2,897 matches
-
evocă elemente de feerie, versul 6, un vers trapă, dezvăluie infernul: „Chemări de dispariție mă sorb”. Nimic înainte de clipa aceea nu le anunța, cum, la fel, în „Nervi de primăvară, nimic nu anunța melancolia. Declicul acestei schimbări bruște îl dă corbul, care se întoarce pe același traseu, precis, „Tăind orizontul, diametral”. Acesta există, cred, în fiecare dintre noi: e gîndul negru, implacabil, apăsător. Bacovia l-a simțit în forme de plural (,,negre gînduri”), nu o dată. E obsesia de care vrei să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gîndul negru, implacabil, apăsător. Bacovia l-a simțit în forme de plural (,,negre gînduri”), nu o dată. E obsesia de care vrei să scapi, dar care se întoarce în mod neașteptat, ca la un punct fix, neabătut, asupra ta. în natură, corbii devin vizibili toamna și iarna. Corbii interiori n-au doar două anotimpuri: se ivesc ori de cîte ori ne copleșește decepția, ne sufocă plictiseala, ne deprimă singurătatea. „Havuzul din dosul palatului mort” Unde e? încercarea de a-l localiza nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a simțit în forme de plural (,,negre gînduri”), nu o dată. E obsesia de care vrei să scapi, dar care se întoarce în mod neașteptat, ca la un punct fix, neabătut, asupra ta. în natură, corbii devin vizibili toamna și iarna. Corbii interiori n-au doar două anotimpuri: se ivesc ori de cîte ori ne copleșește decepția, ne sufocă plictiseala, ne deprimă singurătatea. „Havuzul din dosul palatului mort” Unde e? încercarea de a-l localiza nu dă rezultate precise. A existat în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
uși/ Din harmonii cerșitoare.// Plîng fecioare din clavire/ Prin palate boierești -/ Plîng harmonii la ferești/ Milogiri de cimitire.// Răzvrătiții dau ca orbii/ Și flămîndu-i ucigaș -/ De la sate la oraș/ Au trimis țăranii, - corbii.// Prin orașele avute/ Histerii de muritori,/ Pe sub corbii bocitori/ Trec femeile pierdute”3). Iar în „Și ninge...” sînt înfățișate „la post”, jinduind splendorile și plăcerile pe care alte colege de-ale lor, mai norocoase, le au: „Și ninge în orașul mare/ E noaptea plină de orgii,/ Iar prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în plus de compasiune: „Sărmanii plopi de lîngă moară/ Cum stau de singuri, singurei -/ Și cum mai ninge peste ei.../ Sărmanii plopi de lîngă moară!// Cum negre gînduri cad pe mine/ Cînd mă gîndesc că am să mor.../ Așa cad corbi pe vîrful lor, -/ Cum negre gînduri cad pe mine”14). Plopii sînt amplificatorii propriilor îndoieli și suferințe: „Clavirile plîng în oraș/ Pe-o vreme de toamnă pustie.../ Și plopii plîng tot în oraș,/ Și-n totul e-o grea agonie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Primăria Bacău, dosarele 53/1925, 36/1927, 74/1927, 75/1927, 77/1927. 10. Vezi referatul către primar din 12 februarie 1932 al inginerului șef Philip Hudic, la Arhivele Naționale Bacău, Fond: Primăria Bacău, dos. 75/1927, f. 219. Despre corbi 1. Sf. Efrem Sirul, „Asupra femeilor celor rele”, în Cuvinte și învățături, Cartea a treia, Ed. Bunavestire, Bacău, 1996, p. 93. 2. Luca 12, 24, în Biblia sau Sfînta Scriptură, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Enciclopedic, 2000, p. 665. 6. Vezi: „Sfîrșit de toamnă”, „Viscolul”, „Bradul”, în Poezii, Antologie de Cornel Regman, Ediția a II-a, Ed. Minerva, 1976, p. 104, 107, 114. în treacăt fie spus, Alecsandri e și autorul unui „vodevil național” intitulat „Corbul romîn”. 7. „Fata-n grădina de aur”, în Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile, Editate și comentate de Petru Creția, Ed. Humanitas, 1994, p. 21. 8. „Despărțire”, în Poezii, ediția cit., p. 83. 9. Aron Cotruș, „Tristia, II”, în Almanahul scriitorilor de la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
comentate de Petru Creția, Ed. Humanitas, 1994, p. 21. 8. „Despărțire”, în Poezii, ediția cit., p. 83. 9. Aron Cotruș, „Tristia, II”, în Almanahul scriitorilor de la noi, Ed. „Librăriei Naționale”, Sebastian Bornemisa, Orăștie, 1911, p. 140. 10. Ovid Densusianu, „Coboară corbii”, în Poezii cu formă fixă, Ediție îngrijită de Gheorghe Cardaș, Ed. Albatros, „Lyceum”, 1973, p. 79. 11. „Corbii’’, în Scrieri, 1, Ediție de Const. Ciopraga și Ilie Dan, EPL, 1968, p. 99. 12. „Corbii”, în Antologia poeziei simboliste romînești, Ediție
