27,125 matches
-
-și dea seama. Doamna grăsuță scoase din poșetă o oglindă și un ruj și începu să plimbe batonul roșu pe ambele buze. Trenul coti la stânga și o făcu să treacă peste linia buzei inferioare. Culoarea roșie deveni o umbră în colțul gurii, coborând ca un rid adâncit spre bărbie. Se enervă și încercă să șteargă rujul cu degetul mic, însă îl întinse pe toată bărbia și se făcu brusc bătrână și hidoasă. — Bă, aia parcă a mâncat gem de căpșuni și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tunel le venea în față tot mai puternic. Nu-și spuseră nimic tot drumul, doar se priveau și își zâmbeau, purtându-și mâinile una în alta, ca și cum ar fi fost împreună. Nu-și spuseră nimic nici când se despărțiră la colț de bulevard. Amândoi erau preocupați să nu greșească, așa că fiecare plecă cu iubirea lui mai departe. El, cu trandafirii roșii, strânși în hârtie creponată, ea, cu garoafele învelite în celofan, sugrumate de degetul opozabil. DE-A LUNGUL RÂULUI De pe pod
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
repeta că trebuie să fie sigur, de fețele asistenților săi bucuroși că în sfârșit au dat de urma lui Leo Raman, moderatorul talk-show-ului luându-i cel mai important interviu din viața lui, apoi cartea și premiile care veneau din toate colțurile lumii. Îmbătat încă de vis, lui Zara toate acestea puteau să-i pară aievea, însă se convinse de realitatea lor atunci când, luând ziarul să caute anunțurile pentru joburi, găsi fotografia și știrea despre propriul succes literar datorat biografiei lui Raman
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în locuri total neinteresante - pe scara rulantă sau în metrou -, când nu poți face nimic pentru a-ți etala calitățile tale de individ al acestui secol atât de modern. Fiecare mișcare a vecinului putea fi anticipată, de pildă bătrânul din colțul din dreapta își dregea glasul în timp ce privea cu coada ochiului sânii plăcut formați ai secretarei roșcate. Aceasta rămăsese cu privirea pironită în cocul imens al doamnei care ținea strâns de mână o fetiță ce se juca cu capul păpușii chinezești. O
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
simțind picăturile curgându-i pe umeri și pe spate, prelingându-i-se peste coapse până în pantofi. Bărbatul care o privise tot timpul acesta văzu două lacrimi curgându-i pe obraz și întinse mâna, iar ea se retrase atunci în celălalt colț. Încă emoționat de eveniment, puștiul se hotărî să încerce să coboare pe frânghie până la un eventual orificiu aflat în zid sau până la subsol. — Bătrânul trebuie să fi căzut undeva. — Dacă nu-ți va ajunge frânghia? — Atunci mă întorc. Ideea era
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ștergea încet fiecare toartă a ceștilor strânse una peste alta în chiuvetă. Monedele pregătite pentru unchiul pe noptieră reflectau lumina pe chipurile noastre. Cineva acoperi fața unchiului cu batista ca să nu se mai uite la noi. Îi întinse bine fiecare colț, astfel încât să nu facă nici o cută și să nu se mai vadă cum unchiul mai suspina sub materialul alb cu chenar albastru. — Acum o să adoarmă. Mâna mătușii strângea tare burețelul ca să se scurgă de zoaie. Noi ne-am băgat repede
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
părere că fata o să-și strecoare mâna în buzunarul paltonului negru, el o să-i ducă ghiozdanul până la primul bistrou unde vor sta la o masă și vor mânca toate merele. Bătrânul proaspăt bărbierit socotea că se vor despărți la primul colț, dacă nu în seara asta, în orice caz într-o seară. La Expoziție cei doi coborâră împreună: ea cu ghiozdanul pe umăr, el cu merele în plasă. 257 viră brusc la dreapta, apoi începu să fugă spre capătul orașului. Blocurile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
uita la mine cel puțin cam ciudat, neștiind ce să crezi. Gândește-te că orice text este o lume, mai mult sau mai puțin. Iar această lume ți-o imaginezi de obicei atunci când citești: când autorul îți spune că în colțul camerei se află un scaun, tu ai și vizualizat scaunul din colț; chiar dacă știi că acel scaun are spătarul înalt și este de culoare maro (singurele informații pe care le găsești în text), el aparține lumii tale unice, și nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-te că orice text este o lume, mai mult sau mai puțin. Iar această lume ți-o imaginezi de obicei atunci când citești: când autorul îți spune că în colțul camerei se află un scaun, tu ai și vizualizat scaunul din colț; chiar dacă știi că acel scaun are spătarul înalt și este de culoare maro (singurele informații pe care le găsești în text), el aparține lumii tale unice, și nu unei presupuse lumi a autorului, dar în același timp trebuie să-i
