6,513 matches
-
o grămadă de cărți de bucate, nimeni nu s-a născut bucătar. Pot învăța între timp ce și cum se gătește. - Aici ai dreptate. Dar eu vreau să mă însor cu tine. Ce-mi gătești pentru prânz de exemplu? - O cină romantică la restaurantul tău. Hi, hi, hi, râse ea cu poftă. Eu aranjez masa, bucătarii gătesc, ospătarii ne servesc. În pahar îți torn eu. - Mulțumesc. - Chiar te-ai însura cu mine? se alintă Dalia pe lângă el, luându-l de dup
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
antren. - Bine, intru la duș și în câteva minute sunt gata. Să știi că nu mi-am luat nimic special de îmbrăcat. - Nici nu-i nevoie. Cine te vede? Am câțiva bătrâni din Germania veniți la tratament care au servit cina de mult. Cred că vom fi singuri în tot salonul până ajungem noi jos. - Am să mă grăbesc, să știi. Și mie îmi este foame că nu am avut chef de mâncare știind că mă întâlnesc cu tine. Îmi era
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
parte a cultului divin și a cinstirii lui Dumnezeu cu mult înainte de venirea lui Hristos. Cunoaștem din psalmi că muzica vocală și instrumentală era pusă în slujba laudei lui Dumnezeu Savaot. Apoi, în Noul Testament aflăm că Mântuitorul Iisus Hristos, după Cina cea de Taină, a cântat psalmi de laudă împreună cu Sfinții Apostoli. Muzica a fost însoțitoarea cuvântului și după Cincizecime, când ia ființă Biserica, după Pogorârea Sfântului Duh. Mai apoi, când au inceput prigoanele și când creștinii erau trimiși la moarte
CONCERTELE CORULUI DIN TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375289_a_376618]
-
se sufoce și începu să se zbată înspăimântată. Elena, sora mai mare se repezi să o țină de mâinile care se străduiau să își smulgă tuburile iar Alexandru aproape că demolă casa alergând speriat să-și cheme părinții care pregăteau cina. - Mama, tata... Sofia... repede!... urlă băiatul terorizat. Cei doi năvăliră în odaie înnebuniți, neștiind ce vor descoperi acolo. Paula o îndepărtă pe Elena ce o imobiliza pe micuța aproape sufocată și o înlocui incredulă și neștiind ce să simtă : teroare
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
a avea o familie. Familia a constituit pentru români chezășia neamului, ardoarea cu care părinții își binecuvântau, de fiecare dată, la marile sărbătorii, copiii spre împlinire. Masa de sărbători a legat pururea familia și a fost binecuvântată de Dumnezeu, precum Cina cea de taină. Se spune că strămoșii noștri daci se nășteau cu privirea îndreptată spre înaltul cerului, pentru a lua cunoștință, încă din prima clipă a vieții, că acolo, Sus, sălășluia puterea divină care îi veghea, mustrându-i cu secete
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
August 2011. Adoarme gândul meu între petale Până nu cade bruma peste flori, Au gust de raze dorurile tale, Cu ele mă trezesc adeseori. Au gust de struguri versurile mele, La noapte mustul se preface-n vin, Așteaptă-mă la cina dintre stele În ceasul hărăzit când o să vin. E vară, încă august, ce lumină! Se înalță ciocârlia-n trilul ei Și-amiaza mea de voia ta mi-e plină, Amână-i înserarea, dacă vrei... Referință Bibliografică: August... / Nicolae Nicoară Horia
AUGUST... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373062_a_374391]
-
bunătatea lui Dumnezeu?” Acești arginți pot deveni idoli în viața noastră, punând preț mai mult pe lucrurile materiale, ignorând Jertfa Mântuitorului și Învierea Sa. Joi, pentru că a simțit că a sosit ceasul morții Sale, Iisus a vrut să servească ultima cină de Paști împreună cu toți ucenicii Săi. În casa unui prieten, într-o cameră de la etaj, numită în Evanghelii „camera de sus”, în timpul servirii Cinei, Iisus S-a pregătit pe Sine și pe ucenici pentru evenimentul morții Sale. Totodată, Iisus descoperă
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
Joi, pentru că a simțit că a sosit ceasul morții Sale, Iisus a vrut să servească ultima cină de Paști împreună cu toți ucenicii Săi. În casa unui prieten, într-o cameră de la etaj, numită în Evanghelii „camera de sus”, în timpul servirii Cinei, Iisus S-a pregătit pe Sine și pe ucenici pentru evenimentul morții Sale. Totodată, Iisus descoperă pe trădătorul Său, zicându-i: „Fiul omului, negreșit, se duce după cum este scris despre El, dar vai de omul acela, prin care este vândut
