3,154 matches
-
contul în valută al recepționerului Vancea... da, da, cu siguranță am fost la Cabaretul Hysteria și am dansatTangoul Macabru cu celebrii Bazil Belzebuth și Angelica Radioasa, și era seară și noapte și dimineață, aievea, da da. Pe scaun, pregătită costumația: ciorapi roșii, pulover alb, pantaloni de catifea albă. Întins, gol, pe canapea, ezita. Ferestrele zăngăne, a trecut autobuzul. Iată, realitatea există, a pornit din nou: autobuzul trece chiar prin dreptul ferestrei, geamurile vibrează îndelung, dom’ Dominic recepționează semnalul, grăbit să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în drum, sfioasă în fața mucosului profitând de legitimația de privilegiat a tatălui sau chiar a sa. Încât, acceptase filantropia șmecheroasă, caricaturizată în gesturile expeditive și condescendente ale viitorilor doctori de pe depărtate meleaguri necunoscute. Trofeele lor de tranzit, țigări tranzistoare băuturi ciorapi casete ciocolată, nu erau decât confirmarea cosmopolită a inevitabilului: uriașa cacealma mondială! Sfruntarea care desfigura prezentul și care nu merita decât surâsul sceptic al nepăsării. Surogate și serii perisabile, în bâlciul planetar! Cum o să pună doamna Veturia țigară în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adevăr, și cum și ce au de făcut.“ Părea calm și detașat bătrânul avocat din alte vremuri. Își potrivea doar din când în când pe nas ochelarii cu ramă aurită și își îndesa pe cap căciulița neagră, un fel de ciorap de lână țuguiat la capăt. Gâfâia, e drept, și era cam încovoiat de spate, dar ținea la drum lung și nu-și pierduse vioiciunea, în ciuda șocului. „Au trecut două ore, închipuie-ți, și încă n-au curaj să admită public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu găsesc. Aprinde un chibrit, te rog.“ Chibritul se aprinse, dar se stinse imediat. Altul, flăcăruia decupă o mică zonă semiobscură. Se priviră. Zâmbeau, s-ar zice. Palizi, înfrigurați. Da, era subțire, înaltă. Halatul alb fluturase scurt peste picioarele în ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
câteva cărți de pe covor, deschise sertare, mape, albume, dulapuri, să descopere arma ofițerului deghizat sau legitimația secretă. Se tot întorcea, din prag, să se asigure că nudul se afla în aceeași poziție, anesteziat. Somn impudic, intangibil. Căută printre sutiene și ciorapi și fotografii, între prosoape, cosmetice și pantofi. Cum își permitea politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de simpatie pentru Băcănel că, pentru două luni, li se va amâna achitarea ratelor, fără penalizări, iar după terminarea festivității vor primi fiecare câte un kilogram de telemea olandeză, trei banane, un baton de ciocolată Vangelina și două perechi de ciorapi flaușați, italieni, toate acestea din ajutoarele umanitare sosite cu două zile înainte din rezervele NATO scoase din garanție. Zvonul că se vor împărți ajutoare în telemea și banane la Casa de Cultură se răspâdise cu repeziciune și printre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
eu timp sè-mi aprind țigară și sè-mi ard ușor buzele cu prima înghițiturè de cafea, Ea stè cu genunchii lipiți, întorși înspre Matei, eu, cu piciorul drept care nu mai încape la masa de birou, aproape de genunchii ei înveliți într-un ciorap fin de mètase, Acum ar trebui sè meargè! îi explic și iau în stèpânire tastaturè, mouse, întreg calculatorul care imi rèspunde mai prompt că orice iubitè, mè contopesc cu el atât de natural încât îl simt că pe o prelungire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
hipermarket-uri cu semipreparate, mașini de spèlat haine sau vase, curèțètorii chimice, aspiratoare performanțe, restaurante fast-food-uri, pampers-uri pentru copii! dar nu stie Șerban cè, în astfel de momente, prozaice, când o femeie se apleacè sè ridice de pe jos un ciorap aruncat sau sè punè în mașina de spèlat o cèmașè, e mult mai naturalè și mai disponibilè decât atunci când se pregètește și se strèduiește sè ne placè, Nu m-am ostenit sè-i explic lui Șerban, oricum n-ar înțelege și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
