2,842 matches
-
Eu vin de-aici, de nu știu unde vin, În mine taina și-a săpat stigmatul, Am strâns avar parfumul meu de crin Chiar de m-am înfrățit cu necuratul... Pe drumul vieții, colindând haihui Cu toți neconformiștii laolaltă, Sorbind cu saț din vinul meu gălbui, Sub pași simțeam pământul, cum tresaltă, Poteci tăcute șerpuind, plângând, Ca-n coapsa de fioruri străbătută În liturghii ascunse, până când Ecouri se scurgeau din alăută... Și alte melodii
CINE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83764_a_85089]
-
mâncare. Ultimele vorbe le spunea pe când era deja în chilioara lui. S-a întors repede cu o mămăliguță aburindă răsturnată pe un fund de lemn, iar alături se afla o strachină cu brânză. Mănâncă! Vreau să te înzdrăvenești, ca să putem colinda pădurile iestea, care parcă abia așteaptă să audă glas de om... Am mâncat pe îndelete. Apoi, după o scurtă plimbare, pe cărarea din pădure, m-am întors cu sufletul mai ușor. M am închinat cuviincios și m-am întins în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pare. Prea le spune ca la carte. O simplă țigancă - cât ar fi ea de umblată prin lume - tot nu ar putea vorbi așa...Ceva nu-i la locul lui...” gândeam eu, privind neliniștit în jur... Am pornit totuși să colind rariștea de dincolo de poiană. Printre stejarii groși cât omul și ferigi, ciupercile își arătau fața cu timiditate. Fragii își tremurau bobițele îmbietoare în adierea zefirului. „De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
zbătea să iasă din piept. În cele din urmă, m-am liniștit. Prudent, însă, m-am retras totuși la o distanță potrivită, de unde îl urmăream pe „moșnegul Martin”, care moșmolea prin zmeuriș. Până la urmă, am uitat de el și am colindat rariștea de la un cap la altul, cu veverițele pe urma mea. „Să știi că neastâmpăratele astea au grijă să nu mi se întâmple cine știe ce...” gândeam eu zâmbind gândului. Între timp, păzeam umbra stejarului. Acușica îi în lungul cărării, când trebuie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
gazon gros de mohor. Era un colțișor de rai înconjurat de un zid alb, înalt. Michael era ca un copil care tocmai descoperise ascunzătoarea borcanului cu dulceață. Se scula dis-de-dimineață, lua camioneta lui Jack și pornea pe Molepolole Road. Apoi colinda savana cam o oră înainte să vină acasă să ia micul dejun. L-am însoțit de două-trei ori, deși nu-mi place să mă scol cu noaptea-n cap și-mi povestea entuziasmat despre păsările pe care le vedeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
serviciu. Mamele își ucid copiii, soții își ucid nevestele, soțiile își ucid bărbații. Angajații își ucid patronii. Pericolul te pândește de unde te aștepți mai puțin. Oare o fi adevărat? Nu în Johannesburg, reflectă ea. Acolo oamenii sunt victimele tsostis-ilor care colindă străzile noaptea, hoților de mașini care sunt întotdeauna gata să-și folosească armele și atacurilor violente întâmplătoare ale unor tineri pentru o viață de om nu înseamnă nimic. Dar probabil că Johannesburg-ul este o excepție; probabil că, în împrejurări normale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mereu altfel. Spargi zidul să intre soarele printre paginile calendarului. Peste 40 de zile vine Crăciunul și tu vrei să înflorească trandafirii deasupra mormântu-lui, să ardă rozele în felinare, precum lumânările din ceară curată. Peste 40 de zile vrei să colinzi despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmi plătesc singură apartamentul, apropo — și uite-o. Vreau să spun că, în principiu, aș fi putut să refuz, dar mi se pare o prostie, nu? Fetele au urcat în decapotabilă și au plecat să ia masa la Ivy, să colinde prin magazinele de pe Bulevardul Robertson pentru ca Emmy să cumpere o pereche de botoșei pentru nepotul ei și să dea o raită pe Plaja Venice, aproape de care stătea Adriana. Studioul în care locuia era luminos și modern, un spațiu curat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mame. Thomas, așadar, fusese un ales. Ascendența sa - fracțiunea norvegiană - te ducea cu gîndul la stăpînii fiordurilor, la apele