7,311 matches
-
de spus ... și trebuie mereu reînceput a-l gândi” (/193). Este de fapt o multivalență, o polisemie sau polivalență ce ține de Însăși natura sa, just sesizată de Eliade ceea ce nu-l Împiedică să accepte o logică a simbolului, alături de coerența lor, ambele Însușiri contribuind la integrarea omului În Cosmos, astfel Încât aceasta să nu rămână un fragment impermeabil și opac ci „un cosmos viu, deschis către toate celelalte cosmosuri vii care-l Înconjoară” (/415). O hermeneutică atât de „simbolic” elaborată precum
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
de simbolismul ecumenic, universal, ușor de recunoscut În mai multe culturi și fecund pe mai multe planuri (mit, arhitectură, ritual, iconografie etc.) (). Intuit de un creator, un anumit simbol intervine Într-o operă de artă și o organizează cu o coerență a lui proprie, cu o „logică” absconsă, fără ca autorul să și dea totdeauna seama de sensul, proporțiile sau valențele acestui simbol. Fiecare mare creator redescoperă anumite simboluri, fără să știe de ele, printr un act inițial de intuiție. Fără Îndoială
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Problema este dacă aceste „amintiri imemoriale” sunt pur și simplu moșteniri „Întunecate” (cum cred psihanaliștii) sau Își au o origine nobilă; dacă simbolismul tradițional Își are originea În anumite tropisme sau automatisme inferioare sau Într-o „metafizică” de o perfectă coerență și claritate ...” (). Se poate afirma că simbolul „Își face loc” În narațiune cu sau fără voia autorului și că „amintirile imemoriale” vin nu din sursele Întunecate (punctul de vedere al psihanalizei), ci dintr-o coerență metafizică exprimată prin „semne”, ,,simboluri
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
o „metafizică” de o perfectă coerență și claritate ...” (). Se poate afirma că simbolul „Își face loc” În narațiune cu sau fără voia autorului și că „amintirile imemoriale” vin nu din sursele Întunecate (punctul de vedere al psihanalizei), ci dintr-o coerență metafizică exprimată prin „semne”, ,,simboluri”, „mituri”, ce nu trebuie ocolite de hermeneut. Asemenea simbolurilor, și miturile năvălesc În narațiune cu sau fără voia prozatorului. Faptul este evident În narațiunile scrise după 1945. Dar chiar și scrierile anterioare sunt pline de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
la micile lașități în care suntem adesea antrenați, în ciuda voinței noastre, din comoditate sau din pasivitate. Mai precis, el înseamnă "să ne regăsim nivelul fidelităților noastre profunde, pentru a ne lua angajamentele esențiale"; el cere vigilență, luciditate și mai ales coerență (Salomé, 2002, p. 121). Potrivit autorului francez, "a exista în plan relațional înseamnă a ieși din definirea sinelui pe care celălalt încearcă să ne-o impună, cu diplomație și uneori cu multă ... dragoste și interes" (2002, p. 124). Drept consecință
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
făcute sau crezute în trecut și care sunt sau au fost transmise din generație în generație; f. povestirile (în măsura în care oamenii gândesc mai degrabă într-un mod narativ decât argumentativ); oamenii decupează viața în povestiri și, făcând aceasta, ei impun o coerență la ceea ce, în caz contrar, nu ar fi decât "o zeamă lungă". În urma investigațiilor lor, S.C. Thompson și A.S. Janigian (1988, apud Rimé, 2008, pp. 414-415) au ajuns la concluzia potrivit căreia fiecare individ își construiește pe parcursul experienței sale individuale
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
siguranță interioară și de încredere nu au primit încă atenția necesară pentru a fi satisfăcute și a ne permite să ne raportăm la "toate acestea" cu mai multă detașare" (p. 198). De aceea, pentru ca lumea să aibă o anumită stabilitate, coerență și relativă deschidere (la stările sufletești ale celuilalt) o anumită amabilitate se cuvine cultivată. În cele mai frecvente situații ne întâlnim cu (sau adoptăm), o anumită amabilitate apropiată de complezență. Este o amabilitate care "nu vine din suflet, din dorința
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
marea majoritate a cazurilor, el are un comportament asemănător celor al toxicomanilor: bulversare, echivoc, neputința de a se desprinde etc. (idem). De obicei, prietenoși, cumsecade și plini de bune intenții, geloșii își îngustează viața, preocupările, pierd din claritatea și din coerența gândurilor, a atitudinilor, a reacțiilor, iar "acest suiș și coborâș al curbelor sentimentelor lor îi împing într-o profundă amărăciune, dezamăgire, nefericire și disperare" (idem). În gelozie, se amestecă, stând să explodeze: • strigătul de ajutor care cere apropiere, căldură, încredere
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
termenul de exploatare desemnează faptul potrivit căruia cineva își mărește cât de mult poate profitul în dauna partenerului. 29 Înțelegem prin ideologie, sistemul de idei care legitimează anumite interese, le conferă un caracter general și caută să ne dea temeiurile coerenței lumii (subiective) în care trăim (de exemplu: ideologia revoluției sexuale, ideologia emancipării sexuale, ideologia consumismului, ideologia societății cunoașterii, ideologia globalizării etc.). 30 În consens cu A. Cantil, și Seymour Epstein (1971, apud Rimé, 2008, pp. 366-368) consideră că, pe parcursul vieții
