9,508 matches
-
mea. — Sunt foarte bucuroasă că povestea mea poate fi ascultată de o persoană ca dumneavoastră. Acest bărbat era un producător foarte influent. Nu pot să vă dau detalii concrete, dar cred că orice persoană familiarizată cu lumea filmelor și a comediilor muzicale auzise de numele lui În urmă cu vreo doi ani. Se bucura de o mare faimă. Pe vremea aceea eu eram Încă aproape o copilă, din punct de vedere al vârstei, dar știam o mulțime de lucruri. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
locurile care respirau atomosfera Japoniei moderne. Nu era un munte de om, dar era robust, ca un bărbat de la țară, fără nici un complex, plin de mândrie și de energie. Era un admirator al lui Bob Fosse, care regizase mai multe comedii muzicale, dar al cărui talent se manifestase În diverse domenii. Din câte se părea, consuma droguri de multă vreme, fără a face Însă excese necugetate, așa ca mine. Încredințase punerea În scenă a acestui spectacol muzical cubanez unui producător de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a ejaculat, nici În seara următoare, nici În cea de după aceea. Relația noastră nu a evoluat prea mult, nici Întâlnirile noastre nu erau prea frecvente. Pasul decisiv l-a constituit propunerea lui de a-mi oferi un mic rol În comedia sa muzicală, momentul când m-am deplasat din Europa În America. Dar despre acel moment nu-mi vine să vă vorbesc, cu toate că sunteți un ascultător atât de bun. Bineînțeles că nu am povestit nimănui despre asta, pentru că simt că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
gesturi obscene, pe fundalul sonor preferat, un hard rock englezesc, și, la sfârșit, deși Își dorea atât de mult un orgasm, trebuia să se mulțumească cu urina noastră. Am avut și o studentă de douăzeci și unu de ani. O admiratoare a comediilor muzicale produse de acel bărbat, unica fiică a directorului unei companii farmaceutice de talie mijlocie, care urma cursuri de comerț internațional la o universitate catolică din Yokohama, cu o mândrie exagerată, care, deși era o cititoare ferventă a operelor marchizului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu eram acolo, iar asistentul meu de regie a respins-o fără menajamente pentru că era prea mică de Înălțime. Probabil că n-a fost mulțumită de rezultat, pentru că mi-a scris o scrisoare lungă-lungă. Pe vremea aceea montasem deja două comedii muzical, iar cel la care lucram atunci avea ca temă ideea că indivizii care nu sunt capabili să cunoască plăcerea sunt niște ființe moarte. La Început, Mie simțise un profund disconfort față de această temă. Fata aceea, Mie, locuia undeva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
provinciali; s-au distrat de minune. N-am avut parte de un public entuziast la Început, dar m-am prefăcut că nu bag de seamă, ceea ce i-a mulțumit foarte tare. Pentru ei, să vadă că omul care a revoluționat comedia muzicală japoneză, cel supranumit Eroul nu era decât un ins obișnuit și banal era o mare ușurare, un confort psihic. Dar ce mai contează asta? În timpul recepției care a avut loc după conferință, o fată mă urmărea cu privirea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rămânea impasibilă. Nu știam dacă o ura pe Reiko sau nu, pentru că nu-mi povestise concret ce legătură avea ea cu faptul că bărbatul ajunsese vagabond. Tot ce aflasem despre Reiko era că jucase un rol principal Într-una din comediile muzicale ale bărbatului, că era foarte frumoasă, că nu o interesa decât propria persoană, că acum locuia la Paris, unde profesa ca actriță de film. Pe de altă parte, despre Mie și celelalte femei Îmi povestise cu lux de amănunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un Jaguar și un Ferrari. Era doar un Ferrari model 308, dar agățam cu el o grămadă de fete. Am devenit bogat și celebru peste noapte. Și asta după ce am stat numai trei ani la New York și am produs două comedii muzicale. Asta nu ar fi Însemnat mare lucru În America, dar În Japonia eram o vedetă. Bărbatul goli dintr-o Înghițitură paharul de Frank Sinatra. — Keiko era o tipă bine, spuse el cu o urmă de nostalgie În glas, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ne cunoaștem