceremonial / 318 6.2.2. Etapa estetică a seducției. Seducție și provocare / 319 6.2.3. Etapa politică a seducției. Seducția ca practică / 321 6.2.4. Apoteoza lipsei de seducție: transpoliticul / 322 6.3. Seducție și retorică / 324 6.3
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al anomaliilor. Cele trei figuri dominante ale acestei etape, și anume obezul, ostaticul și obscenul, demonstrează, prin profilul lor, dispariția seducției sau, cel mult, transformarea ei în "fascinație". 6.2.1. Etapa rituală a seducției. Seducție pură ritual, magie și ceremonial Etapa rituală a seducției conține acea imagine "pură" a sa, în care totul are loc în interiorul unui ceremonial sau al unui agon. La Baudrillard, legea aparențelor decurge firesc din faptul că la baza oricărui tip de seducție se află puterea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lor, dispariția seducției sau, cel mult, transformarea ei în "fascinație". 6.2.1. Etapa rituală a seducției. Seducție pură ritual, magie și ceremonial Etapa rituală a seducției conține acea imagine "pură" a sa, în care totul are loc în interiorul unui ceremonial sau al unui agon. La Baudrillard, legea aparențelor decurge firesc din faptul că la baza oricărui tip de seducție se află puterea metamorfozei orice trebuie transformat pentru a fi învăluit într-un ritual care captează. În această lege se găsește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei încercări interpretative sau psihanalitice, ci prin recursul la ritual și metaforă ce presupune deplasarea ușoară a aparențelor și crearea unui lanț continuu de aparențe ale aparențelor. Seducția operează în interiorul unui discurs prin intermediul aproximării, ambivalenței, al vrăjii, împlinindu-se în cadrul ceremonialului sau al ritualurilor care rupeau legătura cu realitatea, impunând o logică nouă și un tip de ordine care fascina. Metafora în sine este elementul dominant al acestei etape pentru că ea poate face trimiteri la altceva decât cunoscutul, vizibilul, raționalul. 6
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
formă sacrificială; • înfăptuirea unei crime perfecte (în sens simbolic); • crearea unei opere de artă, seducția fiind considerată drept una dintre Artele Frumoase; • operație a unei trăsături de spirit, alcătuind un tip de "economie spirituală" care este echivalentul schimbului aluziv și ceremonial al unui secret; • o formă ascetică de probă spirituală, dar și pedagogică, un fel de "maieutică" erotică și ironică în același timp; • formă de duel, agon, joc războinic 522. 6.2.3. Etapa politică a seducției. Seducția ca practică Stadiul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
52. 277 Ibidem, p. 65. 278 Interpretând căutarea barthesiană a gradului zero al scriiturii, Maurice Blanchot notează în Spațiul literar, trad. de Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1980, p. 282, că "literatura începe odată cu scriitura. Scriitura este ansamblul de ritmuri, ceremonialul evident sau discret prin care, independent de ceea ce vrem să exprimăm sau de felul în care exprimăm, se anunță evenimentul că aceea ce este scris aparține literaturii, iar cel care citește acel lucru citește literatură". Prin această poziție, M. Blanchot
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Întunericul durerii și nici un loc nu e suficient de sigur pentru a Împăca sufletul. Există, totuși, popasuri mai lungi, spații favorabile, și unul dintre ele este „vesela vale” lamartiniană. Este spațiul singurătății, al iubirii și al copilăriei. Aici se desfășoară ceremonialul așteptării și al reveriei Într-o expresie mai direct lirică (Reverie): „De zgomot departe, În vesela vale, A cării verdeață ades am călcat, În liniștea nopței, privirile tale Se-nalț, se ațintă pe cer luminat.” Apar, numaidecît, elementele pastoralei: clopotul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tentativei de a o descrie... La Bolintineanu, inocența este, dimpotrivă, o figură determinabilă, retorica ei poate fi descrisă, semnele, simptomele ei pot fi citite și analizate, cum s-a putut constata mai Înainte. De la rumeneală la rapt este un lung ceremonial și el Înfățișează, În fond, treptele ce duc spre treapta desfătării erotice, În zona sudică a imaginarului romantic. Nu știu ce loc trebuie să găsesc În această mică mitologie a erosului bolintinean sinului. El este pretutindeni evocat, la modul propriu și la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
