2,821 matches
-
trecea "dincolo" și în câteva minute ne plimbam pe Kurfurstendam! Nu era o simpla trecere, ci un salt de la întuneric la lumină, de la cenușiul estic la luxul și bogăția vestului. Schimbam câteva sute de mărci est pentru mărci vest și colindam marile magazine în căutare de "oferte speciale". Nu știu dacă cei de la ambasadă cunoșteau escapadele noastre, fiind convinși că și alții procedau la fel. Oricum nici atunci, nici mai târziu "vestul" nu m-a atras niciodată pentru "a rămâne", ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prin pădure, s-a culcat pe stratul de frunze țintind cu privirea bolta albastră și ascultând cu religiozitate muzica păsărilor și copacilor și după câteva minute s-a întors la mașina. Mi-a mulțumit spunându-mi: "La anii mei, am colindat toată lumea, dar clipe atât de fericite și de minunate ca acestea nu mi-a fost dat să trăiesc niciunde!". Un capitol aparte în activitatea din acești ani a fost colaborarea mea cu "instituțiili". La vizitele la nivel înalt erau prezenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o colecție superbă de cravate de mătase și am simțit că-mi vine să-mi fac seama legat cu cravata UTB de magnolia din curtea ambasadei. N-am făcut-o, dar l-am sfătuit pe "delegat", care mai avea de colindat câteva țări din jur, să le păstreze pentru alte ocazii, chilianului făcându-i eu cadou un coș cu câteva sticle de țuică și coniac, pe care știam că le aprecia. Nici celelalte produse nu mai mergeau. Prețurile erau bune, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
deficientei documentări și analize a studierii pieței, fezabilității și eficienței proiectului. Așa că, până la plecarea mea, minunata pădure chiliană nu a mai fost călcată de nici un român! Apropo de inițiative românești în străinătate: cu câțiva ani înainte de sosirea mea în Chile, colindase America de Sud o delegație a GEOMIN, pentru stabilirea de cooperări în domeniul minier. În Chile, după o analiza superficială (probabil din lipsă de timp, formula "veni, vidi, vici", în domeniul economic nefuncționând întotdeauna), s-a semnat cu compania ENAMI Emprensa Nacional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ședința și duminica slujbe, când mai respiram? Noaptea mă plimbam cu soția prin jurul ambasadei sau ne aventuram până la un parc apropiat, iar în duminicile când nu eram de permanență la ambasadă și la biserică era "relache", plecam cu soția să colindăm minunile din Madrid sau din împrejurimi. În Madrid îmi plăcea să merg la Muzeul Prado și să stau acolo zeci de minute în tăcere în fața lui Goya sau Velazquez, Zurbaran sau Murillo. Îmi mai plăcea Muzeul Regina Sofia, cu galeriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
planetă, cazinouri, plimbări pe ocean. La Punta del Este descoperisem un hotel mic, liniștit, aproape de ocean, Hotel "Castillia", foarte curat și civilizat, unde trăgeam mereu. Dacă dimineața eram ocupat cu reuniunile, după prânz ne plimbam pe faleză, prin portul pescăresc, colindam buticurile elegante sau, dintr-un "prepeleac", pândeam poate apar balenele. Uneori, ne aventuram pe ocean cu o șalupă până la "Isla de Lobos". Insula și cele 8 insulițe alăturate au o suprafață de 43 de hectare și adăpostesc importante colonii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am hotărât să le testăm utilitatea. Pentru o vreme, am devenit „specialist“ de ocazie În aceste exerciții de respirație. Timp de o lună, am lucrat ca arheologi teatrali, căutând să readucem la viață o lume care a existat cândva. Am colindat În toate direcțiile, prospectând locurile cele mai potrivite pentru joc, ne-am cățărat pe stânci, atenți să nu călcăm pe scorpioni, și am ajuns la mormintele lui Darius și Artaxerxes, unde am decis că vom juca prima parte din Orghast
