19,530 matches
-
îi corespunde acestuia, ci, totodată, un șir de operații: determinarea temporală schematic-imaginativă, determinarea generală de timp căreia îi corespunde constituirea fenomenală a naturii, adică apercepția originară ca determinare temporală prin intelect. De o parte, așadar, natura, care cuprinde totalitatea fenomenelor constituite, iar de cealaltă, posibilitatea experienței, ca o totalitate de operații prin care sunt constituite fenomenele, fiecare în parte, precum și totalitatea lor ca natură. Dar este clar că timpul apare pe poziția operației prin care sunt constituite fenomenele. El este, ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu o categorie potrivită și al unității categoriei cu un obiect posibil al ei. Observăm că timpul, luat doar într-un sens operațional, stabilește, totuși, două direcții în constituirea fenomenală: a) una este a "existenței" și merge de la obiectul empiric, constituit fenomenal ca "această existență" (existența nu poate fi decât fenomenală, potrivit lui Kant, nu noumenală), către existența sa schematică, care îi întărește existența empirică (propriu-zis obiectuală), ajungând la existența sa ca element (parte) a naturii, ca o existență determinată, adică la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aflate în rezervă: "condiții formale ale experienței", "condiții materiale ale experienței", "condiții universale ale experienței".140 Faptul din urmă este deosebit de semnificativ din perspectiva "fenomenologiei judicativului", pe care o încerc aici, fiindcă și atunci când obiectul îi apare lui Kant gata constituit, filosoful găsește de cuviință să precizeze operațiile sau structurile operaționale constitutive. Accentul obiectual al demersului "analitic" kantian, din partea ultimă a Analiticii transcendentale, este o consecință a unui dezechilibru pe care filosoful l-a acceptat anterior, în favoarea aspectului operațional al constituirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în el însuși; ci este vorba despre altceva: "scoaterea la iveală a temeiului ...", ca și cum acesta ar fi dat, deschis, expus în fața celui care are sarcina de a-l scoate le iveală prin evidențiere; sau ca și cum acesta temeiul s-ar lăsa constituit el însuși prin "scoaterea la iveală ...". Oricum, ceva se poate spune deja în sensul constitutivității judicative a discursului heideggerian: faptul mutării întrebării care vizează temeiul în el însuși către scoaterea la iveală a temeiului produce o dislocare tematică, foarte semnificativă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cel care îndură "greutatea" copleșitoare a "primului principiu". Acum, accentul cade tocmai pe această instanță, pe acest "subiect", mai clar, pe calea pe care o adoptă pentru a "primi" ceea ce i se oferă, cumva, de la sine, pentru a se lăsa constituit el însuși prin "donația" de sine a unui fel de agent constitutiv. "Disciplinar" vorbind, devine limpede și gândul despre capătul de drum al metafizicii, interesată întotdeuna de ceea ce este temeiul, de acesta cum este dat în carne și oase, iar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timp, lăsând la o parte faptul simplu că abia reducția la verb deschide o cale de operare a reducției la timp. Sesizăm că prioritatea fenomenologică a lui Heidegger este "analiza pregătitoare" a Dasein-ului, că prin aceasta este scoasă la iveală (constituită) însăși ființa acestuia ca timp. Știm, de asemenea, că abia de aici încolo ar fi posibilă o ontologie ca atare, care să se ocupe cu "adevărul ființei". Dar nu este posibilă nici măcar prima operație, aceea a scoaterii la iveală a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să-și păstreze sensul dincolo de limitele judicativului: "Timpul devine astfel denumirea premergătoare care abia urmează să fie gândită, cuvântul pentru adevărul ființei care, el înainte de toate, trebuie cunoscut."179 Dar legătura cu non-judicativul se păstrează atât cât este doar pusă, constituită, strict nominal, fără o intervenție a unor exigențe formale, care deja ar opera o punere în ordine a instanțelor implicate. Se păstrează atâta vreme cât este pusă în sens, dar fără a fi gândită ca atare în sensul unei rezolvări a "problemei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe acest registru ale "stării de deschidere", ci reconstituirea acesteia, în chiar registrul amintit care cuprinde trei fenomene: "deținerea prealabilă", "privirea prealabilă" și "conceperea prealabilă", toate aflate în structura existențialului "înțelegere". Re-constituirea urmează firul constituirii heideggeriene, deși sensul acesteia trebuie constituit, de la bun început, el însuși. De fapt, tocmai existențialul "sens" poate fi asumat ca punct de plecare, fiindcă el indică, într-un mod global, însăși relația Dasein-ului cu alt-ceva (altă ființare, ființa etc.) și în felul acesta el (existențialul "sens
