2,562 matches
-
a efectelor sale asupra comportamentului maselor. Dacă teatrul îi seamănă ciumei, asta se explică prin faptul că el aduce pe scenă momente de tensiune extremă, arătând ceea ce omul a încercat mereu să-și înăbușe, cruzimea. Dacă teatrul esențial este ca ciuma, scrie Artaud în Teatrul și ciuma, asta nu se datorează faptului că este contagios, ci pentru că, la fel ca ciuma, el este revelația, scoaterea în față, împingerea către exterior, a unui fond de cruzime latentă prin care se localizează în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dacă teatrul îi seamănă ciumei, asta se explică prin faptul că el aduce pe scenă momente de tensiune extremă, arătând ceea ce omul a încercat mereu să-și înăbușe, cruzimea. Dacă teatrul esențial este ca ciuma, scrie Artaud în Teatrul și ciuma, asta nu se datorează faptului că este contagios, ci pentru că, la fel ca ciuma, el este revelația, scoaterea în față, împingerea către exterior, a unui fond de cruzime latentă prin care se localizează în individ sau într-un popor toate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scenă momente de tensiune extremă, arătând ceea ce omul a încercat mereu să-și înăbușe, cruzimea. Dacă teatrul esențial este ca ciuma, scrie Artaud în Teatrul și ciuma, asta nu se datorează faptului că este contagios, ci pentru că, la fel ca ciuma, el este revelația, scoaterea în față, împingerea către exterior, a unui fond de cruzime latentă prin care se localizează în individ sau într-un popor toate posibilitățile perverse ale spiritului (...). El desființează conflictele, scoate la iveală forțele, declanșează posibilitățile, iar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fond de cruzime latentă prin care se localizează în individ sau într-un popor toate posibilitățile perverse ale spiritului (...). El desființează conflictele, scoate la iveală forțele, declanșează posibilitățile, iar dacă aceste forțe și posibilități sunt întunecate, vina nu este a ciumei sau a teatrului, ci a vieții." Teatrul, pentru a-și regăsi violența constitutivă, trebuie să se scalde din nou în izvoarele miturilor, vechilor cosmogonii. Aceasta fusese deja dorința lui Mallarmé. El trebuie să le semene Misterelor Orfice sau Misterelor din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
anna"), considerată a fi aceea care dădea sfaturi bune zeilor și oamenilor, și zeiță a magiei (DKamrușepaxe "DKamrușepa"); 5. zeița iubirii, ca DIȘTAR, aparținând familiei zeului furtunii; 6. zeul războiului, ca DZA.BA4.BA4; aceluiași tip Îi aparține și zeul ciumei, ca DU.GUR; 7. divinitățile vegetației, care cuprind fie concepte abstracte, cum ar fi „creștere”, „dezvoltare”, fie produse ale pământului cum ar fi „grâne” (DNISABAxe "DNISABA"); 8. divinități ale infernului, ca DEREȘ.KI.GAL, stăpâna lumii de „dincolo”, și DA
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
templului Demetrei arăta numai destinul pacientului, moartea sau vindecarea lui (Pausanias, VII, 21, 12), În altă parte acțiunea divină Își exprima Întreaga ei putere, răsturnând situația de criză produsă de boală. De aceea, era inevitabil ca mulțimile, mai ales atunci când ciuma izbucnită la Atenaxe "Atena" În 429 Î.Hr. a știrbit Încrederea În medicina hipocratică, să recurgă la sanctuarele lui Asclepios ca să obțină vindecări „miraculoase”. În această atmosferă, sănătatea și vindecarea au Început să se identifice cu „mântuirea”, iar Asclepios se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Începând din secolul al IV-lea Î.Hr. este prins Într-o mișcare de expansiune extraordinară, cu crearea unor „sucursale” În tot bazinul Mediteranei (Edelstein, 1945; Ruttimann, 1983). Acceptat oficial la Roma În 293 Î.Hr. În urma unei epidemii de ciumă, Asclepiosxe "Asclepios"/Esculapxe "Esculap" Își are, Începând cu 291 Î.Hr., sălașul În Insula Tiberină, care Își va păstra peste veacuri, până În zilele noastre, Însușirea de stabiliment medical. În cadrul ce gravitează În jurul lui Asclepios converg toate elementele tipice ale atâtor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacra ca devota, ce trebuie comparat cu ver sacrum. Alții Înțeleg „sacru” cu sensul de „scelerat” și „sacrileg”. În orice caz, expresia Își are originea Într-un obicei al galilor. De fiecare dată când locuitorii din Marsilia erau loviți de ciumă, un sărac se oferea să fie hrănit un an Întreg, cu cea mai bună hrană, pe cheltuială publică. Apoi, acesta, Împodobit cu ramuri și veșminte sacre, era purtat prin tot orașul, Însoțit de blesteme, pentru ca astfel să ia asupra lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
obiect material, egal mereu cu el Însuși, ci un obiect viu, mereu În creștere. Aceeași apariție a lacurilor și câmpiilor se va repeta la următoarea invazie, Irlanda ajungând astfel la deplinătatea ei fizică. Partholán și oamenii săi mor din cauza unei ciume, iar cea de-a treia invazie este lucrarea lui Nemedxe "Nemed". După moartea acestuia, oamenii săi trăiesc sub stăpânirea foarte dură a uriașilor Fomoirexe "Fomoire", care cer tributuri grele În hrană și copii. Are loc o răscoală, dar oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
toate echipamentele de piele și astfel au constrâns armata asiriană să se retragă. În plus, Herodot insistă că regele Asiriei se numește Senaherib și nu Asurbanipal, o evidentă inadvertență (Herodot II.141). Șoarecii, după cum se știe, sunt purtători ai bacilului ciumei care putea ușor să lovească o armată aflată în campanie, dat fiind nivelul scăzut de igienă în acea epocă. S-a inspirat oare autorul biblic al 2Rg 19,35 din povestiri asemănătoare în compunerea textului său? Al doilea punct care
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Ștefan scria versuri pe care nu toată lumea le aprecia. Sensibilitatea morală a lui Iorga era ceva neobișnuit la București. Își folosea adesea editorialele ca să le facă morală conaționalilor săi. Chiar și în particular vorbea mereu despre corupția răspîndită ca o ciumă în țară, dar vorbele lui nu prea aveau efect. Comportamentul lui Iorga a fost întotdeauna dincolo de orice reproș; trăia modest, în stil spartan și părea insensibil la lux. Dar naivitatea sa politică îi submina cruciada morală; Aristide Blank, Regele Carol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de buna-credință a aliaților săi politici - dubii pe care le-a Înăbușit inițial, din reflex, dar și de dragul unității. A cedat În iunie 1947 controlul asupra ziarului Combat, fiindcă nu mai avea certitudinea politică sau optimismul din 1944. În romanul Ciuma, publicat În același an, era clar că autorul nu mai Împărtășea neîndurătorul realism politic al companionilor săi. Tarrou, unul dintre personaje, afirmă: „Am decis să resping tot ceea ce, direct sau indirect, ucide oameni sau Îi Îndreptățește pe alții să ucidă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]