3,254 matches
-
fost, În mod telepatic, conștient de impresia pe care o avea asupra mea, s-a aplecat Înainte și a luat puiul de leu de sub covoraș, punându-l ca Într-un leagăn În poala sa de mărimea unei canapele. Puiul a clipit somnoros, de-abia mișcându-se În timp ce stăpânul său Îl mângâia pe cap și Îi prindea urechile Între degete, părând că Își admiră propriul copil. — Ca să vezi, zise el. Nu stă În umbra nimănui, nu e protejatul nimănui și nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tu, genul care nu lasă baltă un caz niciodată. — Nu te mai mișca, Îmi spuse ea pe un ton care nu admitea comentarii. Abdomenul ei se frecă de mine și mi-am dat seama cu surprindere că am o erecție. Clipi repede și am presupus că observase și ea asta, dar nu se trase Înapoi, ci, aproape involuntar, se mai frecă de mine o dată, și mai apăsat decât Înainte. Mi-am ridicat mâna și i-am luat sânul mare În căușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și niște documente. Dar nu par să se potrivească unul cu altul deloc. Și apoi sunt piesele care au În componența lor imaginea unui omor, care nu poate fi făcut să se potrivească deloc cu cea aparținând furtului. Inge a clipit Încet ca o pisică deșteaptă și s-a uitat la mine cu acel soi de expresie care-l face pe un bărbat să se simtă meschugge pentru că nu s-a gândit el primul la asta. Enervant de privit, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la Întrebările dumneavoastră. Dar eu am continuat: — Și ce știți despre amanta lui Paul, Eva sau Vera sau cum o fi chemând-o? Aveți idee de ce s-ar putea ascunde? Cine știe, poate că și ea e moartă. Ochii ei clipiră tremurători, ca o ceașcă pe o farfurioară În vagonul-restaurant al unui tren expres. Deschise și Închise gura și se ridică, ținându-și mâinile Încleștate strâns de o parte și de alta a corpului. — Vă rog, spuse ea, cu ochii Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-ți fac un favor... Să-i faci să transpire, bine? Astea o să valoreze... un camion mare... cu mălai... pentru tine... afară. M-am aplecat spre el ca să-l aud ce spune: — Să-i strângi bine... de nas. Pleoapele lui au clipit tremurat. L-am luat de umeri și am Încercat să-l scutur ca să-l readuc În simțiri. Ca să-l readuc la viață. Am stat acolo În genunchi lângă el un timp. În acea mică parte din mine care Încă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a semit la o masă faimoasa ciorbă de ardei iuți, proba de foc a bucătăriei mexicane. Toți așteptau, cu ochii fixați asupra lui, să vadă cum va reacționa când va înghiți prima lingură; și când străinul a înghițit fără să clipească, gazdele i-au salutat tăria cu entuziasm. Proba pe care a trebuit s-o trecem noi a fost alta. Și împărțită pe etape. Mai întîi, am văzut vânzătorii de bilete de loterie care îi invitau insistent pe trecători să nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fi fost pe un câmp pustiu. Am început să recit versuri în gura mare, căci mintea mea nu era decât un burete îm-bîcsit de versuri, curgeau din mine inepuizabil, golite de sens și de participare, cuvinte, cuvinte și cuvinte. Dezorientat, clipeam din ochi la toate mutrele alea de gorilă, de miss Piggy, de arabi, de stafii, de capitaliști în putrefacție, de pușcăriași, de mumii, de elefanți și de inorogi, clipeam din ochi, înghesuit de peste tot, și 138 continuam să le strig
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
golite de sens și de participare, cuvinte, cuvinte și cuvinte. Dezorientat, clipeam din ochi la toate mutrele alea de gorilă, de miss Piggy, de arabi, de stafii, de capitaliști în putrefacție, de pușcăriași, de mumii, de elefanți și de inorogi, clipeam din ochi, înghesuit de peste tot, și 138 continuam să le strig în față versuri absurde: "Să ne coborâm în rîpa/Care-i Dumnezeu când cască/ Să ne scufundăm în lacul/Cu mătăsuri verzi de broască..." Riff-urile de chitară explodau ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fustița, până când deasupra jartelelor apăreau chiloții de dantelă, cu oribilul sex străvăzîndu-se, negricios ca un păianjen-maimuță, prin ochiurile fine. Apăru un tip care, înclinîndu-se, îl invită la dans. Lulu își puse capul pe pieptul lui, îi încolăci gâtul cu mâinile, clipind din genele năclăite de rimei, și se rotiră așa un dans întreg, în mijlocul cercului. Din timp în timp, Lulu îi șoptea ceva în ureche sau, dând capul pe spate, îl privea lung în ochi pe insul drept și înalt, pus