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existențiali, cei trei termeni desemnează "facte" din structura (existențială a) Dasein-ului, ceea ce înseamnă că ele îl "arată" pe acesta ca atare și, în urmare, ei desemnează fenomenul Dasein. De fapt, fiecare îl desemnează ca fenomen întreg, așadar ca o existență constituită întocmai, împlinită în "fenomenalitatea" sa, chiar dacă nu este desăvârșit în privința posibilităților sale de a fi. De aici șansa de a regândi atât statutul celor trei termeni, cu tot cu ceea ce ei desemnează, precum și cele trei "fenomene" despre care a fost vorba mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de-al doilea. Iar dacă structura intențional-factică ceva-ca-ceva are preeminență, în orizontul constituirii locului-de-deschidere a Dasein-ului, față de orice altă structură, înseamnă că în "ființa" sa subzistă "ca"-ul. Tocmai acesta este operatorul prin care "ceva" și încă "ceva", ambii termeni constituiți ca ceva (descoperiți) în locul-de-deschidere, pot fi aduși la o unitate, constituiți împreună într-o relație de sens "ca". Duplicitatea pozițională a acestuia exprimă forța operațională a lui "ca". De aceea trebuie să ne gândim dacă nu cumva acesta aduce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituirii locului-de-deschidere a Dasein-ului, față de orice altă structură, înseamnă că în "ființa" sa subzistă "ca"-ul. Tocmai acesta este operatorul prin care "ceva" și încă "ceva", ambii termeni constituiți ca ceva (descoperiți) în locul-de-deschidere, pot fi aduși la o unitate, constituiți împreună într-o relație de sens "ca". Duplicitatea pozițională a acestuia exprimă forța operațională a lui "ca". De aceea trebuie să ne gândim dacă nu cumva acesta aduce, în unitatea celor doi "ceva", o sincronie care nu poate fi altfel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
activ în constituirea fenomenală a enunțului. Cumva, acesta este privit, la nivelul analiticii existențiale, din perspectiva condiției sale de posibilitate. Astfel, în absența unui prealabil propriu-zis fenomenal, totodată complex, alcătuit din "ceva" constituit deja, apoi a altui "ceva" de asemenea constituit, în final a legării acestora prin "ca", un complex existențial care operează în direcție intențional-fenomenală, enunțul nu este posibil. Pe de altă parte, dacă acesta nu s-ar afla deja în posibilitatea însăși a lui ceva-ca-ceva și a lui "ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie constituit cumva. În plus, el este, așa cum se va dovedi, timpul care timporizează, în acest fel devenind cu putință orice constituire fenomenală în orizontul intenționalității factice a Dasein-ului. Dar timpul se află, tocmai datorită operaționalității sale, în fiecare "ființare" constituită; iar acest fapt are semnificație obiectuală. Împrejurarea din urmă este deosebit de semnificativă în ordinea constituirii enunțului în aspectul său obiectual. Prin enunț, susține Heidegger, privirea ambientală și-a trecut miza de la obiectul dat în unitatea sa ustensilică (ființare-la-îndemână) la obiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dasein-ului, atunci sesizăm mai degrabă judicativitatea constitutivă a acesteia. Nu suntem, așadar, în afara judicativului constitutiv prin analitica existențială din Ființă și timp, cel puțin în registrul de constituire a locului-de-deschidere a Dasein-ului. Fiindcă acesta (locul-de-deschidere) este Dasein-ul însuși în măsura în care apare constituit el însuși prin "umplerea" locului-său-de-deschidere cu ceea ce el întâlnește, cu ceea ce i se poate alătura omogen fiind tocmai ca sens de constituire din "lumea" sa. De altfel, discursul heideggerian din lucrarea tocmai amintită merge către constituirea Dasein-ului ca timp și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
umple" un "spațiu logic", însă unul recroit potrivit intențiilor de tematizare și "filosofiei" proprii. Aristotel construiește o "teorie despre ființă" pe temeiul unor concepte cu valabilitate "analitică" (principiu, individual, universal, determinare, categorie, relație timp, spațiu etc.), dar structura teoretică astfel constituită are sensul de "ontologie". Kant operează o transmutare a metafizicii (așa cum ea fusese edificată istoric) în dialectică transcendentală, dar în acest fel, aceasta din urmă, paradoxal, devine o "critică" (adică a "filosofie", care are limite clare, căci ea nu poate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o astfel de condiție de "gândirea ființei" tocmai pentru că ea, ca o gândire ce gândește ceea-ce-este, s-a "săltat" pentru a atinge acest obiect, anterior exersându-se cu altceva: desigur, nu cu ființa, ci cu opusul ei, ne-ființa; este constituit ca atare din punct de vedere ontologic, adică este acreditat filosofic, ceea-ce-este și gândul despre acesta, iar nu ceea-ce-nu-este. Cu toate acestea, ne-ființa este ea însăși constituită ontologic, dar numai într-un sens negativ așadar, și corelativ ca opus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altceva: desigur, nu cu ființa, ci cu opusul ei, ne-ființa; este constituit ca atare din punct de vedere ontologic, adică este acreditat filosofic, ceea-ce-este și gândul despre acesta, iar nu ceea-ce-nu-este. Cu toate acestea, ne-ființa este ea însăși constituită ontologic, dar