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ființa umană își cultivă "un număr considerabil de prezumții referitoare atât la ordinea lumii, cât și la propriul destin" (Rimé, 2008, p. 370, s.n. G.A.). B. Rimé consideră că, între acestea, sunt demne de reținut patru postulate fundamentale: a. Coerența lumii; b. Capacitatea de control; c. Destinul favorabil; d. Valoarea de sine (propria valoare). Coerența lumii. Potrivit acestei tentante teorii privind viața noastră emoțională și stările noastre sufletești, "ar fi cu neputință ca ființa umană să trăiască într-o lume
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și la propriul destin" (Rimé, 2008, p. 370, s.n. G.A.). B. Rimé consideră că, între acestea, sunt demne de reținut patru postulate fundamentale: a. Coerența lumii; b. Capacitatea de control; c. Destinul favorabil; d. Valoarea de sine (propria valoare). Coerența lumii. Potrivit acestei tentante teorii privind viața noastră emoțională și stările noastre sufletești, "ar fi cu neputință ca ființa umană să trăiască într-o lume pe care o consideră haotică și care ar fi supusă arbitrarului, hazardului și accidentelor" (idem
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
idem, p. 371). Nivelul ridicat al angoasei pe care ar resimți-o individul într-o asemenea ipostază i-ar face viața de nesuportat. Este, prin urmare, imperios necesar ca el să-și întrețină viziunea unei lumi dominată de o anumită coerență, armonie. Astfel, el își postulează că lumea este organizată, că are o anumită ordine, cursivitate și sens (De altfel, datele și cercetările științifice arată faptul că, totuși, lumea fără a fi perfectă și absolut determinată are o anumită ordine, o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Astfel, el își postulează că lumea este organizată, că are o anumită ordine, cursivitate și sens (De altfel, datele și cercetările științifice arată faptul că, totuși, lumea fără a fi perfectă și absolut determinată are o anumită ordine, o anumită coerență fizică, structurală, sistemică. Oamenii de știință fie că este vorba despre astronomi, biofizicieni, neuropsihologi sau biologi geneticieni etc. sunt, de multe ori, uimiți de ordinea și de armonia lumii pe care o aprofundează). Capacitatea de control. Cât trăiesc și acumulează
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ale sensului și ale ordinii. Enunțurile lor îl apără pe individ de capcanele care obsedează destinul omului. Fără ele, acesta ar fi cuprins de anxietate și condamnat la inactivitate. Astfel, "pe măsură ce constructe precum "universul are un sens, o ordine, o coerență" sau "pot să controlez evenimentele" sunt implementate notează autorul belgian -, precaritatea situației sale personale se estompează. Și din moment ce experiența de zi cu zi nu este în măsură să-i contrazică pretențiile, nu are niciun motiv să renunțe la ele" (2008
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
individului cu predicțiile și acțiunile sale, cele abstracte asigură operativitatea celor concrete" (ibidem, s.n. G.A.). Altfel spus, în viziunea lui S. Epstein, postulatele abstracte constituie pilonii pe care se sprijină postulatele concrete. Primul postulat de nivel superior, cel al coerenței lumii, afirmă faptul că lumea este organizată, ordonată, că are un sens. El pune individul la adăpost de haos, de dezordine. Îl asigură că lumea poate fi decodată. Aceasta face posibilă îndeplinirea unei precondiții inerente, intrinseci acțiunii adaptative, cea a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
când devin total grotești, capătă dimensiuni fantastice, prin suprapunerea elementelor anormalului absolut peste banalitatea lumii reale, obișnuite. Personajele lui Caragiale au o astfel de calitate, ele ajungând pe treapta de jos a fantasticului căci ,,irealitatea imediată, coincidențele stranii, hazardul obiectiv, coerențele inexplicabile cu prelungiri imaginare tulburătoare. În acest regn totul pare liber și necesar, populat de vise, de fapt revelații ale clarviziunilor superioare’’. Comparat adesea cu romanul polițist, fantasticul este un gen care cultivă un tip special de ,,senzațional’’, ca element
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
benign, se înscriu în țesătura unui scenariu narativ ale cărui conotații de factură magică fac adevărata și marea ,,muzică’’ a povestirii. În acest fel putem descoperi că, în fond, este vorba de un scenariu al practicilor vrăjitorești având o surprinzătoare coerență. Analizate la modul retrospectiv, prin prisma tâlcului dezvăluit de șirul întâmplărilor circumscrise episodului următor, rătăcirea eroului în timpul nopții incidentele își divulgă esența malignă. Scopul ,,relecturării’’ este acum de a identifica chipul în care se manifestă fenomenul de sublimare a gestului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