prea bine unul pe altul și nu mai există erotism Între noi. La un moment dat, Reiko a Înlocuit-o pe Keiko În viața mea sexuală obișnuită, asta se Întâmpla În perioada În care am avut premiera la comedia mea muzicală, În care Reiko deținea un rol principal, iar Keiko era asistentă de coregrafie. Premiera a fost urmată de o recepție, iar după aceea ne-am retras toți trei În camera mea de hotel. Ei bine, În noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de undeva din zona Kansai. Acum locuiește la Paris, dar mai vine din când În când la New York. Se pare că merge destul de des la Berlin, pentru că are succes În Germania. La Început era o simplă dansatoare care apărea În comedii muzicale, dar pe urmă s-a dovedit a fi o actriță talentată. Cam asta e tot ce știu despre ea. Atâta lucru cred că știa deja și Keiko Kataoka. Dar la telefon, mai devreme, mi-a lăsat impresia că voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
despre filmele regizate de mine. Normal că mi-am făcut timp liber pentru el! M-a Întrebat câte ceva despre filme doar la Început, vreo două, trei minute, apoi a Început: „Am auzit că sunteți pretenar cu Yazaki, regizorul japonez de comedii muzicale...“. Auzi la el, pretenar, chiar așa mi-a spus. Ditamai omul, Îmbrăcat la costum, cu cravată, un om În toată firea, cu ochelari, și-mi spune: „Am auzit că sunteți pre-te-nar“. Eram Înmărmurit! Tipul ăsta nu era decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
place să vând, orice. Așa cum o prostituată Își vinde trupul, așa vreau să vând și eu, nu conteză ce“. Și a continuat să vândă tot soiul de lucruri, de la vitamine până la drepturile de difuzare a carnavalului din El Salvador. Prima sa comedie muzicală a avut un succes răsunător. Apoi a devenit regizor de filme În Los Angeles, lucrând În paralel la propriile comedii. Încet-Încet banii s-au dus, a pierdut totul, fără să fi trecut printr-un eșec notabil. Din cauza asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
continuat să vândă tot soiul de lucruri, de la vitamine până la drepturile de difuzare a carnavalului din El Salvador. Prima sa comedie muzicală a avut un succes răsunător. Apoi a devenit regizor de filme În Los Angeles, lucrând În paralel la propriile comedii. Încet-Încet banii s-au dus, a pierdut totul, fără să fi trecut printr-un eșec notabil. Din cauza asta a ajuns vagabond? — Nu, nu ăsta e motivul. Nu știu nici eu de ce Își pierde vremea prin Bowery. Mă gândesc că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În treaba asta. Un tip banal ca tine și-ar găsi repede sfârșitul Încercând să pătrundă Într-o lume care nu e a lui, În acel univers particular al lui Yazaki și Reiko. După ce a avut succes cu prima lui comedie muzicală, Yazaki a avut următoarea premieră la Londra, cu un film inspirat din muzica cubaneză, Într-o epocă În care acest gen de muzică nu prea era cunoscut. Demult, Marcel Camus realizase un film, numit Orfeu Negro, după care ritmurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
puteam vedea, că o luasem pe un drum fără Întoarcere. Dacă sensul Înseamnă, Înainte de toate, rezultatul unui ansamblu de imagini legate Între ele pentru a forma o poveste, atunci pentru mine nimic nu mai avea sens. Poveștile sunt toate fie comedii, fie tragedii. Chiar și În cazul unei comedii, În momentul În care se coboară cortina, râsetele Încetează. La urma urmei râsul nu este decât o simplă convulsie a creierului. Trupul nu poate urma spiritul În paradisul absolut al plăcerilor... spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fără Întoarcere. Dacă sensul Înseamnă, Înainte de toate, rezultatul unui ansamblu de imagini legate Între ele pentru a forma o poveste, atunci pentru mine nimic nu mai avea sens. Poveștile sunt toate fie comedii, fie tragedii. Chiar și În cazul unei comedii, În momentul În care se coboară cortina, râsetele Încetează. La urma urmei râsul nu este decât o simplă convulsie a creierului. Trupul nu poate urma spiritul În paradisul absolut al plăcerilor... spusese Gan. Dar oare se mai poate numi plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