peste buze, lingându-și colțurile buzelor, uitându-se în sus, cètre mine, râzând, îmi atinge ușor vârfurile ghetei, strecurându-și apoi degetele pe sub partea de jos a blugilor, încercând sè ajungè la pielea piciorului pe care o ghicește undeva deasupra ciorapilor, atingerile ei pline de dorințè, dar, într-un fel ciudat, extrem de pure, mè liniștesc încet, fècându-mè sè-mi recapèt puterea, aplecându-se cu capul peste piciorul meu, îmbrèțișându-l și acoperindu-l cu trupul ei, Știai! îmi rèsunè în mine că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vedea prin gaura cheii, prin deschizătura de jos a clapetei, pe unde doar pisica putea veni sau pleca, vedea picioare de femeie tânără, încălțată cu pantofi roșii pentru bătrâni, cu arabescuri aurii pentru tineri și canafi portocalii pentru adolescenți și ciorapi de nailon, asortați cu înflorituri, cu paiete, cu crochiuri de monștri marini, cu stele multicolore, cu figuri geometrice sau cu note muzicale. Picioarele bărbaților o amuzau, le putea ghici caracterul după formă, culoare, dispunerea musculaturii, pilozitate blondă, blondă-creață, blondă-nebun, roșcat-trivial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strălucitoare, un număr nesfârșit de măști care priveau cu razele Roentgen ale ochilor prin Mama (prin ea nu! prin ea nu!) și o disecau, îi făceau autopsia pe fiecare organ, os, disecau și vorbele mamei și moleculele poșetei și fibrelor ciorapilor și gândurilor spuse cu glas tare, vedea gândurile așa cum Camil Petrescu vedea ideile-iele, al ielelor-gând, al ielelor-dorință, al ielelor singure, al celor pline cu sânge gânditor, al celor țipate sau ascunse. Simțea ca o amibă atingerea lor, sensibilitatea coralilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îmbrăca singuri. Mă gândeam că ar trebui să știi... Se întoarse din nou și începu iarăși să scotocească prin lada din lemn. Trebuia să mă îmbrac cu ce-mi dădea... Pe măsură ce mă schimbam, el tot îmi azvârlea haine numindu-le: Ciorapi Kelarin! Mănuși Veraen! Cizme Poddieu! Și lista continua... După un sfert de oră, când reușii să mă îmbrac cu tot ce-mi dăduse, eram asortat în nuanțe de negru și gri. Prezențele, Sfetnicii, păreau a fi mulțumiți de felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de gimnastică, spații verzi În care copiii mai săraci de la sate sau cei de la oraș care nu prea Învățau bine erau școliți pe cheltuiala statului, Îmbrăcați toți la fel, cu uniforme ieftine și bocanci, cămăși albe, indispensabili și șorturi albe, ciorapi groși din bumbac și haine scurte și matlasate pentru iarnă, cunoscutele „pufoaice” după care erau recunocuți oriunde mergeau În oraș. Ce mai aveam?, se Întrebă Rică Olaru. Da, mai primeam pastă și periuță de dinți de cea mai slabă calitate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu aveai nicio șansă să te apropii de cele 22 de fete, din care jumătate erau foarte urâte. Pedagogul Îl trimitea pe Rică În diverse „misiuni”: săi cumpere o anumită marcă de bomboane fondante, să-i cumpere o pereche de ciorapi de damă, foarte fini și foarte scumpi, un buchet de flori, altădată o centură roz, de care purtau fetele și multe altele care-l cam mirau pe băiatul ce abia primea câte zece lei la o lună, cam cât o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sân, acolo unde Întârzia mai mult respirând precipitat, eu Înțelegeam despre ce este vorba, știam că nu procedăm corect dar acceptam tacit, o sută de lei era foarte mare pe atunci și așa am ajuns să-mi scoată banii din ciorapi, dintre pulpe, de la spate și ...din chiloți. Eram domnișorică, arătam foarte bine și aveam o pilozitate care-l scotea din minți. Îmi spunea mereu că am crescut destul de mare și că ar fi vremea ... eu mă prefăceam că nu Înțeleg
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
curând urma să intru la liceu. Învățam destul de bine, dar străluceam În special la geografie, religie, gramatică și fizică. Deși tata nu se mai arătase În casa bunicilor, pensia alimentară venise cu regularitate prin poștă și bunica Îi punea ,,la ciorap,, cum Îi plăcea să spună, pentru ,,zile negre,,. La un moment dat banii nu au mai venit. Într-o dimineață bunica s-a urcat În autobuzul hodorogit care lega câteva sate și comune, de Grota cu Trandafiri. Se Îmbrăcase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