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
te bucuri de Irlanda, să ai grijă, nu munci prea mult... Exact când Lisa a ajuns la ușă, Ally scrâșni: — Ne va fi dor de tine. Lisa dădu din cap și închise ușa. Ca de dracu’, spuse Ally fără să clipească. Mai e vin? Au rămas până au scurs și ultima picătură de vin, până au lins tava cu ultimele firimituri de Hula Hoop, apoi s-au uitat unii la alții și s-au întrebat: „Și acum?“. Au coborât pe Soho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
gândea Lisa cu dezgust - înălțime medie, început de chelie și verighetă. Tapet uman. Abia dacă merita să se obosească să îl salute. El este Gerry Godson, directorul de design. Nu vorbește prea mult, spuse Trix tare. Nu-i așa, Gerry? Clipește o dată pentru da, de două ori pentru duceți-vă dracu’ și lăsați-mă-n pace. Gerry clipi de două ori și păstră o figură împietrită. Apoi zâmbi larg, strânse mâna Lisei și spuse: —Bine ai venit la Colleen. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se obosească să îl salute. El este Gerry Godson, directorul de design. Nu vorbește prea mult, spuse Trix tare. Nu-i așa, Gerry? Clipește o dată pentru da, de două ori pentru duceți-vă dracu’ și lăsați-mă-n pace. Gerry clipi de două ori și păstră o figură împietrită. Apoi zâmbi larg, strânse mâna Lisei și spuse: —Bine ai venit la Colleen. Eu am lucrat la alte reviste aici, dar de acum înainte voi lucra în exclusivitate pentru tine. Și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
până acasă. Era norocoasă. Măcar avea o casă unde să se ducă - Lisa trebuia să meargă să își caute una. Ashling a intrat mulțumită în apartamentul ei, s-a descălțat și și-a verificat mesajele de pe robotul telefonic. Luminița roșie clipea ademenitor și lasciv, așa că Ashling apăsă play. Era nerăbdătoare să aibă companie și să comunice cu lumea, pentru a putea digera prima ei zi de muncă, provocatoare și oarecum ciudată. Dar, spre dezamăgirea ei, nu avea decât un mesaj de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
imediat. A picat pe gânduri și, după deliberări, spuse: —Jim Davidson. Acum, să vedem. Des O’Connor... Asta a luat-o pe Joy total pe nepregătite. —...Frank Carson sau... sau... Chubby Brown. Ochii Lisei erau mici și malițioși, în timp ce Joy clipea uimită. După ceva timp de gândire, Joy oftă grav: —Des O’Connor atunci. Nu e chiar atât de rea, îi șopti ea printre dinți lui Ashling în timp ce se așezau. Ted intra primul și, deși se afla la cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cam diluate, urmate de o pizza rapidă la Milano’s, apoi s-au întors acasă. După ce Ashling intră în apartament, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se uite după luminița roșie a robotului telefonic. Și aceasta clipea! Era atât de pregătită pentru o dezamăgire, încât credea că își imaginează. Stătea și se uita cum lumina se aprindea și se stingea. Cerculeț roșu, nici un cerculeț roșu... Chiar avea un mesaj. În timp ce apăsa butonul „play“, un gând oribil o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui Boo. A fost foarte amuzant. Chiar că amuzant. A spus că sună, apoi nici prin gând nu i-a mai trecut. A alergat pe scări în sus, nerăbdătoare să vadă dacă are vreun mesaj. La vederea beculețului roșu care clipea, a început să i se urce sângele în cap. A apăsat butonul de pornire și, în timp ce caseta se derula la început, ea își imagina că îl atinge pe Buddha cel norocos, freacă piatra norocoasă, mângâie cristalul ei norocos și trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Oricum, e frumos să ai un hobby. După curs, cu obrajii îmbujorați și radiind de încântare, Ashling a dat fuga acasă pentru a-și verifica robotul telefonic, dar, de îndată ce a deschis ușa, a zărit imaginea beculețului roșu care nici măcar nu clipea. E, asta e, mai există și seara de miercuri. Nu era totul pierdut. În timp ce scormonea prin dulapurile din bucătărie, căutând ceva de mâncare, i se făcu teamă ca nu cumva Marcus să îi fi pierdut numărul. Dar nu. Îl băgase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
