2,910 matches
-
acidă totala 2.10409 Fosfataza alcalina 2.10410 Fosfataza acidă prostatică 2.10411 Colinesteraza 2.10412 Alfa amilaza 2.10413 Lipaza 2.10414 Leucinaminopeptidaza 2.10415 5 Nucleotidaza 2.10416 Ornitincarbamiltransfereza 2.10417 Glucozo-6-fosfatdehidogenaza 2.10418 Alte enzime 2.105 Constituenți anorganici 2.10500 Sodiul 2.10501 Potasiul 2.10502 Clorul 2.10503 Calciul total 2.10504 Calciul ionic 2.10505 Magneziul 2.10506 Fierul 2.10507 Fosforul 2.10508 Cuprul 2.10509 Iodul 2.10510 Sulful 2.10511 Zincul 2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184210_a_185539]
-
Determinarea automată a constituientilor gazoși 2.1061 pH 2.1062 Presiunea parțială a oxigenului 2.1063 Presiunea parțială a dioxidului de carbon 2.1064 Saturația în oxigen a hemoglobinei 2.1065 Rezerva alcalină 2.1066 Ion bicarbonat 2.1069 Alți constituenți gazoși 2.107 Vitamine 2.1070 Vitamina A 2.1071 Vitamina B 12 (ciancobalamina) 2.1072 Vitamina C 2.1073 Vitamina D 2.1074 Acid folic 2.1079 Alte vitamine 2.108 Alcool 2.1080 Alcool etilic 2.1081 Alți
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184210_a_185539]
-
aceste medicamente există cerințe specifice în ceea ce privește etichetarea, conform art. 779 din titlul XVII "Medicamentul" al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Capitolul ÎI Definiții și categorii de excipienți Articolul 3 În general, excipienții pot fi definiți drept constituenți diferiți de substanță activă a formei farmaceutice utilizate de către sau administrate pacientului. Articolul 4 În conformitate cu Ordinul ministrului sănătății publice nr. 906/2006 pentru aprobarea Normelor și protocoalelor analitice, farmacotoxicologice și clinice referitoare la testarea medicamentelor, astfel de constituenți pot include
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181580_a_182909]
-
definiți drept constituenți diferiți de substanță activă a formei farmaceutice utilizate de către sau administrate pacientului. Articolul 4 În conformitate cu Ordinul ministrului sănătății publice nr. 906/2006 pentru aprobarea Normelor și protocoalelor analitice, farmacotoxicologice și clinice referitoare la testarea medicamentelor, astfel de constituenți pot include: a) coloranți, conservanți, adjuvanți, stabilizanți, agenți de îngroșare, emulgatori, aromatizanți etc.; ... b) constituenți din învelișul extern al medicamentelor, destinați a fi ingerați sau administrați pacientului pe altă cale (capsule țări, capsule moi, capsule rectale, comprimate acoperite, comprimate filmate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181580_a_182909]
-
Articolul 4 În conformitate cu Ordinul ministrului sănătății publice nr. 906/2006 pentru aprobarea Normelor și protocoalelor analitice, farmacotoxicologice și clinice referitoare la testarea medicamentelor, astfel de constituenți pot include: a) coloranți, conservanți, adjuvanți, stabilizanți, agenți de îngroșare, emulgatori, aromatizanți etc.; ... b) constituenți din învelișul extern al medicamentelor, destinați a fi ingerați sau administrați pacientului pe altă cale (capsule țări, capsule moi, capsule rectale, comprimate acoperite, comprimate filmate etc.). ... Articolul 5 Alte categorii de excipienți pot fi: a) amestecuri de excipienți, de exemplu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181580_a_182909]
-
unei forme dozate administrate pe cale orală; ... b) substanțe pentru ajustarea pH-ului; ... c) constituenți ai cernelurilor de imprimare utilizate pentru inscripționarea formelor dozate administrate pe cale orală; ... d) diluanți prezenți, de exemplu în extractele din plante sau concentratele de vitamine; ... e) constituenții prezenți într-un amestec de componente înrudite chimic (de exemplu, conservanți). Articolul 6 În contextul prezentului ghid, definiția de la art. 3 nu include reziduurile substanțelor rezultate din procesul de fabricație, impuritățile, solvenții reziduali, produșii de degradare etc. Articolul 7 (1
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181580_a_182909]
-
0,5 0,05 0,05 ────────────────────────────────────────────────────────────────��───────────────────────── 15. CIFLUTRIN, incluzând și alte 0,05 0,02* 0,02* (amestecuri ale izomerilor constituenți (sumă de izomeri) ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 16. LAMBDA-CIHALOTRIN, incluzând și 0,5 0,05 0,02* alte amestecuri ale izomerilor (excepție 0207 constituenți (sumă de izomeri) carne de pasăre) 0,02* pentru 0207 carne de pasăre ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 17. METIDATION 0,02* 0,02* 0,02* ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 18. PIRIMIPHOS-METIL 0,05* 0,05* 0,05* ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 19. ENDOSULFAN 0,1 0,004 0,1* Reziduu: sumă de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/185449_a_186778]
-
de compromis Între federaliști și antifederaliști. Principiul, care a fost Încorporat În noua constituție, afirmă faptul că, ori de câte ori este posibil, deciziile de guvernare trebuie să fie luate la nivelul cel mai de jos posibil și cât mai aproape de comunitățile și constituenții cei mai afectați de aceste decizii. Avocații interguvernamentalismului au sperat că principiul subsidiarității va menține deciziile de guvernare În straturile profunde ale aparatului statului-națiune. Federaliștii au sperat că acest principiu va elibera regiunile de sub tutela statului-națiune și le va da
