4,975 matches
-
respirație; se poate adăuga și funcția endocrină (mai puțin studiată) și cea de sediu al unui răspândit sistem de exteroceptori și proprioceptori, dispuși în mare număr în straturile și formațiunile pielii. Efecte directe (mecanice) îmbunătățirea calităților fizice ale pielii, a consistenței și legăturilor cu straturile profunde, a elasticității și mobilității, prin: masajul clasic, shiatsu și stretching; îndepărtarea celulelor cornoase pe cale de descuamare și curățarea pielii de alte impurități, stimulând creșterea celulelor tinere, prin: masajul clasic, masajul sub apă; Deschiderea canalelor de
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
asupra acestor elemente se încadrează în schema prezentată la ”mușchi”, rămânând de subliniat rolul deosebit pe care ̀ l joacă masajul transversal profund în tratamentul leziunilor recente, precum și shiatsu asociat cu stretching-ul, aplicate în scopul întreținerii sau refacerii supleții sau consistenței, a activării circulației, a combaterii stazelor sanguine și limfatice etc. c. Articulațiile. în jurul unor articulații nu se găsesc decât pielea și straturi subțiri de țesut conjunctiv străbătute de vase sanguine, nervi și tendoane, pe când altele sunt acoperite cu straturi groase
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
sau a stratului adipos. Mobilitatea. Se apreciază pe baza gradului de deplasare a stratului superficial pe planurile subiacente. Mobilitatea poate fi diminuată în cazul fibrozei (în sclerodermie, de exemplu) sau al cicatricilor, sau crescută în unele afecțiuni ale fibrelor elastice. Consistența și elasticitatea. Elasticitatea reprezintă capacitatea pielii de a-și relua poziția inițială după deformare și, ̀ n funcție de valorile sale, face să crească sau să scadă gradul de mobilitate al straturilor superficiale. și examinarea consitenței straturilor superficiale este foarte importantă
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
spre retractură. Dacă contracturile sunt, în general, evidente, indurațiile și infiltratele necesită o palpare foarte atentă, blândă dar profundă, executată cu vârfurile degetelor sau cu fața lor palmară. Maigne a descris indurațiile astfel: ”Mici corzi dure, tensionate, sensibile, a căror consistență este superioară celei a restului mușchiului în care sunt localizate, acesta fiind de obicei hipotonic. Dimensiunile lor sunt variabile, la palpare semănând cu un fir de sârmă subțire, cu o coardă mai groasă sau chiar cu un creion, având lungimi
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
detecta în timpul examinării mobilității pasive, caracterizându-se prin ̀ ntărirea elementelor mai greu detectabile în mod normal, depistându-se la palpare duritatea țesuturilor. O fibroza suprarotuliană, de exemplu, care însoțește starea de suferință cronică a genunchiului, prezintă la palpare o consistență foarte diferită de cea apreciată pentru genunchiul normal (nefiind vorba, în acest caz, de un element subiectiv ca cel care stă în atenția reumatologului confruntat cu acest obstacol ̀ n cazul unui infiltrat periarticular). 58 Masajul singur este puțin eficient
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
sistematic. în tratamentul cheloidelor Cheliodele sunt tumori dermice, ereditare sau dobândite ca urmare a oricărui tip de agresiune asupra pielii (cicatrice chirurgicală, traumatică, acnee etc.). Ele sunt localizate la nivelul dermului și se depistează ca zone indurate (mai întâi de consistență mică, apoi foarte tari), care se evidențiază la nivelul tegumentelor, având la început culoarea roșie, apoi albă sau roz; indurațiile au o mărime de câțiva milimetri și prelungiri care depășesc limitele cicatricii primare. Masajul poate interveni în paralel cu măsurile
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
Sacrificiul este calea care duce spre Dumnezeu pentru cel mai mare câștig personal al martirului, răsplătit pentru altruismul său absolut. Noua realitate care prevalează în Occidentul latin, precum și venerarea martiriului și a preafericitei lui răsplăți se conjugă pentru a da consistență Paradisului atât la evreii așkenazi, cât și la creștini. Așteptările mesianice erau în aerul epocii, iar evreii împărtășeau, probabil, exaltarea din jur. Ele se agravează la aceștia din urmă după Cruciade, prin calcule care anunță sfârșitul timpurilor în 110214. Noțiunea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
esofagiană) și mialgii spontane, difuze, care se accentuează la presiune. Afectarea sistemică a țesutului conjunctiv (ce intră și în structura articulațiilor) se produce în polimiozite. Acestea sunt boli inflamatorii ale țesutului muscular, de etiologie autoimună, mușchii fiind tumefiați și de consistență dură, dureroși la presiune, iar în cazuri severe fiind prezentă și disfagia. Extinderea sistemică a inflamației de origine autoimună este exprimată prin dureri articulare, febră, hipertrofia ganglionilor. Artrita acută poate avea la origine și tulburări metabolice. Astfel, artrita acută gutoasă