liniștită de siguranța că nu o va face. Trecuseră de mult de perioada în care se dezbrăcau lasciv unul pe celălalt. Clodagh era deja dezbrăcată, sub așternuturi, când Dylan a urcat și și-a aruncat și el hainele cât ai clipi. Clodagh stătea pe spate, a închis ochii și s-a lăsat sărutată, după care, ca de obicei, Dylan a trecut la sfârcurile ei. Când a terminat cu asta, a urmat o luptă mută. Pentru că acesta era momentul în care Dylan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu. Nu de asta am venit. Apoi s-a oprit cu privirea asupra cravatei lui. Era imprimată cu figuri vesele reprezentându-l pe Bart Simpson. El parcă nu purta astfel de cravate, nu? Atunci, de ce ai venit? Ochii lui negri clipeau vesel către ea. Ciudat, nici biroul nu mai părea la fel de macabru și de deprimant ca de obicei. Voiam să îmi cer scuze pentru vineri, când m-am apucat să-ți dau sfaturi în legătură cu relația ta. A fost... ah..., spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înghețatei cu poftă, plimbându-și limba pe deasupra. Dintr-odată, s-a simțit privită cu subînțeles și studiată de Jack Devine, care părea amuzat. A simțit furnicături pe ceafă. Cu ochii încă ațintiți asupra lui, a mușcat vârful cu sălbăticie. Jack clipi și ea râse, aruncându-i o privire șireată care parcă spunea „așa-îți-trebuie“. — Plec acum, spuse ea. — Nu mă poți lăsa aici, se plânse el. Cu cine o să vorbesc? — Ei bine, nu ai prea vorbit cu mine până acum, exclamă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apela la altcineva. Nu va fi cineva la fel de bun, dar... —Spune-mi cât de fantastic sunt, rânji el. Și o voi face. — Ești cea mai amuzantă persoană pe care am văzut-o în ultimii trei ani, spuse Lisa fără să clipească. Comicul tău este un amestec unic de inocență și luciditate. Legătura ta cu publicul este solidă, iar felul în care îți calculezi timpul este impecabil. Semnează aici! spuse ea, scoțând un contract din geantă și aruncându-l peste masă. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că rămăsese înghețată în pasul pe care urma să îl facă în momentul în care l-a văzut. Cu întârziere, și-a apropiat picioarele și și-a îndreptat umerii. A însemnat un efort considerabil. —Trebuie să vorbim. El zâmbi și clipi; dinții lui, cercelul lui, cureaua greoaie a ceasului său. Și-a mutat glezna de unde stătea, sprijinită pe genunchi, și s-a ridicat. Fiecare mișcare deborda de grație. —Despre ce? se bâlbâi ea. Apoi el a început să râdă. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de situație. Clodagh, care făcea ravagii prin paharele de Red Square, se distra de minune. În timpul unei pauze, Ashling a auzit-o spunând unui grup de bărbați: — Eram virgină înainte să mă căsătoresc. Cu mult timp înainte, adică, adăugă ea, clipind frumos. Toată lumea a început să râdă isteric, dar Ashling nu s-a putut abține să nu se gândească că nu era chiar așa de nostim. A încercat să-și îndepărteze gândurile necurate - nu era vina lui Clodagh că era frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pare rău, spuse el slab. Chiar îmi pare rău. — Am înțeles, spuse Lisa cu o politețe rece. Da, voi suna eu înapoi. Apoi a trântit telefonul și a zbierat: —Căcații dracului! —Limbajul, mormăi Bernard, în timp ce nimeni altcineva nici măcar nu a clipit. —Managerul lui Ronan Keating, strigă Lisa către un birou neinteresat, este într-o afurisită de ședință. Pentru a milioana oară. Mai sunt aproape trei săptămâni până la ziua Z și tot nu avem scrisoarea de la celebritate. Disperată, zăcea peste telefon, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în aer erau elicoptere din dropsuri. Acestea erau conduse de soldați, iar într-unul din ele se afla comandantul dulciurilor, un ursuleț cu epoleți din caramel. Imediat, au apărut niște dulciuri care spuneau că eu sunt ostaticul lor. Cât ai clipi, niște mere mari și furioase au sărit pe dulciuri și m-au eliberat, apoi m-au dus în tabăra lor. Când am ajuns acolo, m-au întrebat dacă mănânc fructe, dar le am spus că nu sunt mare fan. În
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]