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
informații pe care le găsești în text), el aparține lumii tale unice, și nu unei presupuse lumi a autorului, dar în același timp trebuie să-i mulțumești acestuia pentru că, dacă nu ai fi citit în romanul său faptul că în colțul camerei se află un scaun maro cu spătarul înalt, nici nu te-ai fi gândit la un asemenea lucru și poate că în alt context ți s ar fi părut chiar stupid ca tu să te gândești la un simplu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
te-ai fi gândit la un asemenea lucru și poate că în alt context ți s ar fi părut chiar stupid ca tu să te gândești la un simplu scaun. În același mod în care ți-ai imaginat scaunul din colț, începi să simți prezența unui personaj și a fumului de țigară pe care presupui că o fumează. Să fie un bărbat sau o femeie? Aici nu am cum să te ajut. Dar ca să păstrăm tradiția vei hotărî că este un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
reviste vechi. Te apropii să vezi ce scrie pe coperți. Der Tennisschlager, Die Welt împreună cu alte reviste despre agricultură și sport. Nu te interesează perioada în care au apărut, căci oricine își poate da seama cât de vechi sunt după colțurile întoarse ale coperților deja îngălbenite. În dreptul măsuței se odihnește o canapea cu brațe imense, acoperită cu o cuvertură verde ai cărei ciucuri plini de praf stau răsfirați pe jos. Ultimul lucru care îți atrage atenția este biroul încărcat de hârtii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fost greu? - Olga mi-a spus că a avut o naștere dificilă, dar acum totul a trecut, e bine! Ne-a promis că în curând ne aduce băiețelul la geam... Poți să mai rămâi? - Cum să nu, dar alerg până la colțul străzii să iau un buchet de flori! - Bine, mamă, te aștept... Peste zece minute, Alex reapăru cu un buchet enorm de trandafiri albi, superbi, pe care mai stăruiau picături de apă proaspătă întocmai unor perle. Olga făcu mai multe drumuri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
aceea pornită încă demult la drum. Cât despre serviciu, uitase că este încă slujbaș la stat, dar lipsa de astăzi avea un motiv serios, îi născuse soția! Foamea venise cu toți șoarecii cartierului și-i scormonea în stomac. Luă un colț de pâine de cine știe câte zile, tare ca piatra, mușcă de două ori și se întinse din nou pe pat. Era încă obosit. Adormi. Când se trezi era miezul nopții. Pendula din sufragerie bătu de douăsprezece ori. Până dimineață mai erau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și spera din toată inima ca acest drum să treacă și pe lângă o cofetărie. * Merseră împreună aproape o jumătate de oră, noua casă a familiei Georgescu fiind situată în altă zonă a orașului. Când ajunseră pe strada Teilor, încă de la colț, Ina întrebă: - La ce număr este casa noastră? - Uite că acest lucru chiar nu-l știu, dar mai avem de mers. Poate o vom descoperi după teiul de la poartă. Știai că la poartă avem un tei mare, pe care m
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
decât o dată cu trecerea hotarului dincolo de lume. Ea își impunea însă ca prietenia lor, măcar în aparență să rămână vie. Trecuseră mai mulți ani de când Olga părăsise orașul și spitalul unde intraseră amândouă ca asistente medicale, după absolvire. Plecase în alt colț de țară. Era și acesta un semn ce putea vorbi, cu prisosință, în locul multor argumente de fațadă. Din când în când, Olga, la începutul vieții ei conjugale, îi trimisese Inei câte o misivă povestind detaliat aspecte din viața ei cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
însă, nu avea nici grijă, nici timp, nici interesul, de a se apleca asupra a așaceva. Lumea își vedea de drumurile, de treburile, de bucuriile și de necazurile ei. Bătrânul Tucă își terminase de modernizat casa. Își așezase, într-un colț, mai însorit, când afară era senin și nu adia nici un firicel de vânt, un fotoliu înflorat, pe care se lăfăia, ca un vodă din povești, inhalând parfumurile florilor, frunzelor și ierburilor din grădina înțesată cu tot felul de vegetații, gospodărește