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și O și ergativ pentru A. O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizată astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O Dixon (1994: 9) Din punct de vedere sintactic, "comportamentul identic" are în vedere constrângerile de coreferențialitate în formarea frazelor, atât în coordonare, cât și în subordonare. Dacă aceleași constrângeri
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apud Polinsky 2005). Ezitările terminologice sunt frecvente: de exemplu, Tchekhoff (1978: 40) numește antipasivul diateză ergativă, iar Coyos (2003) vorbește despre diateza antipasivă. Pasivul și antipasivul par a fi două mecanisme sintactice complementare, care au rolul de a așeza un constituent (O, în cazul pasivului și A, în cazul antipasivului) în poziția pivotului sintactic: de obicei, pasivul îndeplinește acest rol în limbile acuzative, iar antipasivul, în limbile ergative. Polinsky (2005) și Laka (2006: 378) afirmă că antipasivul din limbile ergative reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sistem perifrastic de marcare a timpului sau a aspectului, bazat pe forme participiale; crearea unui nou caz sau extinderea valorilor unui caz deja existent; generalizarea marcării de la un tip de relație sintactică la altele; generalizarea marcării de la un tip de constituent nominal la alți constituenți nominali; generalizarea marcării de la un anumit timp sau aspect la altele; schimbarea ordinii constituenților și a mecanismelor de topicalizare etc. Evoluția de la pasiv la ergativ, frecvent invocată în literatura de specialitate, a fost pusă sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a timpului sau a aspectului, bazat pe forme participiale; crearea unui nou caz sau extinderea valorilor unui caz deja existent; generalizarea marcării de la un tip de relație sintactică la altele; generalizarea marcării de la un tip de constituent nominal la alți constituenți nominali; generalizarea marcării de la un anumit timp sau aspect la altele; schimbarea ordinii constituenților și a mecanismelor de topicalizare etc. Evoluția de la pasiv la ergativ, frecvent invocată în literatura de specialitate, a fost pusă sub semnul întrebării și chiar contestată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o poziție în care le este atribuit rol tematic. S-Structura reprezintă rezultatul (engl. output) sistemului computațional. PP respinge total conceptul de regulă de construcție gramaticală. Componenta transformațională (T) este redusă la move-α, cu condiția ca α să fie un constituent. Deplasarea (engl. move) este considerată ultima soluție (engl. last resort). După move-α rămâne o urmă coindexată cu componentul deplasat, urma și componentul formând un lanț care reprezintă istoria derivativă. Un constituent deplasat trebuie să verifice anumite trăsături. LF este nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la move-α, cu condiția ca α să fie un constituent. Deplasarea (engl. move) este considerată ultima soluție (engl. last resort). După move-α rămâne o urmă coindexată cu componentul deplasat, urma și componentul formând un lanț care reprezintă istoria derivativă. Un constituent deplasat trebuie să verifice anumite trăsături. LF este nivelul reprezentării lingvistice în care apare structura gramaticală relevantă pentru interpretarea semantică. PF este nivelul la care apare informația relevantă din punct de vedere articulatoriu/perceptiv. Nu există o legătură directă între
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
multe soluții: (a) soluția "nihilistă", conform căreia în limbile ergative nu există relații gramaticale de bază; o propoziție conține un verb și o colecție de grupuri nominale; din punct de vedere sintactic, grupurile nominale nu diferă între ele; relațiile dintre constituenții nominali și verb sunt semantice; această soluție este în consens cu ipoteza că verbul din limbile ergative este polipersonal, adică aflat în relație cu mai multe NP simultan; (b) soluția propusă de Martinet și Tchekhoff (vezi Capitolul 1, 4.1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiectul unui verb tranzitiv − face referire la termenii subiect și obiect, dar aceștia pun probleme de identificare. Blake (1976: 295) arată că termenul subiect este folosit în două sensuri: (a) subiectul gramatical al unui verb tranzitiv este determinat în funcție de care constituent nominal are proprietăți gramaticale (marcare cazuală, acord verbal etc.) identice sau asemănătoare cu constituentul nominal dintr-o structură intranzitivă; subiectul gramatical e greu de identificat după criterii morfologice, ca urmare a amestecului de sisteme (acuzativ și ergativ); (b) subiectul semantic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
probleme de identificare. Blake (1976: 295) arată că termenul subiect este folosit în două sensuri: (a) subiectul gramatical al unui verb tranzitiv este determinat în funcție de care constituent nominal are proprietăți gramaticale (marcare cazuală, acord verbal etc.) identice sau asemănătoare cu constituentul nominal dintr-o structură intranzitivă; subiectul gramatical e greu de identificat după criterii morfologice, ca urmare a amestecului de sisteme (acuzativ și ergativ); (b) subiectul semantic al unui verb tranzitiv este actantul care are rolul Agent, indiferent de proprietățile gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
