3,264 matches
-
se înalțe și, între ele, au fost croite și ulițe, pe care topirea zăpezilor le-a transformat în mari rezervoare de nămol. Dar pe oficialii coloniei nu-i deranja, comandantul Gicu Petre patrula pe noile ulițe, foarte încântat, pășind cu cizmele lui de piele neagră în noroiul care ajungea până la glezne ori chiar până spre genunchi. Din când în când se oprea și rostea tunător oricui se afla de față: -Bă, trebuie să fiți mândri, noi am pus bazele unei noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ușor la capăt. Ochii i s-au injectat de furie: să vedem, ori ea, ori eu, a gândit el și s-a aruncat în luptă. -Bă! a răcnit. Îndată s-a ivit un gealat în uniformă, care a bătut tocurile cizmelor, a luat poziție de drepți și a strigat: -Ordonați! Fără să se uite la subaltern, tovarășul Cameniță, cu ochii țintă la mama, a comandat: -Leag-o, bă. Pe tavanul celulei se afla fixat un cârlig metalic, iar într-un colț era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
deoarece umanismul catolic e superior umanismului comunist”. În anumite zile anchetatorul era plictisit și obosit de atâtea întrebări; avea momente de liniște naturală și atunci profitam să-i fac un pic de învățătură morală zicându-i: „Și până când o să purtați cizme lustruite, galoane și chipiu chipeș, că eu numai cu atâta și asemenea satisfacție nu aș suporta viața și m-aș spânzura de mânerul de la broasca ușii!?”. Iar securistul îmi răspundea: „Nu-mi pun astfel de întrebări”. Ca să mă constrângă la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
paltonului ori jegul de pe piele. Când eram copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate. Vara îl simți răcoros pe piele, iarna - cald. Mai târziu am citit despre muștrul disciplinar practicat în SS și Wehrmacht. Din muștru făceau obligatoriu parte și cizmele cu luciu. și în timp ce tata își scuipa pe pantofi, mă gândeam: asta de la naziști a învățat-o, tocmai asemenea mărunțișuri intrate-n reflex îl trădează pe soldatul SS din el. Aflasem deja de la prietenii mei care înaintea studiilor trebuiseră să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
prematur al acestor creaturi hipersensibile, lipsite de apărare în fața gesturilor obscene și al unui lexic buruienos. În ceea ce ne privește, amintim acestor cucoane simandicoase de ambele genuri zicerea strămoșilor noștri, care-și aveau habitatul pe un pământ sub formă de cizmă, precum că: "Naturalia non sunt turpia." care în graiul nostru daco-latin sună cam așa: Lucrurile naturale nu sunt rușinoase." Deci, lăsați la o parte falsa pudoare și ipocrizia străvezie, acceptând că viața are în structura ei miraculoasă și asemenea componente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în stil teuton: Bruderschaft! S-au grupat doi câte doi într-o riguroasă disciplină prusacă, îndeplinind tipicul ritual arhicunoscut. "Temperatura" crescând într-un ritm vizibil accelerat, frații noștri maghiari au întors-o pe un ceardaș îndrăcit încât ieșeau scântei din cizmele lor. În final, pentru ca armonia și echilibrul prestațiilor artistice să fie desăvârșite, a intrat în funcțiune "Perinița" noastră, iar dansul acesta irezistibil a pecetluit definitiv și pentru totdeauna prietenia de nezdruncinat româno-maghiară și mai puțin invers. Sfântă reconciliere! Era liniște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cazonă, au apelat urgent la experiența acumulată de strămoși: "cui pe cui se scoate"; panaceu recunoscut ca atare de toți cei care trecuseră prin asemenea faze. După ce și-au revenit cât de cât, înarmați cu bastoanele de cauciuc, pășind cu cizmele pe zăpada scârțâitoare au plecat pe sectoare într-o stare de echilibru îndoielnică, fiind convinși că fără ei țara asta s-ar duce naibii de râpă... În timp ce înotam cu mare greutate prin zăpada din pădurice, scoțând anevoios un picior după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inima cât un purice, neîndrăznind nici să respirăm. S-a apropiat și mai mult de noi, examinându-ne fețele înghețate și înspăimântate. Deodată s-a luminat la chip, s-a dat un pas înapoi lovindu-și cu bastonul cauciucat tureatca cizmei bine lustruite. Un zâmbet nătâng îi apăruse pe fața lui buhăită prelungindu-se până la gușa fleșcăită, tolănită indecent pe cravata cu buline purpurii. Era fericit! Da! Își adusese aminte. Era o performanță deosebită pentru cutia lui craniană. Uf! Gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai frecventată arteră de circulație a ghetoului: strada numărul 8. Cu lemnul în spate, obosiți, înfrigurați, cu spaima în suflet, înaintam greu pe zăpada cuprinsă de îngheț, escortați de doi milițieni obtuzi unul în fața noastră, celălalt încheind plutonul. Pășeau cu cizmele lustruite, mâncați și bine băuți, pe zăpada scârțâitoare pârâind sub greutatea acestor plăvani mătăhăloși, câini de pază ai regimului comunist. Plecaserăm cam de multișor de-acasă. Mi se făcuse foame. Reflexul meu condiționat a intrat imediat în funcțiune trimițându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
