3,820 matches
-
partid ( eram tânăr redactor la "Steaua", în 1976, mi s-a atras atenția că familia mea e în țară, deci, să fiu atent ce fac, sau vorbesc dincolo), am descoperit perspectivele picturale din Umbria. Un veritabil amfiteatru natural (orașe-cetăți și coline) contemplate din parcul de la capătul animat al lui Corso Vanucci. Vanucci zis Peruginio, maestrul lui Rafael, cum știm. După Umbria, am călătorit, în anii următori, aveam faima de obsedat de Italia, în Toscana, la Florența Medicilor, de aici un titlu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și locul în poezie? Mă tot caut. Doresc să fac bine, deși deseori iese rău... Am fost uneori supraevaluat, alteori sub-evaluat... Evoluez? Evaluez? Oricum, n-aș vrea să-l fac de râs pe tatăl meu, preotul interbelic din satele de pe Colinele Tutovei. A.B. Dacă ai vrea să revezi pe cineva drag plecat dincolo, în lumea îngerilor, pe cine ai dori să revezi? Să facem un exercițiu de imaginație și spune-mi cum ar decurge dialogul/ dialogurile? Sărut dreapta, Părinte! Bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mare hotel din Zagreb, specialitate ce o făcuse la Ithaca. Casa-vilă Sanderson era tipic americană. E construită Însă din cărămidă. La parter e un living room sufragerie, un birou, bucătărie. La etaj, două dormitoare și baie. E situată pe o colină cu vegetație bogată presărată din loc În loc cu alte vile. Ceea ce dă o impresie aparte de larg spațiu și libertate este lipsa - ca În toată țara de altfel - a Împrejmuirilor. Garduri vii simple, joase, sau șiruri de flori delimitează proprietățile
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fermă avicolă cu numele sonor de Montgomery. Noaptea dormim În Poughkeepsie - Hyde Park, unde se găsește locuința și mausoleul familiei Roosevet, pe malul fluviului Hudson. A treia zi vizităm Încă patru ferme. Prânzul Îl luăm la un bufet pe o colină, de unde avem o priveliște minunată. De aci ne dăm seama cât de rațional e utilizat terenul, frumos presărat cu ferme, ce de departe indică bună gospodărie și cu o rețea bogată de căi de comunicație. Prin Binghamton, seara, ajungem la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Los Angeles. E un trio nedespărțit. Odinioară distanța dintre ele era vizibilă. Azi abia observi limitele dintre ele. Los Angeles are deja o populație de 1.300.000 locuitori, iar Santa Monica 37.000. De jur Împrejur, În special pe colinele Beverly Hills sunt elegantele vile ale stelelor Hollywood-ului În care domnește gloria și fericirea, dar din când În când au loc și drame și tragedii. Hollywoodul e acum un cartier al Los Angeles-ului, cetatea cinematografului, În care sunt instalațiile cele
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
kg. În afară de bumbac se cultivă cereale, pomi fructiferi și zarzavaturi. Capitala este Richmond, cu 200.000 locuitori. Traversăm câmpul de bătaie unde generalul Washington a obținut În războiul de independență victoria definitivă, contra generalului englez Cornwallis. Ne oprim pe o colină frumos amenajată pentru staționarea automobilelor. La mijloc e o imensă masă de piatră, pe care e dăltuit frumos câmpul de bătaie și locul ocupat de trupe. Constat că americanii, deși nu au o prea bogată istorie, o cultivă cu toate
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
timp, mă aflam pe șoseaua paralelă cu Marna. Trecem prin Meaux și Epernay. Șoseaua e Îngustă și puțin animată. Diferența dintre circulația transoceanică și cea de aici, la 40-50 km depărtare de capitală e imensă. Intrăm În regiunea Champagne, cu colinele ei mărunte Încărcate de vii. Apar și urmele rănilor lăsate de luptele ce au avut loc Între 1914-1918. La ora 14 intrăm În Verdun. Îmi vine În minte o poză publicată În 1915 de ziarul Universul pe care o admiram
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 150 monetă franceză. Încercăm sa-l refacem. Ar trece neobservat și până să-l observe am fi În Elveția totuși anunț patronul. Am plătit o sumă usturătoare. Pornim la drum săraci dar curați. Câmpiile și colinele Alsaciei și Lorenei sunt pline de viață În această duminică de toamnă. Ceața s-a ridicat. Câmpul e bine lucrat; grădinile și livezile sunt pline de farmec și țăranii radioși, bine Îmbrăcați. În această zi de sărbătoare, gândul Îmi fuge
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
urma cumva vreun episod — trista istorie a Dâmboviței! Câmpia Bucureștiului nu e chiar plată. De o parte și de alta a văii Dâmboviței, terenul se Înalță, ceva mai mult pe malul drept, unde se succedă câteva dealuri, mai bine zis coline, cu altitudinea, față de firul apei, de 15-20 de metri. Pe aceste modeste Înălțimi, deasupra Dâmboviței, s-au construit câteva dintre cele mai simbolice edificii religioase ale Bucureștiului: În sensul curgerii râului, de la apus spre răsărit) Mânăstirea Cotroceni, Mânăstirea Mihai Vodă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