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
altul 95. Privind la construcția noastră ca popor, vom vedea că substratul reprezintă o temelie solidă, clădită pe linie maternă și paternă încă din paleolitic și neolitic. Peste această fundație, s-a așezat, în Antichitate, superstratul. Deși nu a avut consistență genetică, a marcat definitiv identitatea și trăsăturile edificiului nostru. A urmat, în Evul Mediu, adstratul cu o contribuție minoră la completarea genetică a construcției noastre ca popor. Contribuția haplogrupurilor din paleolitic și neolitic la etnogeneza românească reprezintă aproximativ două treimi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu autohtonii pe meleagurile cărora au năvălit 145. Incapacitatea de crearea a unor structuri de putere de durată este susceptibilă a dovedi la traco iliri și amestecul profund cu fondul paleolitic și neolitic mai pacifist (matriarhal) care și-a menținut consistența. Ar trebui să facem o distincție și în rândul geto dacilor, luând în calcul că, în pofida apartenenței la același fond etno lingvistic, ar fi putut exista o diferență pe linia capacității lor politice. Pe de o parte, poate ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tehnică în limbaj. În prefața originală, Keynes scrie: "În cazul în care știința economică convențională este greșită, eroarea este de găsit în lipsa de claritate și generalitate a premiselor, și nu în superstructura care a fost ridicată cu mare atenție pentru consistența logică. Astfel, numai cu ajutorul unui argument foarte abstract, susceptibil de a stîrni multă controver-să, îmi pot atinge obiectivul de a-i convinge pe economiști să-și reexamineze critic unele dintre ipotezele de bază. (...) Eu însumi am susținut cu convingere ani
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
al claselor mijlocii 10. Faza I a inventat consumul-seducție, consumul-distracție, iar noi rămânem credincioși acestei moșteniri. Societatea de consum de masătc "Societatea de consum de masă" Prin 1950 se conturează un nou ciclu istoric al economiilor de consum: el capătă consistență în cursul celor trei decenii de după război. Chiar dacă dezvoltă tendințe și procese apărute în stadiul precedent, noua fază constituie o imensă mutație căreia nu-i vom sublinia niciodată îndeajuns radicalitatea, ea marcând de fapt o adevărată ruptură culturală. Economia fordianătc
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
consumul experiențial" S-o spunem fără înconjur: sociologia care se voia critică s-a dovedit a fi în întârziere cu un război asimilând „efectul Veblen” cu epicentrul dinamicii consumatoriste, chiar în momentul când valoarea de utilizare a obiectelor căpăta o consistență inedită, când sistemele de referință ale confortului, ale plăcerii și ale divertismentului începeau să se impună ca finalități capabile să orienteze comportamentele majorității oamenilor. În 1964, E. Dichter nota deja că statutul devenise o motivație secundară în cumpărarea unui automobil
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
așteptările de calitate a vieții, de satisfacere senzorială superioară într-o vreme care asistă la proliferarea virtualului și a digitalului. Se afirmă, o dată în plus, dualitatea confortului hipermodern: cu cât cultura digitalului câștigă teren, cu atât se intensifică nevoia de consistență senzorială a lucrurilor, soft touch-ul, gustul și intenția senzualizării materialelor. Designul intransigent al stilului Bauhaus s-a constituit în jurul credinței în progres și în raționalitatea tehnică a inginerului; el exprima o cultură care preamărea eficacitatea pură, simplitatea formelor, triumful rațiunii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
între exigențele prezentului și cele ale viitorului: suntem departe de a ne hrăni cu clipa care trece și cu plăcerile așa cum vin: leneșa nepăsare hedonistă dă înapoi pe măsură ce devine un actor autonom și informat. La umbra frivolității consumeriste, o nouă consistență ne-a luat în stăpânire exigențele. Orgie hard, sex cumintetc " Orgie hard, sex cuminte" Nu încape nicio îndoială că, printre factorii care au stat la baza promovării intelectuale a paradigmei dionisiace, la loc de frunte figurează și „revoluția sexuală” din
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pe femeia care nu e alta decât Alcesta. Uluirea și nesiguranța lui Admet în fața indeterminabilei imagini care i se arată se traduc printr-o întrebare mută: e adevărată sau e o amăgire, o capcană întinsă de zei, o fantomă fără consistență, fără viață (phasma nerterôn)? Bărbatul ezită să o atingă și să-i vorbească așa cum i-ai vorbi unei ființe vii, pentru ca, până la urmă, să o strângă în brațe și să spună că o posedă iarăși, că a regăsit „privirea și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