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Brooklyn până În Queens, din Harlem până În Chinatown, nici o hală dezafectată nu a rămas nevizitată, nici un cinematograf abandonat nu a fost desconsiderat - dar nicăieri nu se simțeau the vibes care s-o asigure pe Ellen că alegerea e bună. După ce a colindat New York-ul În lung și În lat, Într-o zi s-a oprit În fața imobilului lipit de clădirea „La Mamei“, pe East 4th Street, și a spus: „Am găsit !“. Dincolo de o ușă dărăpănată, am descoperit cu uimire un spațiu uriaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pot să mă bizui pe cuvântul lor. Las' pe mine! De nu l-oi spăimânta să-i clănțăne dinții Sfântului în gură... La întoarcere, te oprești cu colindul și la Veneția, la Marele Consiliu, și la Buda, la craiul Mateiaș... Colindă-le și lor "Aiaiaaa corabia!" Zgâlțâie-i! La Adrianopole, turcaleții sunt pe picior de război! Să se miște! Ce dracu'! "Vin turcii!" Calcă pe niște pătrate trase cu cridă, un fel de șotron, în care țopăiseră odraslele Măriei sale, Olena și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ar fi picurat chiar o lacrimă de crocodil... Adevărul e că avea pentru Constantin așa cum a luptat -, avea o mare admirație. Aiasta nu l-a împiedicat să-i dea capul la sare, să-l umple cu paie și să-l colinde înfipt într-o suliță prin întreaga împărăție, întru gloria "Marelui Cuceritor Mahomed El Fatih Împăratul Împăraților!" Vezi că știi! De ce m-ai chinuit? N-am suportat batjocura la care l-a supus... S-a batjocorit pe sine. Constantin aparținea veacurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
păpuși, se opresc pe picioarele Răstignitului, în ochi cu un strigăt mut, acuzator: "Pentru ce?! Pentru ce?!!!" "Florile dalbe!"... Tresare. Glasurile de clopoțel ale colindătorilor de la porțile cetății răsunau asurzite de omătul gros, viscolit. Uitase: era Ajunul Crăciunului. Copiii îl colindau în fiecare an: "Am venit să colindăm..." "Ci viață fără de sfârșit"... Cântarea morților, tristă, gravă, se împletea, într-o bizară armonie, cu glasurile vesele, de zurgălăi ale copiilor... "Deci, e Ajunul... Se spune că pruncii ce se duc la zi-sfântă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ochi cu un strigăt mut, acuzator: "Pentru ce?! Pentru ce?!!!" "Florile dalbe!"... Tresare. Glasurile de clopoțel ale colindătorilor de la porțile cetății răsunau asurzite de omătul gros, viscolit. Uitase: era Ajunul Crăciunului. Copiii îl colindau în fiecare an: "Am venit să colindăm..." "Ci viață fără de sfârșit"... Cântarea morților, tristă, gravă, se împletea, într-o bizară armonie, cu glasurile vesele, de zurgălăi ale copiilor... "Deci, e Ajunul... Se spune că pruncii ce se duc la zi-sfântă se fac îngerași." Umbla de colo-colo fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ei lucrează, ajutându-se de mai multe dicționare, la o traducere din Esenin. - Ce mai face V.M.? - Face rău! Partea a treia. Câteva luni mai târziu. Un individ bizar, bolnav psihic după toate aparențele, face vâlvă prin cartierul pe unde colindă ceasuri întregi, uneori de dimineața până seara, hrănind câinii vagabonzi. Poartă la șold o traistă țărănească, încăpătoare, din care scoate tot ce le place câinilor să mănânce. Când traista se golește, intră în prima alimentară ce îi iese în cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Experiența existențială a lui Andrei Rubliov este marcată de răscolitoare deziluzii: mentorul își trădează vanitatea, prietenul e ros de invidie, inocentă pentru care omorâse un om îi scuipă în obraz, măscăriciul îl acuză de delațiune. În umbra zidurilor mănăstirești sau colindând lumea, pictorul are revelația „păcatelor”: păcatul trufiei (Stepan, Kiril), păcatul cărnii (noaptea sărbătorilor păgâne ale iubirii), păcatul vrajbei între frați (povestea cnejilor gemeni), păcatul cruzimii (năvălirea, care nu e numai a tătarilor, ci și a oștilor cneazului trădător). Răul pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
astăzi parcă ne cheamă să venim și să vedem că ni S-a nascut Salvatorul, Mântuitorul nostru al tuturor. De 2.000 de ani creștinii cântă și slăvesc pe Pruncul Iisus, dându-I slavă și laudă. Nu în zadar se colinda atât de frumos și pe la noi. Îmi amintesc cu mare bucurie și plăcere acea minunată colinda de pe vremea mea, când eram copil, de prin anul 1950. Sună așa: „în oraș la Betleem ,/ Veniți cu toți să vedem / Că astăzi ni
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nostru al tuturor. De 2.000 de ani creștinii cântă și slăvesc pe Pruncul Iisus, dându-I slavă și laudă. Nu în zadar se colinda atât de frumos și pe la noi. Îmi amintesc cu mare bucurie și plăcere acea minunată colinda de pe vremea mea, când eram copil, de prin anul 1950. Sună așa: „în oraș la Betleem ,/ Veniți cu toți să vedem / Că astăzi ni S-a nascut/ Proorocia de demult: / Că se va naște Hristos, / Mesia, chip luminos, / Din Fecioara