Nordului, la corăbiile vikingilor. Pe vremea foamei, străbunicii lui din partea tatălui, de fel din Oslo, Christiania pe atunci, veniseră În Danemarca, colindînd, ani de-a rîndul, din oraș În oraș pînă să se așeze În Copenhaga. Unul dintre strămoși fusese un rus alb refugiat după victoria bolșevicilor. Și nici acesta nu fusese slav pe de-a-ntregul, mama lui fiind nemțoaică, fiică de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru că atunci mințile li se așezau parcă altfel Între oasele capului, strecurîndu-se, de acolo, În alte scăfîrlii cu minți pornite razna, cum o socoteau ei, de pildă, În unele momente, pe aceea a lui Thomas. Acesta se vedea uneori pelerin, colindînd la nesfîrșit pămîntul; alteori era om de stat, măcar un an să fi avut puterea În mîna sa și instrumentele potrivite, ce ordine ar mai fi făcut În țară! Nu prea multă; oricum, ar fi schimbat ceva, nu știa deocamdată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
don Miguel, nu cumva să fiți dumneavoastră ființa fictivă, cea care nu există în realitate, nici viu, nici mort; nu cumva să nu fiți nimic mai mult decât un pretext pentru ca istoria mea și alte istorii ca a mea să colinde prin lume. Iar apoi, când dumneavoastră veți muri de-a binelea, noi vă vom purta sufletul. Nu, nu, nu vă tulburați, căci, deși dormiți și visați, sunteți încă viu. Și-acum, adio! Și s-a risipit în ceața neagră. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
deosebit de respectate a departamentului. Elinor este propozabilă pentru Premiul Nobel. Și dacă teoriile și cercetările bloomingtoniene asupra politicilor publice sunt know-how internațional, aceasta li se datorează pe deplin. Mi-am pus două CD-uri cu colinde Madrigal și Hrușcă, niște colinde mai puțin populare, fiindcă Adi, când le-a luat, le-a luat ca noutăți, când mie îmi trebuiau cele frumoase și foarte clasice. Așa că m-am mai smiorcăit puțin. Nici nu știu dacă ne facem pom. Și mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Acum știi. Se oprește. — Nu-mi oferiseși cumva de mâncare? Omar a deschis ușa, a strigat servitoarea, i-a cerut să aducă niște bucate, apoi și-a reluat interogatoriul: — Și de șapte ani rătăcești așa În veșmânt de sufi1? — Am colindat mult. După ce am părăsit Isfahan-ul, am fost urmărit de iscoadele lui Nizam, care-mi voiau moartea. Am putut să mă descotorosesc de ele la Kom, unde m-au ascuns niște prieteni, apoi mi-am reluat drumul până la Rey, unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ochii lucind batjocoritor, o voi plăti prin moartea mea. Orice drum spre fericire ne cere să ne simțim liberi, iar pentru mine libertatea Înseamnă să-mi amintesc și să-mi visez țărmul. Am ajuns tîrziu la acest adevăr, după ce am colindat toată lumea, dar acum nu-l mai pot smulge din mine. Nu apele creează rîul, Calypso, ci curgerea lor, n-o să te Învăț eu acest lucru tocmai pe tine. Firește, marea ar fi putut fi victoria lor. Dar e moartea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
unde au omorît toți bărbații și apoi s-au Însurat cu văduvele lor. Eroii homerici ne lămuresc și În privința modestiei; ei nu se sfiesc să-și aducă elogii singuri. Iar un filosof care se considera fratele lui Apolo vroia să colinde lumea În sandale aurite, cu o mantie de purpură și cu o cunună de lauri, oferindu-se În calitate de taumaturg ca un Cagliostro avant la lettre... Scriu toate acestea nu pentru a contesta Elada, ci pentru a o Înțelege mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
slujbă ai necazuri. Așa-s mamele- n nevoi Deși-s moarte- n locuri grele; Ele sunt adânc în noi Că și noi trăim prin ele. CÂNTEC DE PLECARE Nu voi mai întinde punți Către zarea depărtată. N‐ am să mai colind prin munți Niciodată, niciodată. Singur am să trec sub tei Cu o inimă‐ ntristată. N‐am să mai iubesc femei Niciodată, niciodată. Va dispare‐ al vieții plai Cu lumina‐i fermecată Stele n‐ am să văd și cai Niciodată, niciodată