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CU LUNA STAU LA CINĂ Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe-arcada înnoptării, în tainicele castre, Zvâcnește libertatea și-n trecerea-i barbară Aleargă herghelia prin stepele albastre; Vin cai să se înfrupte din
CU LUNA STAU LA CINĂ de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373157_a_374486]
-
cai să se boteze în lumi fără prihană. Țâșnesc lumini sonore din nările-aburinde, Coloane spiralate topite-n depărtare - Și-n crupele-argintate sudoarea se aprinde; Vin cai să se adape din jgheaburi selenare. Într-un festin edenic, cu luna stau la cină, Sorb liniștea albastră, din stele mușc lumină. Referință Bibliografică: CU LUNA STAU LA CINĂ / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1771, Anul V, 06 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Georgeta Muscă Oană : Toate Drepturile Rezervate
CU LUNA STAU LA CINĂ de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373157_a_374486]
-
spiralate topite-n depărtare - Și-n crupele-argintate sudoarea se aprinde; Vin cai să se adape din jgheaburi selenare. Într-un festin edenic, cu luna stau la cină, Sorb liniștea albastră, din stele mușc lumină. Referință Bibliografică: CU LUNA STAU LA CINĂ / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1771, Anul V, 06 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Georgeta Muscă Oană : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CU LUNA STAU LA CINĂ de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373157_a_374486]
-
fasole cu costiță și ne-am omorât cu ea foamea, stând în picioare, cu ochii ațintiți pe sculele lansate, căci nu mai aveam răbdarea să servim prânzul liniștiți, fără să ne pese de pescuit. Ne amăgeam cu gândul că la cină vom avea masa principală. Numai cu berea nu aveam limite, ea era de căpătâi și nu făceam rabat la golit paharele din plastic. Doar venisem să ne destindem, departe de lume, de colegi, familie, șefi, sau subordonați. Eram doar noi
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
să ne axăm pe pescuit. Deja, treningurile de pe noi erau murdare de la umezeala de pe mal și am fi preferat să stăm în șorturi, însă teama de țânțari nu prea ne dădea ghes și nu ne stimula deloc. Mămăliga rămasă de la cină am amestecat-o cu pâine și, astfel, ne-am umplut momitoarele. Apa era curgătoare în acel loc și nu puteam folosi vergi fixe cu plute, așa că tot cu lanseta cu plumbi grei și culisabili, sau cu momitoare pline cu mămăligă
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
locuri de staționare a pescarilor, că mai fuseseră și alți norocoși, care s-au bucurat de capturi frumoase. Se găseau și lemne din belșug, așa că am adunat o rezervă considerabilă, suficientă ca să aprindem un foc mare, care să alunge țânțarii. Cina se compunea de kaizer, salam la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
abundență, băgați în saci din plastic și apoi în gropile astupate cu pământ, ca și în seara precedentă. Toate aceste măsuri de precauție le luam ca să prevenim vizita vreunui animal flămând, furnici sau gândaci. Era plăcut să vezi cum, după cină, la un ultim pahar cu bere, mai aruncam, din când în când, câte o mână de sare pe foc, să facă scântei și să îndepărteze țânțarii. Parcă aveam un foc de tabără pe o insulă pustie și semănam cu doi
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
Galeriu. Într-o liniște de simfonie, Marele Duhovnic a vorbit 3 ceasuri electrizând și fascinând întregul auditoriu. Ceilalți invitați s-au rezumat doar la cele câteva minute care au mai rămas, după care Cadrele Didactice ne-am retras la o Cină festivă. În toiul agapei, i-am provocat pe invitații de onoare să răspundă la următoarea întrebare: -Dacă ați fi forțați de împrejurări ultimative să părăsiți țara pentru totdeauna, ce cărți ați considera necesare să vă însoțească în necunoscut? Primul a
MARI JERTFITORI ŞI MĂRTURISITORI AI FILOCALIEI ORTODOXE ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372047_a_373376]
-