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
becului, apelă la el, rugătoare: vino și urcă puțin în locul meu, și-ai să poți să-l înlocuești, că tu ești mai înalt decât mine. Mâââh, făcu el, și se așeza mai comod în fotoliu. Ea întoarse capul. Observă, în colț, după mătură, țeava scurtă a unei arme de război. Tresări. Voi să coboare, cu privirea ațintită spre arma de sub mătură. El dezlipi nițel sprâncenele. Intui ce vrea dânsa. Nu apucă să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rulase un film de dragoste. Film din care nu au înțeles mare lucru, în special, din cauză că băiatul, care mai mult a mângâiat țațele, obrajii, pieptul și părul fetei, decât a văzut ce se perinda pe ecranul cinematografului LA DOAMNA DIN COLȚUL STRĂZII. Cum zic, nimeriseră întâmplător, unul lângă altul, doar cu câteva minute înainte de a fi început filmul.Avuseseră timp doar să se privească, dar, clipa a fost magnifică. Au tresărit. S-au plăcut. Apoi lumina s-a stins, a început
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
La revedere. și a plecat. A plecat în comuna Bălteni, unde mai avea niște rude. A cumpărat, acolo, una dintre cele mai frumoase și mai scumpe case, de vânzare, din câte erau. Pe vremea asta, la barul cel mare, din colț, nu cu mult înainte de ora închiderii, avea loc o mare dezbatere. Combatanții: unii clienți, mai beți; și alții, mai puțin beți. Unii dintre primii susțineau că povestea bocancilor blestemați, și a norocoasei, ori, a nenorocitei găsitoare, era alta decât cea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
povestea voastră, și ieșiți, dincolo, și o continuați afară. Da de ce ne scoți ca și cu fărașul? Pentru că e ora închiderii. Dacă vreți să continuați, veniți mâine, de dimineață, din nou. Acum, hai, gata! și gata a rămas. Îndrăgostiții Un colț de bloc de locuințe. O fereastră. Un prichici, în afară. Dincolo de geam - o pisică, grie, frumoasă, privește în afară, cu mândrie. Are și de ce. În partea astalaltă, pe prichici, stau, cu privirile țintă la ea, trei motani: unul gri, ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ore în șir; adesea, până aproape de miezul nopții. Devenise un simbol al iubirii și reciprocității, din toate punctele de vedere, micul lor grup. Lăcrămioara ajunsese prin clasa a treia primară. Maria devenise maistră la atelierul de confecții de damă din colț. Mihaiu, la rându-i, urcase pe scara ierarhiei sociale, până la fușteiul de asociat cu participare de peste cincizeci la sută din totalul valorii afacerii. Scăpase la bani. și, cap sec!, a fost luat de val. De valul amicilor fără o judecată
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
oară, însă, înfometatul țânțar, nici vorbă să se lase de bâzâit. Vicepreședintele se înfurie. Deschise ochii, dădu cu mâinile ca un cocostârc ce dorește să-și ia zborul, și sări brusc din fotoliul - dormitor. țânțarul se așeză tocmai sus, la colțul dintre pereți și plafon. Vicele prinse o mătură,cu privirea, căutând locul unde țânțarul se așeză, cu scopul de a l ucide. țânțarul, fâști!, prin aer, și-și făcu vânt prin cameră. Din urmă,însă, rămase, pe retina vicelui, ceva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ce faci, mă? Dorm, nu vezi? Dar tu? Eu, am intrat într-un fel de căcat! Nu ți-e rușine? Nu. Cum așa? Hai la mine în birou și o să te cutremuri. Hai. Uite ce am descoperit, acolo, sus, în colțul, vecin cu al tau. Ce-i aia! Dracu ' știe. M-am gândit: nu cumva, ai și tu, pe acolo, vreo drăcovenie ca asta? De unde să știu? Hai să vedem; să căutăm. Hai. S-au dus. Au cautat. Au văzut. Au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sare cu tot, la fel. Dinspăruseră. Pijamalele? Nici urmă de ele! Niște îmbrăcăminte, niște încălțăminte, niște cămăși, niște, ce, niște, că, prosoapele, erau, în totalitate, aruncate la gunoi! Niște așternuturi, de pe jos, de asemenea. O canapea, un cuier pom de colț, perdelele de la ferestre și cele dintre ușile încăperilor, ca să nu intre țânțarii; vesela, în întregime; niște cărți și reviste, corespondențe, luaseră, și ele, calea neantului! Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete. Dar, în ce să-i
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]