așa că sistemul intern de protecție al sănătății și integrității sale corporale a acționat ca o supapă de refulare, obligându-l să ia urgent măsuri. Ce-aveți, mă, jigodiile dracului? V-ați îmbătat mă, împiedicaților? Sus! Sus, stârpiturile naibii! Și două cizme bine lustruite au fost proiectate în viteză, cu ură și dușmănie, spre corpurile noastre prăbușite. Sandu era mai puternic așa a fost toată viața și s-a ridicat mai iute. Eu, încercând să mă sprijin pe piciorul drept pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
te scol eu, mortăciunea dracului! Sus! Sus! Și, din mila infinită a bunului Dumnezeu care iubește copii ca un tată de albine, precum și cu binecuvântarea harului Sfântului Duh, corpul meu căzut, slab și înfometat a fost din nou beneficiarul unei cizme bine lustruite direcționată de ochiul atoatevăzător al creatorului suprem către zona postero-inferioară a trupului meu costeliv, dislocându-mă pe cale aeriană la distanța de o sută de centimetri. Noroc de prezența vigilentă a Bunului Păstor, care nu dorea ca "oaia" Lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
moș Danilov? Ascultă, Văsălie! Lighioanele astea pot fi omorâte numai într-un singur fel. Te duci cu copiii tăi la platforma de gunoi și aduni într-un sac tot felul de resturi de încălțăminte din piele sau cauciuc: tocuri de cizmă, capete de curele, de căpestre, de hamuri, apoi le pui pe toate în mijlocul camerei și le dai foc. Închizi bine ușile și geamurile toate și nu te mai întorci aici decât peste două săptămâni. Fumul ăsta este atât de otrăvitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
două dintre ele, care se scriu singure. Imaginea ultimului "apel de seară" din armată, la unitate. După ce se dă "pe loc repaus", un urlet generalizat, URLET, se aude din marea masă de soldați adunată în curtea unității. Se aruncă bonete, cizme, curele în aer, se dansează, se pupă, se înjură. Furia maselor este distrugătoare, dar recunosc că are un "ceva" fascinant. Ea trebuie trăită pentru a fi înțeleasă, fiind imposibil de descris în cuvinte. Este extrem de ușor să te sacrifici, ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bubuind la marginea orașului și îm pușcăturile de pe stradă. Stăteam cu toții cu inima cât un purice, înspăi mântați că nemții o să ne descopere ascunzătoarea și-o să ne împuște. Spre seară, dintr-odată, s-au ivit în buza pivniței deschise niște cizme cazone. Am în ghețat cu toții, dar imediat am auzit vorbindu-se ru sește. Pentru prima și ultima dată în viața mea, limba rusă mi-a sunat ca o muzică cerească. Și atunci s-a petrecut o scenă emblematică pentru menta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fumez, în cafeaua pe care nu trebuie s-o beau, în morcovii pe care-i mănânc de ani de zile ca să-mi scadă miopia. Și nu scade. Eu cred în răscruci. 25: În timp ce nevasta îmi încălzește cu propria-i răsuflare cizmele înghețate peste noapte, eu mă întind bine pe o pătură multicoloră (confecționată de orbii din Rio de Janeiro) și hotărăsc că din ’69 voi vâna altfel. 26: Crowhurst merge cu îndrăzneala până la a telegrafia că a bătut recordul de viteză
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu vor ajunge nici la Florența, nici la Mamaia, e OK. Și mai îmbucurător e că razele astea alfa nu străbat pielea omului. Cercetătorii aceia supuși radiațiilor stabile nu vor avea altceva de făcut decât să-și șteargă cu grijă cizmele înzăpezite și să viseze frumoas, ca noi toți, de altfel. Ce nu-mi place e chestia cu focile. Eschimoșii din pustietățile respective - oameni simpatici pentru care a te iubi cu o femeie înseamnă a râde cu ea - sunt neliniștiți: clientela
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
km/s, urmând să aibă loc un cataclism de un extraordinar interes științific. În urmă cu un an așteptam, cu umorul cuvenit, năzdrăvănia asta cosmică. Aveam mult umor. Conchideam că n-o să se întâmple nimic care să ne scoată din cizmele de Nanuci, vânători și devoratori de telexuri. Și chiar nu s-a întâmplat nimic. Ne lustruim zilnic cizmele și ne oglindim în luciul lor. Astronomii nu mai vestesc nimic, ziarele tac. Cerbii sunt slăbiți - constată un congres de biologi la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