71, Avram 2003: 140) mai multe asimetrii între subiect și obiect: ● alegerea obiectului poate afecta rolul tematic al subiectului, însă alegerea subiectului nu afectează rolul obiectului; ● rolul tematic este atribuit compozițional subiectului, fiind determinat de semantica verbului și de ceilalți constituenți din VP; ● verbul atribuie mai întâi rol tematic obiectului, iar complexul [verb + argumente] atribuie rol subiectului; obiectul este argumentul intern, marcat direct, iar subiectul este argumentul extern, marcat indirect; ● în primele studii minimaliste, obiectul și subiectul erau asociate cu centre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cauzativelor ergative de tipul Frigul crapă piatra, Vântul flutură steagul 5, Mama adoarme copilul, ajungând la următoarea definiție a ergativității: prezența unui verb cu formă neschimbată în construcția de bază intranzitivă și în construcția tranzitivă transformată, schimbarea poziției sintactice între constituenții subiect și obiect direct neimplicând nicio modificare în forma verbului. Această analiză este solidară cu anumite abordări din lingvistica străină (Grimshaw 1990, Pesetsky 1995, vezi infra, 5.3.1.), care consideră că derivarea se face în sensul cauzativizării, adică verbele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cauzativele ergative sunt caracterizate prin prezența aceleiași forme verbale, atât în construcția intranzitivă noncauzativă, cât și în cea tranzitivă cauzativă, transformarea cauzativă este responsabilă de "tranzitivizarea" verbului din construcția de bază; trăsătura ergativității se manifestă prin schimbarea poziției sintactice între constituenții subiect și obiect direct. Autoarea arată că efectul cauzativizării este "dereflexivizarea" verbului, manifestată prin ștergerea mărcii reflexive. Verbul ergativ este definit (Ușurelu 2005a: 51) ca fiind un verb biactanțial, care se combină obligatoriu cu un actant subiect și cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
active, acestea sunt moștenite de v*, iar în structurile pasive sunt ascunse de Voice. Faza (engl. phase) este un domeniu sintactic teoretizat pentru prima dată de Chomsky (1998). O propoziție conține două faze, CP și vP. De obicei, deplasarea unui constituent în afara unei faze este permisă numai dacă acel constituent s-a deplasat mai întâi la limita (engl. edge) stângă a fazei. Această regulă este redată sub forma Condiției de Impenetrabilitate a Fazei (engl. Phase Impenetrability Condition), care constituie un subiect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasive sunt ascunse de Voice. Faza (engl. phase) este un domeniu sintactic teoretizat pentru prima dată de Chomsky (1998). O propoziție conține două faze, CP și vP. De obicei, deplasarea unui constituent în afara unei faze este permisă numai dacă acel constituent s-a deplasat mai întâi la limita (engl. edge) stângă a fazei. Această regulă este redată sub forma Condiției de Impenetrabilitate a Fazei (engl. Phase Impenetrability Condition), care constituie un subiect intens dezbătut în literatura generativă actuală. În concepția inițială
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
DPi1 Analiza tranzitivă/pronominală (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 3) (b) Analiza inacuzativă (Kayne 1988145, McGinnis 1999146, Pesetsky 1995, Sportiche 1998147): cliticul se este un argument extern al unui predicat ușor (engl. light), v, lipsit de proprietatea de a atribui Caz. Constituentul DP nonclitic este inserat în poziția de argument intern al proiecției VP. T atribuie nominativul. TP 3 DPi1 T' 3 TNOM vP 3 SE j1 v' 3 v VP 3 V DPi1 Analiza inacuzativă a elementului se argument (Alboiu, Barrie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1995/Chomsky și Lasnik 1993) ca urmare a faptului că urmele (engl. trace) sunt interpretate ca fiind copii ale constituenților deplasați. În PF și în LF are loc un proces de ștergere care elimină copiile redundante. În PM, mișcarea unui constituent nu lasă, în locul din care a fost extras, o urmă, o categorie vidă, ci o copie, iar urmele sunt interpretate ca fiind variabile. Teoria copierii permite reconstituirea întregii istorii derivaționale. Derivarea elementului se dintr-un DP plin (în cazul reflexivelor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
domeniul tradițional, în variantele sale dialectale, și oficial, în varianta standardizată prin politica educațională. Limbă cu morfologie ergativă completă, cu dublă marcare: nominală (prin caz, postpoziție, particulă) și verbală (acord). Codarea ergativă nominală e generală și independentă de timpul verbal. Constituentul A este marcat prin cazul ergativ. Există două tipuri de conjugare: tipul sintetic, puțin utilizat și tipul perifrastic, construit cu auxiliarul corespunzător verbului a fi pentru verbele cu un singur participant și cu cel corespunzător verbului a avea pentru verbele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]