sătenii încă nu se întorseseră de la culesul roadelor sau cu vitele de la pășunat, drumul era pustiu. Pe bătăturile caselor nu se vedea țipenie de om. Gospodinele rămase acasă trebăluiau grăbite prin cuhnii, cu grija mălaiului și a terminării fierturii pentru cină. Așa că Petrică nu avu parte să întâlnească, până acum, pe cineva. Totuși, îi ieși norocul în cale că, la poarta lui Vasile al Gheorghiții, trei săteni se speteau ca să despice un caravei, un butuc gros de gorun cioplit în patru
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
fasole cu costiță și ne-am omorât cu ea foamea, stând în picioare, cu ochii ațintiți pe sculele lansate, căci nu mai aveam răbdarea să servim prânzul liniștiți, fără să ne pese de pescuit. Ne amăgeam cu gândul că la cină vom avea masa principală. Numai cu berea nu aveam limite, ea era de căpătâi și nu făceam rabat la golit paharele din plastic. Doar venisem să ne destindem, departe de lume, de colegi, familie, șefi, sau subordonați. Eram doar noi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
să ne axăm pe pescuit. Deja, treningurile de pe noi erau murdare de la umezeala de pe mal și am fi preferat să stăm în șorturi, însă teama de țânțari nu prea ne dădea ghes și nu ne stimula deloc. Mămăliga rămasă de la cină am amestecat-o cu pâine și, astfel, ne-am umplut momitoarele. Apa era curgătoare în acel loc și nu puteam folosi vergi[ Vargă, vergi = băț de undiță (DEX)] fixe cu plute, așa că tot cu lanseta cu plumbi grei și culisabili
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
locuri de staționare a pescarilor, că mai fuseseră și alți norocoși, care s-au bucurat de capturi frumoase. Se găseau și lemne din belșug, așa că am adunat o rezervă considerabilă, suficientă ca să aprindem un foc mare, care să alunge țânțarii. Cina se compunea de kaizer, salam la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
abundență, băgați în saci din plastic și apoi în gropile astupate cu pământ, ca și în seara precedentă. Toate aceste măsuri de precauție le luam ca să prevenim vizita vreunui animal flămând, furnici sau gândaci. Era plăcut să vezi cum, după cină, la un ultim pahar cu bere, mai aruncam, din când în când, câte o mână de sare pe foc, să facă scântei și să îndepărteze țânțarii. Parcă aveam un foc de tabără pe o insulă pustie și semănam cu doi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
ce începeau să populeze cerul, ne amintea că trebuie să iuțim pasul. Cei opt kilometri parcurși ne-au produs o foame de lup, așa că nu am mai mers în cameră să ne schimbăm, ci direct la cantină, unde am servit cina. A doua zi ne-am grăbit să ajungem în fața agenției de turism pentru excursia la Cabana Trei Brazi. Grupul nostru nu era prea numeros, cam douăzeci de persoane, însă era destul de vesel și comunicativ. Noi eram cei mai tineri din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
tot mai alunecai și te trezeai în zăpada afânată din pădurea de conifere. La ora prânzului, eram departe de cantina noastră din Predeal, așa că am luat masa într-unul din frumoasele saloane ale restaurantului Furnica, întorcându-ne abia seara la cină, din această frumoasă excursie pe cont propriu, dar cu impresii deosebite despre oraș și zonă și cu aprecieri că a meritat efortul. Când ne-am urcat în trenul de întoarcere spre casă, cu plămânii plini de ozon și cu forțe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
soția mea dorea să o vizitez era MAMA mea, văduva de ceva ani, dar serviciul și copiii mei făceau să o vizitez numai ocazional. Într-o zi de toamnă târzie, m-am dus la mama să o invit la o cină, apoi la o plimbare pe Corso. “Ce s-a întâmplat? “Ești bine? - m-a intrebat ea îndată ce m-a văzut. Mama mea era tipul de femeie pe care, o chemare de a mea atât de rară, sau o invitație surpriză
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
soția mea dorea să o vizitez era MAMA mea, văduva de ceva ani, dar serviciul și copiii mei făceau să o vizitez numai ocazional.Intr-o zi de toamnă târzie, m-am dus la mama să o invit la o cină, apoi la o plimbare pe Corso.“ Ce s-a întâmplat? “Ești bine? - m-a intrebat ea îndată ce m-a văzut. Mama mea era tipul de femeie pe care, o chemare de a mea atât de rară, sau o invitație surpriză
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]