permis unei mânăstiri să strice perspectiva mărețului său palat. Biserica mânăstirii, ce e drept, a fost cruțată și deplasată cu două sute de metri, pentru a fi ascunsă Între blocuri. A fost distrus cel mai pitoresc cartier al orașului, așezat pe coline, case vechi cu grădină, biserici, mânăstiri... Zeci de mii de oameni au fost evacuați. Dar nu numai casele au dispărut, ci și dealul. Ceaușescu l-a ras până la temelie. Pe un teren gol și plat, și-a putut Înălța astfel
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
eu să insist peste urletele lui, unde nu se preda nici un curs de economie. N-am găsit o astfel de facultate în Maine, așa că am ales-o pe cea din Camden, un mic colegiu specializat în arte frumoase, pitit între colinele nord-estice din New Hampshire. Tata, turbat cum îi era obiceiul, a refuzat să mă susțină financiar. Însă bunicul - care la vremea aceea era dat în judecată de fiul său pentru o chichiță financiară atât de complicată și de alambicată, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
l e s Un bodyguard de la intrare mi-a verificat numele pe o listă înainte de a-mi da voie să conduc pe drumul cotit care ducea la o casă de mărimea unui hotel și construită exclusiv din sticlă în vârful colinei din Bel Air. După ce un valet mi-a luat în primire mașina închiriată am dat peste un grup între care o fostă iubită care purta gene false și se măritase cu un miliardar și mă strigă: „Hei, frumosule!“ când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o fotografie a munților parțial blocați de obiectiv în timpul apusului incandescent și portocaliu de deasupra dunelor unduitoare din Monterey și picură peste cortul unui circ și al unui ringhișpil din Topanga Canyon și înnegri crucea albă care se ridică pe colina din Cabo San Lucas, apoi se ascunseră în camerele casei din Valley Vista și în salbele de portrete de familie, adiind peste toate întrevederile contramandate și legăturile pierdute și dezamăgirile împlinite și temerilor confirmate și deasupra fiecărei uși trântite sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
istoric, în Piața Restauradores, locul de unde începe Avenida da Liberdade - principala arteră a Lisabonei. Abia ieșit la suprafață, vechea mea predilecție pentru construcții medievale își află din prima clipă ținta în Castelul Săo-Jorge, situat pe una dintre cele mai înalte coline ce domină orașul, cealaltă ar fi esplanada Săo Pedro de Alcántara, din alt capăt al urbei. Castelul poate fi un reper excelent, față de care să-ți determini cu ușurință poziția în spațiu. Trecem printr-o succesiune de piețe dreptunghiulare, Do
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din capătul aleii pietonale sau să încercăm să ajungem la Castelul Săo-Jorge, de unde am putea cuprinde cu privirea întregul oraș și am obține mai multe certitudini de călător. Alegem a doua variantă. Părăsim platoul de jos și o luăm spre colină, pierzându-ne într-un labirint de străzi înguste și întortocheate. Urcușul însă ne răpește privilegiul de a ține în raza vederii castelul, el dispare după acoperișurile clădirilor de care ne apropiem. Prea încrezuți în capacitatea noastră de orientare într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răsplătim elanul de exploratori. VASILE GÂRNEȚ: Senzații contradictorii în Catedrala din Lisabona, Se Patriarcal, unul dintre monumentele cele mai vechi ale capitalei lusitane, în care se spune că ar fi fost botezat Sf. Antonie, patronul orașului Lisabona. Situată pe o colină, în direcția Castelului Săo-Jorge, Se Patriarcal seamănă la exterior cu Notre-Dame de Paris; are tot două turnuri la intrare, dar mai joase și mai puțin ornamentate, ceea ce îi conferă o înfățișare de fortăreață medievală. Construită în perioada domniei primului rege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