despre tine? <victor45>: treaba lor. Dacă zic ceva, își plătesc hotelul, așa plătesc eu <victor45>: sau stau acasă... <maya>: aici se gindeste altfel <maya>: își fac case cu cît mai multe dormitoare... <victor45>: știu în lupta sa ne luptăm, în ciorapi să ne mirosim, sau in dormitoare să ne lăudam? <maya>: lol. Da... ceea ce vrei este o casă de vacanță <victor45>: daaaa... viața mea să fie o perpetua vacanță... <maya>: Unde o vrei? <victor45>: încă nu știu. De aceea întreb pe
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
legii. S-a hotărât să se afișeze public interdicțiile sus-amintite cu următoarele "povățuiri individuale": a) trupul să fie menținut la căldura potrivită, individul urmând să poarte pe pântec un brâu de flanelă sau de postav, să umble încălțat și cu ciorapi de lână și niciodată desculț; să nu se culce pe pământul gol, fără adăpost și înveliș; a nu se bea apă, vin sau alte băuturi reci după somn sau după o muncă grea, când omul era asudat, iar el nu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
uite de mine și să Înceapă iar să schimbe Între ele rețete, tot calculându-și chenzine, concedii medicale, rate, amețite de vacarm, după o cursă cu obstacole Începută de dimineață, de la șase fără un sfert, de când ieșiseră pe ușă cu ciorapii strâmbi și foarte Întârziate, și până În momentul când eșuaseră pe bancheta de vinilin albastru, cu trei ore Înainte de sosirea avionului. Reușiseră să scape cu viață din toate mașinile, tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, care deraiaseră, se Împotmoliseră, se Înzăpeziseră, luaseră foc, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
drepților. * Capetele acoperite cu broboade negre, genunchii osoși, bătrâni, striviți de cimentul negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
accepta chiar și ghinionul lui Anton la partidele de poker jucate până la ziuă, cu condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura cu coșul tras, Înăuntru micuța Riri, cu blana albă, pufoasă pusă doar peste ciorapii negri cu jartiere Înflorate, ronțăind, răbdătoare, alunele trase În cea mai fină ciocolată. — ...Amicului Anton Îi datorez decizia să Îmi iau viața În mâini și să renunț la seminar! Atunci când a obținut, prin relațiile tatălui, firește, iertarea vechilor păcate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ne Îmbrăcăm cu rochii albe ( lungi până În pământ), așa cum poartă miresele, și pe cap o diademă cu flori care aveau pe ele un fel de sclipici, ceea ce le dădea o anumită strălucire. În picioare trebuia să avem șosete albe ( sau ciorapi) și săndăluțe, tot albe. Băieții trebuiau să poarte cămașă albă și pantaloni negri. Mama mi-a pregătit din timp toate cele necesare, punând deoparte (cu mare greu), câțiva bănuți. Eu mă și imaginam o mică prințesă (așa cum citisem Într-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sufletul Într-o temniță de temut... Sunt atâtea de spus! Cel mai mult Îmi lipsesc nebuniile tale, dorința ta de viață și necunoscut. Îmi amintesc când te-ai deghizat În țigancă: basma albă cu fir strălucitor și trandafiri roșii, un ciorap subțire pe față ( făcând niște găuri În zona ochilor și a gurii), buze rujate cu roșu aprins,bundița mamei și fustă plisată, lungă până În pământ. În timp ce ai fost plecat la mătușa de peste drum, a venit În vizită prietenul tău cel
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în mână o monedă de două coroane, nouă și lucioasă. îmi voi aminti asta cât voi trăi. în cealaltă valiză mama împachetase hainele mele. Cămăși, lenjerie, două perechi de pantaloni de golf și pantaloni lungi, cămășile de noapte din flanel, ciorapii. Și jacheta în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului Ieronim“, de Georges de la Tours, ca și cum acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
își pusese amprenta pe întreaga mea viață. în memorie trebuie să se afle totul, căci acolo ne aflăm noi înșine. Nimic nu trebuie să lipsească. Totul trebuie să se înmagazineze în scoarța cerebrală. îmi amintesc, de exemplu, culoarea verde a ciorapilor de lână ai tatei, pe care îi purta în cizmele de piele. Și mirosul respirației arendașului Pettersson din Hugnaden. Ca să nu mai vorbesc de suprafața netedă a pungii de tutun pe care o avea bunicul. Mi le amintesc pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]