2,898 matches
-
sus deasupra orizontului. Două dintre stelele sale - α Lep (Arneb) și β Lep (Nihal) - au o magnitudine aparentă mai mică de 3. În Iepurele se găsește și roiul stelar globular trecut în Catalogul Messier cu denumirea M79. Iepurele este o constelație veche. Astronomii egipteni o considerau drept „Barca lui Osiris” (ajuta apropierea Eridanului, care reprezenta Nilul). Denumită, pentru prima oară, „Iepurele” de către Eudoxus din Knidos, în secolul al IV-lea î.Hr., a fost una dintre constelațiile repertoriate de Ptolemeu în Almageste
Iepurele (constelație) () [Corola-website/Science/306235_a_307564]
-
denumirea M79. Iepurele este o constelație veche. Astronomii egipteni o considerau drept „Barca lui Osiris” (ajuta apropierea Eridanului, care reprezenta Nilul). Denumită, pentru prima oară, „Iepurele” de către Eudoxus din Knidos, în secolul al IV-lea î.Hr., a fost una dintre constelațiile repertoriate de Ptolemeu în Almageste. Este posibil să reprezinte un iepure vânat de Orion. Această constelație conține roiul globular M79, aflat la 70.000 de ani-lumină, nebuloasa planetară IC 418, roiul deschis NGC 2017 (care este de altfel mai mult
Iepurele (constelație) () [Corola-website/Science/306235_a_307564]
-
apropierea Eridanului, care reprezenta Nilul). Denumită, pentru prima oară, „Iepurele” de către Eudoxus din Knidos, în secolul al IV-lea î.Hr., a fost una dintre constelațiile repertoriate de Ptolemeu în Almageste. Este posibil să reprezinte un iepure vânat de Orion. Această constelație conține roiul globular M79, aflat la 70.000 de ani-lumină, nebuloasa planetară IC 418, roiul deschis NGC 2017 (care este de altfel mai mult decât un sistem stelar multiplu), radiogalaxia NGC 1710, și NGC 1784 și NGC 1964, două galaxii
Iepurele (constelație) () [Corola-website/Science/306235_a_307564]
-
Corbul (pe numele ei latin - Corvus) este o mică constelație din emisfera sudică. Corbul se află în partea de nord a constelației Hidra de care este și legată mitologic. Cele mai luminoase 4 stele (γ, β, δ și ε Crv) ale ei, care au o magnitudine aparentă între 2,5
Corbul (constelație) () [Corola-website/Science/306230_a_307559]
-
Corbul (pe numele ei latin - Corvus) este o mică constelație din emisfera sudică. Corbul se află în partea de nord a constelației Hidra de care este și legată mitologic. Cele mai luminoase 4 stele (γ, β, δ și ε Crv) ale ei, care au o magnitudine aparentă între 2,5 și 3, formează un asterism , cu forma de trapez neregulat, ușor identificabil
Corbul (constelație) () [Corola-website/Science/306230_a_307559]
-
cunoscut ca „Brigantina Spicăi” sau - simplu - „Vela”, γ și δ Crv aflându-se pe aceeași linie cu Spica. Cel mai bun timp pentru observare din Europa este primăvară, în lunile martie și mai. Corbul este una dintre cele 48 de constelații recunoscute în astronomia antică fiind menționată de Ptolemeu în catalogul sau ceresc.