numai într-un sens negativ așadar, și corelativ ca opus al obiectului ca atare al cunoașterii, anume ființa.195 Așadar, ontologia este ipostaza originară a discursului de tip filosofic; dar nu este și modelul logic prin care ea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ipostaza originară a discursului de tip filosofic; dar nu este și modelul logic prin care ea se constituie. Ceea ce înseamnă că ontologia, ca ipostază originară a discursului filosofic, are nevoie de anumit model regulativ după care să fie ea însăși constituită. Acest model este, așa cum ne-a arătat descrierea natural-istorică din capitolele primei secțiuni a lucrării, judicativului constitutiv; dar el "modelează" nu direct, ci prin mijlocirea analiticii și dialecticii. Și așa trebuie să se întâmple cu toate celelalte compartimente ale filosofiei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseamnă că instituirea și recunoașterea sa nu sunt posibile decât printr-un act reconstitutiv propriu filosofiei. Întoarcerea către "lucrurile însele" va putea fi atunci efectuată întocmai; dar și "subiectul" se va arăta ca un "lucru însuși" și, desigur, ca ceva constituit el însuși temporal, însă în sensul unei "facticități" a-temporale, care, în această clipă nu are nici măcar un punct pe linia conturului său. Dincolo de acest aspect sistematic al dictaturii judicativului, descris până acum, referitor la elementele structurale ale acesteia și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectual al actului de a judeca (de "a lega" în forma judecății). Cu ajutorul conceptului aristotelic de ființă, putem spune că timpul este generalitatea fără gen, ceea ce oferă "existență de fapt", ființare, pur și simplu, fiecăruia dintre cei doi termeni, obiectualitate constituită deja în însuși topos-ul judecății, prin structura operațională a acesteia, care conține în mod necesar tocmai "obiectul" propriu: S și P. În cazul de față, raportul temporal prin care S și P sunt ceva se stabilește între prezentuire (sunt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesteia, care conține în mod necesar tocmai "obiectul" propriu: S și P. În cazul de față, raportul temporal prin care S și P sunt ceva se stabilește între prezentuire (sunt ceva, sunt demni de a fi luați în considerare, sunt constituiți) și chemarea trecutului (ca posibili, neinterpretați, ei, totuși, nu sunt încă în forma proprie). Așadar, întâi, termenii sunt ceva, datorită raportului temporal (prezentuire chemarea trecutului) pe care unitatea lor "judicativă" (unitatea judecății din care ei fac parte) îi cuprinde; apoi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forma proprie). Așadar, întâi, termenii sunt ceva, datorită raportului temporal (prezentuire chemarea trecutului) pe care unitatea lor "judicativă" (unitatea judecății din care ei fac parte) îi cuprinde; apoi ei sunt funcțiuni logice. Faptul de a ființa de a fi obiect constituit apare, în cazul lor, numai condiționat: ei sunt "noțiuni" într-o judecată; ceea ce înseamnă că ființa lor condiționantă, în sens constitutiv, este judecata, ei având un sens numai în unitatea acesteia, acolo unde, datorită raportului temporal dintre ei, devin ceva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însă și lipsită de rost; ar fi prematură, fiindcă în ordinea firească a constituirii "lumii" fie aceasta "lume logică pare a avea preeminență constituirea obiectuală a lui S și P, apoi a judecății în sensul "legării" celor doi termeni, obiecte constituite ele însele deja și fără o intenționalitate care să-i vizeze prin ceea ce ei nu sunt încă; dar nu lipsită de rost, această identificare, fiindcă odată instituită dictatura judicativului, tocmai judecata este cea constituită originar, pentru ca tot ce ține de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul "legării" celor doi termeni, obiecte constituite ele însele deja și fără o intenționalitate care să-i vizeze prin ceea ce ei nu sunt încă; dar nu lipsită de rost, această identificare, fiindcă odată instituită dictatura judicativului, tocmai judecata este cea constituită originar, pentru ca tot ce ține de unitatea sa, de structura sa, să capete sens condiționat prin ea și numai în orizontul ei de posibilități intențional-constitutive. Este, aici, o inversare de poziții și funcții, datorată timporizării, care trebuie considerată de pe acum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu mai este vorba despre o legătură directă timp subiect. Această "lipsă" este caracteristica obiectuală a subiectului în cadrul reducției dictaturii judicativului; ea ar putea fi numită atemporalizarea subiectului. Faptul acesta este deosebit de semnificativ în regândirea ordinii judecății. Timpul a în-ființat (constituit) subiectul, a în-ființat (constituit) și predicatul; le-a conferit sensurile obiectuale specifice de funcțiuni judicative, dar, după această instituire, timpul, operând încă, retrage subiectul din raza sa, conferindu-i încă un sens, opus, formal, celui anterior, fiind vorba despre atemporalizare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]