așteptam, cu umorul cuvenit, năzdrăvănia asta cosmică. Aveam mult umor. Conchideam că n-o să se întâmple nimic care să ne scoată din cizmele de Nanuci, vânători și devoratori de telexuri. Și chiar nu s-a întâmplat nimic. Ne lustruim zilnic cizmele și ne oglindim în luciul lor. Astronomii nu mai vestesc nimic, ziarele tac. Cerbii sunt slăbiți - constată un congres de biologi la Moscova. În pădurile Ucrainei cerbii sunt slăbiți. Oamenii sunt obosiți, ce e oboseala? - se întreabă un congres psiho
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Florida!...” În fiecare an, la vremea asta, când vara moare, voi comemora ziua aceea necunoscută - căzută ca un soldat necunoscut - în care mi-am pierdut umorul; și anume: voi privi în jos, analizându-mi cu un extraordinar interes științific luciul cizmelor. DIAZEPAM - comprimate - ACȚIUNE FARMACOTERAPEUTICĂ: DIAZEPAM este o substanță din clasa benzodiazepinelor, înrudită chimic cu clordiazepoxidul (Napoton) cu acțiune tranchilizantă, sedativă, hipnogenă, relaxantă musculară și stabilizatoare neurovegetativă. INDICAȚII: Psihopatologie: La adulți: stări anxioase, manifestări psihosomatice și somato-psihice, tulburări caracteriale, agitație agresivă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
circulă, iar autobuzele s-au redus cu 40%. Și așa înghețam în stații și mergeam agățați ciorchine pe scări, ușile nu se puteau închide niciodată. Va trebui să mărșăluim pe jos, pe viscol și alunecuș, cu leucoplast lipit pe tălpile cizmelor? Iarna trecută a apărut o modă - ciorapi trași peste încălțăminte când e polei. O minimă cochetărie mă împiedică să adopt soluția. Doar babele și moșii fac asta. Chiar dacă îmi cârpesc lenjeria și ciorapii (nu-i pot înlocui fiindcă nu se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
găseau ciorapi de nylon sau erau foarte scumpi (80 de lei, comparativ cu 70 de lei, cât costa o pereche de pantofi!), așa că noi umblam în ciorapi albi, adesea tricotați de noi. Visul meu de-atunci era o pereche de cizme, pentru că aveam numai pantofi - unele colege umblau chiar cu decupati pe zăpadă mare! Visul cu cizmele mi s-a împlinit mult mai târziu... În general, eram cam toate îmbrăcate la același nivel, întrucât era o vreme săracă pentru toți. De
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cât costa o pereche de pantofi!), așa că noi umblam în ciorapi albi, adesea tricotați de noi. Visul meu de-atunci era o pereche de cizme, pentru că aveam numai pantofi - unele colege umblau chiar cu decupati pe zăpadă mare! Visul cu cizmele mi s-a împlinit mult mai târziu... În general, eram cam toate îmbrăcate la același nivel, întrucât era o vreme săracă pentru toți. De pildă, cumpăram pachete cu deșeuri de lână de la o prăvălie, le înnodam și lucram pulovere, unele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
zis, decât înaintea mai marilor mei, care mă pot sili la aceasta”. Mai înainte, călugărul întrebase de ce Calixto venise îmbrăcat astfel: purta un fel de veșmânt larg și scurt, o pălărie mare pe cap, un toiag în mână și niște cizme până la jumătatea piciorului. Și întrucât era înalt și voinic, părea și mai pocit. Pelerinul îi povesti că fuseseră întemnițați în Alcalá, că li se ceruse să se îmbrace ca studenții și că tovarășul său, în timpul caniculei, îi dăduse anteriul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu grijă. Cine să fie?!", mi-am zis, știind că Paul intra întotdeauna strigîndu-mi cîte un "salut, bătrîne!" M-am ridicat de pe scaun și m-am întors, rămînînd perplex. În fața mea, rezemată cu spatele de tocul ușii, stătea doamna Tamara: cizme negre, bine mulate pe picior, palton gri, guler mare, din vulpe argintie cu puf des, lucios și cu fire negre de păr țepos, al căror vîrf era alb-argintiu; părul ei brumat și-l strînsese sub o broboadă de cașmir gri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd am făcut niște vitamine. Ion începe să transpire, își freacă un timp tîmplele, se șterge îndelung cu batista pe gît, apoi își aprinde o altă țigară. Ce mai știi de-acasă? mă întreabă. Tata a vrut o pereche de cizme de cauciuc, numărul cel mai mare. I-am făcut un pachet. I-am pus vreo trei chile de brînză de burduf, vreo trei de halva. Mda, pufnește furios Ion, întunecîndu-se la față, probabil pentru că el nu a făcut încă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]