interes al așezământului, în acel moment, este expoziția de fotografie braziliană a artistului José de Paula Machado, pe care suntem invitați să o vizităm. Poze mari, de aproximativ 1 x 1,5 m, înfățișează o lume sălbatică, neatinsă de civilizație: coline acoperite cu o vegetație luxuriantă, pampasuri nesfârșite, cătune locuite de oameni trăind la limita dintre epoci, fastuosul Carnaval de la Rio, obiceiuri rurale, folclor amerindian etc. Rețin în special două imagini pentru frumusețea lor deosebită, potențată de ingeniozitatea artistului fotograf: tunelurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ce răspândește în jur o lumină lăptoasă. Mi-e teamă să descriu în cuvinte perspectiva care se deschide în fața mea, pentru a nu sărăci imaginile. Aș recomanda, poate, unui nou-venit, aflat în prima zi la Paris, să vadă orașul de pe colina Montmartre, din fața Bisericii Sacré-Coeur. Restul zilelor cobori în vale și, cum s-ar zice, „lucrezi la detalii”, ca unul care a înțeles. Alte puncte de atracție ale Parisului aflate în preajma bulevardului Montmartre-Moulin Rouge și Place Pigale. Un cartier întreg plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a treia, situată la 274 de metri înălțime, loc din care poți scruta împrejurimile - în zilele cu o foarte bună vizibilitate - pe o rază de 70 km (cel puțin așa scriu pliantele turistice). Și totuși, imaginea Parisului noaptea, contemplată de pe colina Montmartre, m-a impresionat mai mult. Priveliștile văzute din Turn au, în general, o stilistică previzibilă, clasicistă: Le Palais de Chaillot, școala militară și uriașul Câmp al lui Marte. Dar, curios detaliu, la nord, în depărtare, învăluite într-o pâclă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
edificiului. Englezoaicele îi dau dreptate și-l servesc cu un sendviș. VITALIE CIOBANU: Căile de urcuș spre cartierul Montmartre sunt înțesate de mici birturi, unul mai cochet decât celălalt, având fiecare o decorație unică și un ecleraj îmbietor. Deși celebritatea colinei i-ar putea scuti de un asemenea efort de inventivitate, patronii nu se lasă. A conferi localurilor de aici o personalitate inconfundabilă înseamnă a-ți demonstra deopotrivă bunul gust și condiția financiară. Biserica Notre-Dame de Montmartre e un loc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Afișele mari de la intrarea în capelă ne spun că am nimerit în zilele Festivalului Montmartre en Europe (9-23 iunie), cu participarea unor artiști plastici din 14 țări ale Europei. Zăbovim mai mult în Place de Tertre - un loc celebru, inima colinei Montmartre, cu multă verdeață și nenumărați pictori: vezi aici enorme expoziții sub cerul liber. Cu siguranță, nu este un profesionalism extrem de ridicat, dar cu asemenea tablouri se fac bani buni aici. Ceea ce le sporește valoarea este locul în care sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și nenumărați pictori: vezi aici enorme expoziții sub cerul liber. Cu siguranță, nu este un profesionalism extrem de ridicat, dar cu asemenea tablouri se fac bani buni aici. Ceea ce le sporește valoarea este locul în care sunt pictate, majoritatea reprezentând chiar colina Montmartre sau alte colțuri faimoase ale Parisului. Fiecare casă de aici își are propria istorie, se leagă de numele unei personalități artistice de renume, franceză sau străină. E fascinant să descoperi identitatea acestor clădiri. Dar acum, după ce am gustat „pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe lista de Patrimoniu universal UNESCO. Castelul, întins pe o arie de 20 ha, are două porți principale și trei construcții imbricate una în alta: partea „de sus” - citadela care domină întreaga așezare, folosită ca mănăstire, este situată pe o colină despărțită printr-un șanț adânc, cu un podeț de acces, de prima curte, mai largă -, apoi partea „de mijloc“, unde se afla Palatul Marelui Maestru, și castelul „de jos“, cunoscut și cu numele polonez Przedzamcze, cu ziduri puternic fortificate. Traversăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
parte Andrei Bodiu, Verghinja Zacharieva, bulgăroaica, compatriotul ei, Georghi Borissov, și una sau două persoane din grupul de însoțitori angajați de stafful german - figuri mai mult șterse decât eficiente. Străbatem cu microbuzul niște șosele pustii. Pe ambele părți, câmpuri verzi, colinele se succed într-o vălurire legănată. Hotărât lucru, îi spun lui Andrei, acesta nu este relief rusesc. Seamănă mai curând cu podișul Moldovei (o asociație pe care nu vreau să o „citesc” și în alt sens!). În sala de festivități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de o pantă abruptă. Încerc să înțeleg scopul pentru care am fost aduși aici. Fac ochii roată. Niște ospătari frig carne pentru un picnic în onoarea oaspeților, la o bucătărie de campanie. Vom fi fost noi aceia?... De sus, de pe colină, răsună niște voci puternice, care se suprapun, aparent fără legătură între ele. Atras de ciudatele zgomote, urc pe versantul alunecos să văd despre ce este vorba. Descopăr câteva televizoare așezate în niște firide săpate în stâncă, branșate la o sursă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]