waki și umbră, este pusă întrebarea fundamentală: oare e-aici parcă o vezi ba n-o mai văd când e aici când nu e. Să fie doar un miraj, o iluzie, acest „trup pieritor” revenit într-o lume lipsită de consistență, căci iată-l întors îndărăt în lumea deșartă numele și-l rosti e drept dar chipu-i nevăzut rămâne. Tsunemasa nu s-a săturat încă de viață, de palatul în care trăise. Firește, nu e decât o umbră: ca duh
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
desprinde, înălțându-se în văzduh, pentru a dispărea apoi în ceață, aidoma fantomelor din alte piese no. N-am putea vedea aici un îndemn la a acorda o importanță specială costumului, înțeles ca formă căreia i se dă o anumită consistență și ca instrument al apariției? Iată un element constitutiv al teatrului no: shite este cel ce se întoarce pentru a se strecura în costumul unui corp care nu mai este cu adevărat viu. Efigie costumată și mascată, evoluând în spațiu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
rod, ce bob e sterp, Vorbiți-mi...2 A înțeles-o și Macbeth, care intuiește valoarea „profetică” a vorbelor lor. Și totuși ceva greu de definit, ceva ce nedumerește rămâne tăinuit în miezul acestor spuse, după cum tainice, nedeslușite rămân și consistența, aspectul și forma lor. Când vrăjitoarele dispar în văzduh, ele se imaterializează; tot ceea ce părea „corporal” se evaporă „ca o suflare de vânt”, cum remarcă Macbeth. Cât despre Banquo, acesta nu crede nici o clipă în realitatea lor, întrebându-se dacă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai largi, legată de puterile și pericolele asociate imaginii. O imagine care poartă în ea forța străvechilor efigii și în care se ascunde, în același timp, posibilul vid al simulacrelor. Forma (shape) conturată, imaginea croită „după asemănarea cu... ” au deopotrivă consistența realității și inconsistența iluziei. Aceasta este însăși esența puterii magicianului, indisociabilă de puterea teatrului. Magicianul shakespearian, maestrul provocării aparițiilor, este totodată cel ce se folosește de ispitirile aparenței, cel a cărui artă poate fi definită ca un veritabil iluzionism al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dă un trup real irealității, cel ce dă o înfățișare lucrurilor inexistente. Oare nu e poetul ființa care, în delirul ei, croiește forma („turns them to shapes”) unor lucruri neștiute, găsește un loc și un nume pentru închipuiri lipsite de consistență („to airy nothing/ A local habitation and a name”)? Într-adevăr, asta este ceea ce face mai ales poetul teatrului, spre deosebire de toți ceilalți, și ceea ce face mai ales autorul Visului... La sfârșitul tiradei sale, Tezeu va vorbi despre noaptea de vară
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Hipolita -, în forma atât de bine închegată și atât de convingătoare a „vedeniilor” nopții de vară, adică a piesei însăși. Hipolita acceptă însă și referința la miracol, la „minune”. În Visul..., teatrul se definește prin tensiunea dintre imaterialitatea imaginarului și consistența reală, între amăgitoarea închipuire și dovada, fie ea cât de firavă, a adevărului, temă a dialogului dintre Tezeu și Hipolita. Cu Visul..., Shakespeare ne antrenează în vertijurile unei realități pendulând între umbră (shadow) și substanță (substance)1. Iată de ce adresarea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
atât de greu absența copilului, priveliștea patului gol și de ce pare atât de straniu tot ceea ce spune despre această absență, despre acest pat gol, căci, dacă vorbele ei trădează un sentiment de înstrăinare față de o realitate lipsită de o veritabilă consistență, e tocmai pentru că există „prea multe corpuri și prea puțin suflet”, pentru că lumea în care trăim este o „imitație reușită”, încă doar o imitație și nimic altceva: „O operă de artă, da, încă ireală”. Așa se explică și de ce propria
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se cufundă într-o umbră forfotind de personaje care îi dau târcoale ispitindu-l, este Fata Vitregă, cu chipul ei „transfigurat” și cu discursul ei de „somnambulă”, plin de reproșuri: autorul și-a abandonat personajele imaginate, nu le-a dat consistență, nu le-a fixat într-un text. De aceea, ele sunt deopotrivă „vii și lipsite de viață”, veritabile fantome rătăcind între lumea celor ce trăiesc și lumea morților. Iar Pirandello, într-o admirabilă didascalie, notează gestul ce însoțește vorbele fetei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu statuile sau cu imaginile pictate din biserici. În acest scop, nu vor fi folosite materiale obișnuite, ci țesături rare, deosebite, iar costumele vor trebui să aibă acea croială sobră și acea rigiditate care să confere personajelor „ceva asemănător cu consistența masivă a statuii”. Cum am putea să nu recunoaștem aici ecourile îndepărtate ale acelei „consistențe masive, ca de statuie” pe care o dobândeau în teatrul no toate vedeniile nopții, toate aparițiile din vis? Și cum ar putea să nu ne
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]