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și bucurie / Pacea Domnului să fie! / La anul și la mulți ani!” Și multe alte colinde frumoase răsunau în satul Răchiți. Săltau de bucurie cu toții: mici și mari, tineri și bătrâni, mergeau cu toții unii la alții. Toate cele trei zile colindau și se bucurau nespus de sărbătoarea Crăciunului. Pe atunci nu se făcea pom, adică brad împodobit. Noi toti eram pomul bucuriei, ca deasupra noastră era Pruncul Iisus. Pe atunci, de cum se intră în postul Crăciunului, se colinda în familie, seara
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cele trei zile colindau și se bucurau nespus de sărbătoarea Crăciunului. Pe atunci nu se făcea pom, adică brad împodobit. Noi toti eram pomul bucuriei, ca deasupra noastră era Pruncul Iisus. Pe atunci, de cum se intră în postul Crăciunului, se colinda în familie, seara, când ne adunăm de la muncă. Acum a iesit împodobirea bradului cu pachete grozave și fel de fel de sclipiri în brad... și nu mai răsună la fel colindele în sat, sau oraș. A scăzut credință. Este tare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
luat locul alte maimuțăreli le-aș putea spune, vă rog să mă iertați că mă exprim așa! Cred că de aceea adevărații creștini nu mai deschid ușa la așa-ziși colindători ca să le dea bani. E departe de a fi colinda ceea ce cânta ei azi. Nici nu mai pomenesc de Pruncul Iisus și Sfântă Fecioara. Doar asta e colinda adevărată cum S-a născut, și unde. Hai să ne întoarcem cu colindele din trecut. Să învețe în familii, în grădinițe și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
că de aceea adevărații creștini nu mai deschid ușa la așa-ziși colindători ca să le dea bani. E departe de a fi colinda ceea ce cânta ei azi. Nici nu mai pomenesc de Pruncul Iisus și Sfântă Fecioara. Doar asta e colinda adevărată cum S-a născut, și unde. Hai să ne întoarcem cu colindele din trecut. Să învețe în familii, în grădinițe și școli pe toți copiii de mici. Nu se învață ce-ar trebui. De aceea avem copii și tineri
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe toate ulițile satului și unchiul a strigat în gura mare: „zarzăre de vânzare. Hai la zarzăre”. Dar n-a venit nimeni să le vadă sau să cumpere măcar una singură; n-a venit nimeni să vadă marfa. După ce am colindat pe toate ulițele fără folos, am pornit întristați spre casă. Zarzărele erau de acum zdrobite și au fost îndrumate spre cotețul porcilor. Bunicul s-a arătat foarte supărat pentru că îi spusese unchiului Scarlat să nu obosească cei doi cai fără
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui `ristos. Fiindcă `ristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. `ristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că `ristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui `ristos. Fiindcă `ristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. `ristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că `ristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
tăiau porcii. Fiecare gospodărie avea câte un porc de sacrificat. Contabila sau casierul, care erau vecini cu primăria, ne aduceau șorici proaspăt, cârnați sau o bucată de carne fragedă, făcută pe jeratec. Prin sat se auzeau clopoței, iar copiii își colindau rudele. La primărie nu îndrăzneau să colinde. Veneau cu plugușorul cei mici, dar și oamenii în toată firea, să facă urări. În curtea primăriei era o sanie minunată din lemn, pe care o admirasem toată vara și care semăna cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
porc de sacrificat. Contabila sau casierul, care erau vecini cu primăria, ne aduceau șorici proaspăt, cârnați sau o bucată de carne fragedă, făcută pe jeratec. Prin sat se auzeau clopoței, iar copiii își colindau rudele. La primărie nu îndrăzneau să colinde. Veneau cu plugușorul cei mici, dar și oamenii în toată firea, să facă urări. În curtea primăriei era o sanie minunată din lemn, pe care o admirasem toată vara și care semăna cu sania lui Moș Gerilă, așa cum se numea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]