n-o observă În literatura erotică a Occidentului. Orientul a subțiat și I corupt simțurile sau le-a adaptat unei mentalități care face din femeie un obiect exclusiv erotic. Un obiect ce trebuie corupt prin daruri, cucerit printr-un complicat ceremonial. Ceremonialul prevede, s-a putut constata și din analiza versurilor lui Ienăchiță și Alecu Văcărescu, mai multe probe, cea dintîi și cea mai importantă fiind micșorarea voită a seducătorului (o voluptate a umilinței, un cult al defăimării!). Este o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o observă În literatura erotică a Occidentului. Orientul a subțiat și I corupt simțurile sau le-a adaptat unei mentalități care face din femeie un obiect exclusiv erotic. Un obiect ce trebuie corupt prin daruri, cucerit printr-un complicat ceremonial. Ceremonialul prevede, s-a putut constata și din analiza versurilor lui Ienăchiță și Alecu Văcărescu, mai multe probe, cea dintîi și cea mai importantă fiind micșorarea voită a seducătorului (o voluptate a umilinței, un cult al defăimării!). Este o strategie la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reclamă versurile lui Conachi, constatăm că ea se menține În sfera sufletului (adică a emoției) și a unei senzualități decente. O deschidere, dar nu prea mare, are spre agape și spre mania erotică, amestecînd miturile Într-un lirism În esență ceremonial. Totul e cum spui, Înainte de orice este mimarea unei mari umilințe În fața obiectului erotic. Dragostea este, repet, văzută ca o teribilă boală, Însă oamenii aceștia văicăreți de la 1820 s-au instalat confortabil În boală și petrec fără gînd să iasă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
șoim și, Încă o dată, pe turturică și privighetoare. „Filomela” devine un simbol romantic curent. Din sfera micilor viețuitoare, Conachi dă atenție fluturelui, iar dintre arbori alege fagul („copaciul mare”), sub crengile căruia are Ioc mistica Întîlnire și se desfășoară marele ceremonial. 18. Dintre instrumentele muzicale, Conachi găsește o afinitate cu scripca: „scripca jalnică, duioasă, răspunde la ahtul meu / Și spune În lume toate cele ce pătimesc eu...”. SÎntem În faza lăutărească a mesajului erotic. Poezia este spusă, simpla lectură nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
armelor. Erotocrit este, În fond, un trubadur care Într-o mină ține chitara, semnul inspirației, și În alta lancea, semnul curajului viril. Două arme care deschid drumul spre inima Stăpînei. Doamna lui Erotocrit este Însă o copilă care nu cunoaște ceremonialul erotic. Ea se adresează doicii a se lasă sedusă de cîntec. Ce urmează iese din sfera liricii propriu-zise. Intră În cîmpul poeziei eroice și al moralei. CÎteva versuri dezvoltă tema mesagerului: „O, cer! o, soare și lună, O, stele! de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu menzil sufletul meu“... Scrisorile lui Alecu dezvăluie o dramă de renaștere Într-un mediu oriental. Omul este, realmente, Înspăimîntat, umilit, fără mari speranțe de a fi salvat. Scrie prietenului și protectorului său fără să se gândească la eleganța stilului ceremonial, sau cel puțin așa spune: „Nu scriu cu ceremonial [...] deoarece nu mai am nici cap, nici stare trupească, scriu tu durere nemaiauzită către singurul acela pe care Îl știu că ține la mine cu tot sufletul! Boierule vistier, sînt pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]