eu cu o voce tremurată. — Ce vorbiți? se enervă Keiko Kataoka. Gan nu e decât un neisprăvit care a prins și el niște resturi aruncate de Yazaki. Trăia din vânzarea unei mici părți din drepturile de autor asupra filmelor și comediilor muzicale realizate de el. Nu are minte nici cât un copil, un snob tipic care-și permite să trăiască În New York numai prin tot felul de șmecherii. Credeai că scapi doar cu atât? Să pui botul la tot ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un baston scurt de cauciuc din buzunar și îl lipi de fața lui Helmut. — Poliza a fost, țipă Helmut. Becker îl strânse tare de obraz: — Mai spune o dată. — Theodor Poliza. E fotograf. Are un studio pe Schiffbauerdamm, lângă Teatrul de Comedie. Pe el îl vreți. Dacă ne minți, Helmut, ne vom întoarce, zise Becker rulând cauciucul pe obrazul lui Helmut. Și nu numai că vom da foc depozitului tău, ci și ție. Sper că ai priceput asta, spuse și îl împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să fii în Kripo. Ne-am întors la mașină. — Îl cunoști pe Poliza ăsta? l-am întrebat. — Ne-am cunoscut, răspunse el. Ce vă pot spune despre el, în afară de faptul că valorează cât un rahat de pe talpa pantofului? Teatrul de Comedie de pe Schiffbauerdamm se afla în partea de nord a Spree-ului, o relicvă cu un turn în vârf, ornamentată cu tritoni, delfini și nimfe goale asortate din alabastru, iar studioul lui Poliza se afla într-un subsol din apropiere. Am coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
travestirea platoniciană ca pe o nefastă perdea de fum interpusă între realitate și ficțiune. Dintr-o persoană, Platon face un personaj; cu ajutorul unei figuri, el construiește un actor: pe scena filosofică, Platon fabrică tragedii cu Socrate și, foarte adesea, niște comedii sau chiar bufonerii cu ceilalți actori... Așadar, ce se poate spune despre Philebos, care dă numele dialogului filosofului - un luptător însărcinat să incarneze Plăcerea? Dar despre Protarh? Istoria ideilor nu reține aceste două nume, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
culpabilitate de origine sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice îdiagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost viața cotidiană a filosofului! bravo...). Acest medic descins parcă din comediile lui Molière brodează 350 de pagini pe această canava de student în anul I de psihiatrie... Iar mai departe, între citatul din sfântul Ieronim de la începutul cărții și două sau trei considerații ale autorului asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la o metaforă foarte utilă pentru înțelegerea discursului său: un fond de litere, redus ca număr, permite combinări multiple, cu care posibilitățile devin infinite. Cu numai douăzeci și șase de litere ale alfabetului se pot scrie la fel de bine Odiseea, Divina Comedie, în căutarea timpului pierdut sau un raport al poliției, o scrisoare anonimă... Cuvinte distincte au unele litere comune, dar combinările acestora din urmă permit realizarea de sunete și sensuri diferite. Astfel, ligneux î„lemnoși”) și ignés î„aprinși”) au niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Alexe Mi se incălzesc mâinile la flacăra domoală a rugăciunii, care se zbate atinsă de neputință, printre bobițele fierbinți, stropșite în palmele stinghere, înghețate. Odată pornit, potopul lacrimilor își croiește vad, pe făgașul abia schițat spre linia vieții, până la finalul comediei umane, atât de ușor de atins, dar imposibil de perceput, ca o ironie a destinului. Într-un tărziu, umezeala manșetelor mă anunță că am învins.. Mâhnirea bate din aripi, îndepărtându-se temătoare, în timp ce inima mea, gustând tihna, își așterne culcușul
Linia vie?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83342_a_84667]
-
cât era fericită, că a avut ocazia să o cunoască pe Ester și că în preajma ei, parcă se simțea alt om. El a zâmbit fericit și a invitat-o să meargă la un cinematograf din apropiere, unde au vizionat o comedie la care s-au amuzat copios, apoi au mers la un restaurant. După o lună de zile Sofia se simțea mai sigură, deși teama că ceva rău o urmărește, mai era încă în mintea ei. Nu reușea să nu tresară
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]