Corbul (constelație) () [Corola-website/Science/306230_a_307559]
-
mai mare precizie aproximării constantei Hubble, măsura vitezei de extindere a universului, care la rândul ei este legată de vârsta sa. Înainte de lansarea lui Hubble, estimările constantei Hubble aveau erori de până la 50%, dar măsurătorile telescopului Hubble asupra cefeidelor din constelația Fecioarei și din alte constelații îndepărtate de galaxii au furnizat o valoare cu o imprecizie de numai 10%, în acord cu alte măsurători, mai precise, folosind alte tehnici, efectuate după lansarea lui Hubble. În timp ce Hubble a ajutat la precizarea estimărilor
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
Hubble, măsura vitezei de extindere a universului, care la rândul ei este legată de vârsta sa. Înainte de lansarea lui Hubble, estimările constantei Hubble aveau erori de până la 50%, dar măsurătorile telescopului Hubble asupra cefeidelor din constelația Fecioarei și din alte constelații îndepărtate de galaxii au furnizat o valoare cu o imprecizie de numai 10%, în acord cu alte măsurători, mai precise, folosind alte tehnici, efectuate după lansarea lui Hubble. În timp ce Hubble a ajutat la precizarea estimărilor vârstei universului, a generat îndoieli
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
pag. 44-53; „"Patruzeci și șase de scriitori în dialog cu județul Dolj"”, Uniunea Scriitorilor din România și Comitetul de Cultură al Județului Dolj, 1977, pag.89-97; „"Arborii timpului"”, culegere literară a cenaclului „Alexandru Macedonski„, 1979, pag. 37-40; · Ion Dodu, Bălan „"Constelații diurne"” Editura Albatros, București 1979; · Florea Firan, „"Profiluri și structuri literare"”, Editura Scrisul Românesc, Craiova 1986, pag. 378 - 380; · Nicolae A. Andrei, Gheorghe Părnuță „"Oltenia la 1877"”, Fundația Scrisul Românesc, Craiova, 1998, pag. 161 - 162; · Ovidiu Ghidirmic, Cuvânt înainte, la
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Musca (în latină: Musca), inițial: Albina (în latină: Apis), este o mică constelație de pe cerul sudic. Musca este o mică dar ușor identificabilă constelație aflată în sudul Crucii Sudului. Conține o stea proeminentă (α Mus) de magnitudine aparentă 2. Prin constelație trece banda luminoasă a Căii Lactee. O caracteristică remarcabilă este nebuloasa întunecată, "Sacul
Musca (constelație) () [Corola-website/Science/306253_a_307582]
-
Musca (în latină: Musca), inițial: Albina (în latină: Apis), este o mică constelație de pe cerul sudic. Musca este o mică dar ușor identificabilă constelație aflată în sudul Crucii Sudului. Conține o stea proeminentă (α Mus) de magnitudine aparentă 2. Prin constelație trece banda luminoasă a Căii Lactee. O caracteristică remarcabilă este nebuloasa întunecată, "Sacul de cărbuni", a cărui parte sudică pătrunde în Musca. Musca este
Musca (constelație) () [Corola-website/Science/306253_a_307582]
-
Musca (în latină: Musca), inițial: Albina (în latină: Apis), este o mică constelație de pe cerul sudic. Musca este o mică dar ușor identificabilă constelație aflată în sudul Crucii Sudului. Conține o stea proeminentă (α Mus) de magnitudine aparentă 2. Prin constelație trece banda luminoasă a Căii Lactee. O caracteristică remarcabilă este nebuloasa întunecată, "Sacul de cărbuni", a cărui parte sudică pătrunde în Musca. Musca este una din cele 12 constelații create de Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman între 1595 și
Musca (constelație) () [Corola-website/Science/306253_a_307582]
-
Sudului. Conține o stea proeminentă (α Mus) de magnitudine aparentă 2. Prin constelație trece banda luminoasă a Căii Lactee. O caracteristică remarcabilă este nebuloasa întunecată, "Sacul de cărbuni", a cărui parte sudică pătrunde în Musca. Musca este una din cele 12 constelații create de Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman între 1595 și 1597, care au fost introduse de Johann Bayer în textul din 1603 al lucrării sale "Uranometria", sub numele de "Albina". Mai târziu, Nicolas-Louis de Lacaille a redenumit-o
Musca (constelație) () [Corola-website/Science/306253_a_307582]
-
1595 și 1597, care au fost introduse de Johann Bayer în textul din 1603 al lucrării sale "Uranometria", sub numele de "Albina". Mai târziu, Nicolas-Louis de Lacaille a redenumit-o "Musca australă", pentru a o diferenția de "Musca boreală", o constelație acum dispărută situată în apropiere de Berbecul. Suprimarea acestei constelații a permis redenumirea constelației australe în "Musca".
Musca (constelație) () [Corola-website/Science/306253_a_307582]
-
în textul din 1603 al lucrării sale "Uranometria", sub numele de "Albina". Mai târziu, Nicolas-Louis de Lacaille a redenumit-o "Musca australă", pentru a o diferenția de "Musca boreală", o constelație acum dispărută situată în apropiere de Berbecul. Suprimarea acestei constelații a permis redenumirea constelației australe în "Musca".
Musca (constelație) () [Corola-website/Science/306253_a_307582]
-
al lucrării sale "Uranometria", sub numele de "Albina". Mai târziu, Nicolas-Louis de Lacaille a redenumit-o "Musca australă", pentru a o diferenția de "Musca boreală", o constelație acum dispărută situată în apropiere de Berbecul. Suprimarea acestei constelații a permis redenumirea constelației australe în "Musca".