însă, fantasticul definește însăși viziunea caragialiană asupra tragicului, delimitând cadrul investigației psihologice. Este o situație aproape unică în toată proza scriitorului, ceea ce se remarcă în noua împrejurare este proiecția stării de groază paroxistică în spațiul autonom al visului, caracteristic prin coerența lui halucinantă. Desigur că ceea ce-l preocupă pe autor în mod deosebit este traseul dintre imagine inițială (normalitate) și cea finală (anormalitate), deci procesul alienării ființei în circumstanțele unor situații tensionate. Este de asemenea de remarcat, în acest sens, titlul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
clinician; dispoziție, stări afective și gradul de adecvare ale acestora la situație; vorbire; tulburări perceptive; gândire procese, forme, conținuturi; procesele senzoriale și cognitive: ritmul și nivelul conștiinței, orientarea spațio-temporală, memorie, concentrare, gândire abstractă, nivel informațional și inteligență. capacitatea de autocontrol; coerență, claritate, spirit critic. Aceste teme sunt abordate flexibil de către clinician, în funcție de desfășurarea practică a interacțiunii verbale, respectând totuși o logică anumită a raționamentului diagnostic. Ghidul prezentat este folosit chiar și pentru redactarea raportului cu privire la pacientul examinat. Tehnici pentru îmbunătățirea eficienței
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
conținea germenele structuralismului. Cercetările sale legate de schimburile simbolice și de relațiile acestora cu schimburile materiale și economice au condus la analiza structurală a diviziunilor simbolice. Povestirile mitice și simbolurile sunt codurile culturale ale vieții sociale: ele îi dau sens, coerență și justificare. Sociologia franceză s-a inspirat, în parte, din structuralism. Bourdieu (1930-2002) se apleacă, la rândul lui, asupra forței simbolice din jocul social. Foarte devreme, el și-a orientat analizele asupra producției simbolice a grupurilor sociale și asupra "luptei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în cadrul stagiului universitar, este o tehnică elementară). De vreme ce anchetatorul caută să cunoască motivațiile, pare logic să întrebe despre ele în anchetă. Sociologul poate astfel să examineze valorile mobilizate de indivizi. El "ia în serios" discursul actorilor pentru a-i sesiza coerența, mergând până la a considera că aceasta este o atitudine morală. Unii chiar se ridică împotriva așa-numitelor științe umane, care trec peste indivizi și decid în locul acestora care sunt "rațiunile lor de a acționa" (Heinich, 1998). Antoine Hennion, care a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
convenție, credință sau illusio" (Antoine Hennion, 2000, pp. 29-30). Această abordare comprehensivă este aplicată de Heinich în sociologia valorilor de un deceniu, cu rezultate certe. În acest caz, li se solicită explicații actorilor și se substituie "proba adevărului prin proba coerenței" (Heinich, 2001). Într-o optică weberiană, valorile sunt cele care motivează actele. Această abordare este inovatoare în principal în câmpul practicilor culturale, care, așa cum o indică denumirea, se limitează la aspectul "practic". • De la "practici" la valori Perspectiva comprehensivă evidențiază o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de forță între grupurile sociale nu dau cheia înțelegerii raporturilor simbolice și a conținuturilor culturii. Primele nu se traduc automat în cele din urmă. Lupta de clasă nu este principiul explicativ al dominației. Culturile populare, credea Gramsci, pot avea o coerență și o reală autonomie. Până la urmă, cum sugerează Heinich, poziția lui Bourdieu nu urmărește oare să reducă lumea culturală la două dimensiuni, în loc să vadă în ea un pluralism de valori și o multitudine de puncte de vedere? • Poziția cercetătorului: obiectivitate
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
hotărîndu-mă, fac dovada faptului că știu ce am de făcut, că dețin certitudinea în privința actelor mele. Ele sânt "hotărîte", au primit hotar, contur, limită. Ele sânt acum compacte, strâns unite în ele însele - "coerente". Iar ele au primit configurație și coerență dinlăuntrul meu chiar; eu sânt cel care le-a dat hotar, le-a "hotărît" așa, le-a delimitat, eu sânt cel care le-a "tăiat", "tranșat" (decido), decupîndu-le din materialul amorf al gesturilor posibile, din posibilul vieții mele, dîndu-i acesteia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însă nici o limită atinsă și nici una depășită nu epuizează sensurile împlinirii, esența omului rămâne in-definitul. * Identitatea mobilă pe care o primește viața umană prin ansamblul limitelor depășite și atinse se numește destin. Destinul reprezintă împlinirea vieții în condițiile finitudinii, maxima coerență pe care o poate atinge in-definitul ca definiție a omului. În sensul relativ, al finitudinii vieții, destinul este împlinirea ei. Destinul este "normalitatea" unei biografii din punctul de vedere al libertății, este fapta libertății înțeleasă ca prevalență a secvenței "de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]