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dintre fetițe în timp ce răsturnă pe masă conținutul trăistuței. De toate! Bomboane, mere, nuci și o grămadă de colaci. Ce-o să faceți voi cu atâția colaci? Păi, o să-i mâncăm. Ghiduș, tata intră în atmosfera de sărbătoare și începu să-și colinde copilele, așa cum făcea în fiecare an, de fiecare dată cu un farmec anume, însoțindu-și cântul cu gesturi, ghemuindu-se în mersul piticului, ca să-și micșoreze statura în fața fetelor: „În seara lui Vasile Sfântul Mi-a luat căciula vântul Și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Număr zilele Elena Marin Alexe stau în cumpăna tristeții număr zilele pustii bat la ușa dimineții și-aștept Doamne să revii focu-n sobă ațipește vântu-afară a tăcut iar în suflet încolțește gândul timpului pierdut tânjesc după primavară să colind câmpul cu flori iarba verde să răsară când se-așterne roua-n zori roata lumii se-nvârtește toarce timpul fantezii har poetul împletește vers în nopțile târzii trece-o clipă alta vine moare dor se naște dor pleacă rău și
Num?r zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83338_a_84663]
-
decenii avea să slujească popa Ioachim, prosper întreprinzător, care ținea (printr-un nepot) și restaurantul „Clodie’s dandy“, cu club de zi privat. Din mai multe declarații strânse în dosar, reieșea că Lavrentie fusese văzut cum, deghizat în rascolnic rus, colindase satele instigând țăranii la răscoală. Susținea că avea chiar împuternicire de la țar să ridice lumea pentru răsturnarea regelui de la București și împărțirea pământurilor țăranilor. Umbla pe un cal alb, împreună cu alți trei-patru tineri, aceștia într-o birjă, care se dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tentat sè-și imagineze, prin hainele cusute de Juli, cum o fi arètând perioadă de mijloc a vieții ei, Afarè, timid, începe sè fulguiascè, fulgii mèrunți îmbiindu-se în aer într-un dans evanescent și miraculos, XXIX În timpul în care am colindat cu AnM prin împèrèția adolescenței și copilèriei ei, denumitè de mine prima perioadè mateianè, mirosul intrigant din ultima vreme nu s-a fècut simțit defel, dar, imediat dupè aceea, la orele de conducere, cănd schimbăm vitezele la mașina-școalè, a reapèrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
prin iubire, Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond. {EminescuOpI 31} EPIGONII Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri, Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări. Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
visa un vis ferice, Îngîna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt; Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de teiu de-asupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri. {EminescuOpI 76} CĂLIN (FILE DIN POVESTE) GAZEL. Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri, Cu o mână tremurândă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi pășind în tindă - E iubitul care vine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zăpadă, Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă: "Eu vin la tine, rege, să cer pe-Arald al meu". De-ai fi cerut pământul cu Roma lui antică, Coroanele ce regii pe frunte le așează, Și stelele ce vecinic pe ceruri colindează, Cu toate la picioare-ți eu le puneam în vază, Dar nu-l mai vrei pe Arald, căci nu mai vrei nimică. Ah! unde-i vremea ceea, când eu cercam un vad Să ies la lumea largă... și fost-ar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Elenă Marin Alexe Vântul colinda tot mai nervos, mușcând cu lăcomie frunzele ofilite de istovul verii și în grabă lui, aruncă un zâmbet semeț pe zorii diafani, ce abia se ițesc printre scâncete, sărutând cu lumina aprinsă, zarea pustie de dor neîmplinit în horă luminii
Octombrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83271_a_84596]
-
Elena Marin Alexe Plânge roua prin gradină Și mă-ndeamnă-n pas cu zorii, Să colind cărarea lină Alungând din față norii De pe ram sau fir de floare Verdele urcă-n lumină De atâta încântare Sufletul tăcut suspină Adunate laolaltă Împletite în iubire Gândurile-ncet mă poartă Spre înalt, spre nemurire Aș vrea să adun în
Prin zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83286_a_84611]