Musca (constelație) () [Corola-website/Science/306253_a_307582]
-
Pupa (pe latinește Puppis, numită în limba egipteană veche și "Stelele apei") este o constelație a cerului austral. Ea reprezintă pupa unei corăbii. Pupa este o constelație mare care se întinde în vestul și sudul Câinelui Mare. Patru din stelele ei ating o magnitudine aparentă mai mică de 3. Întrucât prin partea ei vestică trece
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
Pupa (pe latinește Puppis, numită în limba egipteană veche și "Stelele apei") este o constelație a cerului austral. Ea reprezintă pupa unei corăbii. Pupa este o constelație mare care se întinde în vestul și sudul Câinelui Mare. Patru din stelele ei ating o magnitudine aparentă mai mică de 3. Întrucât prin partea ei vestică trece banda luminoasă a Căii Lactee, în Pupa se găsesc mai multe roiuri stelare
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
Câinelui Mare. Patru din stelele ei ating o magnitudine aparentă mai mică de 3. Întrucât prin partea ei vestică trece banda luminoasă a Căii Lactee, în Pupa se găsesc mai multe roiuri stelare deschise precum M46, M47, M93. Datorită poziției sudice constelația nu poate fi văzută în întregime decât din sudul extrem al Europei (sudul Spaniei, Sicilia, Peloponez). De la noi se poate observa, în nopțile de iarnă, numai partea ei nordică undeva jos spre orizontul sudic. Constelația Nava Argo ar reprezenta, în
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
M47, M93. Datorită poziției sudice constelația nu poate fi văzută în întregime decât din sudul extrem al Europei (sudul Spaniei, Sicilia, Peloponez). De la noi se poate observa, în nopțile de iarnă, numai partea ei nordică undeva jos spre orizontul sudic. Constelația Nava Argo ar reprezenta, în mitologia greacă, nava cu care Iason a plecat în căutarea Lânii de Aur. Ptolemeu o repertoriase în lucrarea sa Almageste. Din cauza taliei sale (1.884 de grade pătrate) și din cauza întinderii sale (70° de la est
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
a plecat în căutarea Lânii de Aur. Ptolemeu o repertoriase în lucrarea sa Almageste. Din cauza taliei sale (1.884 de grade pătrate) și din cauza întinderii sale (70° de la est la vest), astronomul Nicolas-Louis de Lacaille a împărțit-o în trei constelații, în anul 1752, pentru a putea fi mânuită mai ușor. Constelația Pupa este una dintre cele trei noi constelații rezultate. Pentru a găsi Pupa, imaginați-vă o linie care unește Sirius (α Canis Majoris) și Canopus (α Carinae). Pupa se
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
lucrarea sa Almageste. Din cauza taliei sale (1.884 de grade pătrate) și din cauza întinderii sale (70° de la est la vest), astronomul Nicolas-Louis de Lacaille a împărțit-o în trei constelații, în anul 1752, pentru a putea fi mânuită mai ușor. Constelația Pupa este una dintre cele trei noi constelații rezultate. Pentru a găsi Pupa, imaginați-vă o linie care unește Sirius (α Canis Majoris) și Canopus (α Carinae). Pupa se găsește de la 10° până la 20° la est de această linie. Denumirile
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
de grade pătrate) și din cauza întinderii sale (70° de la est la vest), astronomul Nicolas-Louis de Lacaille a împărțit-o în trei constelații, în anul 1752, pentru a putea fi mânuită mai ușor. Constelația Pupa este una dintre cele trei noi constelații rezultate. Pentru a găsi Pupa, imaginați-vă o linie care unește Sirius (α Canis Majoris) și Canopus (α Carinae). Pupa se găsește de la 10° până la 20° la est de această linie. Denumirile cu litere grecești fiind atribuite stelelor cu mai
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
unește Sirius (α Canis Majoris) și Canopus (α Carinae). Pupa se găsește de la 10° până la 20° la est de această linie. Denumirile cu litere grecești fiind atribuite stelelor cu mai mult de un secol înainte de divizarea Navei Argo, fiecare din constelațiile rezultate din partiție a moștenit mai multe litere din vechea constelație. ζ Puppis se numește Naos, ceea ce semnifică în greaca veche „navă” și-și definește aparteneța la constelația Pupa. Naos este steaua cea mai strălucitoare din constelație (α, β și
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
găsește de la 10° până la 20° la est de această linie. Denumirile cu litere grecești fiind atribuite stelelor cu mai mult de un secol înainte de divizarea Navei Argo, fiecare din constelațiile rezultate din partiție a moștenit mai multe litere din vechea constelație. ζ Puppis se numește Naos, ceea ce semnifică în greaca veche „navă” și-și definește aparteneța la constelația Pupa. Naos este steaua cea mai strălucitoare din constelație (α, β și ε au ajuns la Carena, δ la Velele) cu o magnitudine
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]