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Aron Cotruș, „Tristia, II”, în Almanahul scriitorilor de la noi, Ed. „Librăriei Naționale”, Sebastian Bornemisa, Orăștie, 1911, p. 140. 10. Ovid Densusianu, „Coboară corbii”, în Poezii cu formă fixă, Ediție îngrijită de Gheorghe Cardaș, Ed. Albatros, „Lyceum”, 1973, p. 79. 11. „Corbii’’, în Scrieri, 1, Ediție de Const. Ciopraga și Ilie Dan, EPL, 1968, p. 99. 12. „Corbii”, în Antologia poeziei simboliste romînești, Ediție de Lidia Bote, EPL, 1968, p. 91. 13. Ion Păun Pincio, „Sfîrșit de toamnă”, în Versuri. Proză. Scrisori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p. 140. 10. Ovid Densusianu, „Coboară corbii”, în Poezii cu formă fixă, Ediție îngrijită de Gheorghe Cardaș, Ed. Albatros, „Lyceum”, 1973, p. 79. 11. „Corbii’’, în Scrieri, 1, Ediție de Const. Ciopraga și Ilie Dan, EPL, 1968, p. 99. 12. „Corbii”, în Antologia poeziei simboliste romînești, Ediție de Lidia Bote, EPL, 1968, p. 91. 13. Ion Păun Pincio, „Sfîrșit de toamnă”, în Versuri. Proză. Scrisori, ediție citată, p. 26. 14. „Corbii”, în Scrieri alese, Ediție îngrijită de C. D. Papastate, Editura
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Const. Ciopraga și Ilie Dan, EPL, 1968, p. 99. 12. „Corbii”, în Antologia poeziei simboliste romînești, Ediție de Lidia Bote, EPL, 1968, p. 91. 13. Ion Păun Pincio, „Sfîrșit de toamnă”, în Versuri. Proză. Scrisori, ediție citată, p. 26. 14. „Corbii”, în Scrieri alese, Ediție îngrijită de C. D. Papastate, Editura pentru Literatură, 1968, p. 117. E de observat că în timp ce Bacovia reține „«Corbii»/ Poetului Tradem-”, Galaction se atașează de poemul „Corbii” de Silvan Becescu, care, cînd era în liceu, i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
91. 13. Ion Păun Pincio, „Sfîrșit de toamnă”, în Versuri. Proză. Scrisori, ediție citată, p. 26. 14. „Corbii”, în Scrieri alese, Ediție îngrijită de C. D. Papastate, Editura pentru Literatură, 1968, p. 117. E de observat că în timp ce Bacovia reține „«Corbii»/ Poetului Tradem-”, Galaction se atașează de poemul „Corbii” de Silvan Becescu, care, cînd era în liceu, i s-a părut „extraordinar”. (V. „Silvan Becescu a murit”, în Adevărul literar și artistic, 5, nr. 174, 6 apr. 1924, p. 3) „O
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în Versuri. Proză. Scrisori, ediție citată, p. 26. 14. „Corbii”, în Scrieri alese, Ediție îngrijită de C. D. Papastate, Editura pentru Literatură, 1968, p. 117. E de observat că în timp ce Bacovia reține „«Corbii»/ Poetului Tradem-”, Galaction se atașează de poemul „Corbii” de Silvan Becescu, care, cînd era în liceu, i s-a părut „extraordinar”. (V. „Silvan Becescu a murit”, în Adevărul literar și artistic, 5, nr. 174, 6 apr. 1924, p. 3) „O bucată admirabilă pe la 1897”, va scrie și în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cit., p. 157. 4. Vezi: V. Alecsandri, „Iarna”, în Poezii, ediția cit., p. 106; Constantin Negruzzi, „Scrisoarea VIII (Pentru ce țiganii nu sînt romîni)”, în Opere, 1, Ediție critică de Liviu Leonte, Ed. Minerva, 1974, p. 233; A. Russo, „Stînca corbului” (Legendă culeasă la Bicaz)”, în Piatra-teiului, Ediție îngrijită de Geo Șerban, EPL, 1967, p. 255. 5. „Pe lîngă plopii fără soț...”, în Poezii, ediția cit., p. 129. 6. Iată două exemple scoase din literatura epocii: „Plopii din marginea drumului își
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
am rătăcit într-un pustiu vegetal, încremenit și fără orizont, iar a doua oară, într-o iarnă, în parc, după o furtună de zăpadă, cînd copacii erau ca-n „Decor”, albi și negri, și sub cerul gri zburau cîrduri de corbi. Dar asemenea senzații poți avea și-n altă parte. Prin urmare „bacovieni” sîntem/sau putem deveni nu atît prin circumstanțe, cît prin experiențe. Ca să simți ca Bacovia, trebuie să trăiești ca Bacovia. Formula „e ca-n Bacovia”, folosită și în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
afectării, textele par șiraguri de vorbe sonore și nu poeme. Prea multă retorică și prea puțină sinceritate. în opera lui Bacovia, primul poem ocazional se consideră a fi cel dedicat amintirii lui Ștefan Petică. însă și „Amurg” (Trec corbii - ah, „Corbii”) a fost folosit într-un scop similar, fiind plasat, în revistă („Arta”), sub un articol despre Tradem al lui C. Săteanu. întrebarea mea e dacă ideea de a-l folosi astfel i-o fi venit acestuia după ce a scris articolul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de a-l folosi astfel i-o fi venit acestuia după ce a scris articolul, sau - de ce nu -, aflat în mapele redacției, poemul i-a dat-o pe cea de a-l scrie? Căci se împlineau opt ani de la moartea autorului „Corbilor” și al romanului Cum iubim, iar nu zece (adică o „cifră rotundă”). Cum aș fi scris despre Bacovia dacă aș fi fost contemporan cu el? înainte de începerea Primului Război Mondial l-aș fi înțeles mai bine decît Spiru C. Hasnaș? După război
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
următorul lucru: ,,Iernile lui Bruegel ne spun despre pictorul flamand mai mult decît autoportretul său presupus’’(p. 12). Nu la fel, oare, și ,,tablourile de iarnă’’ ale lui Bacovia? Ninsori „grozave”, amurguri „sumbre, de metal”, ceață, „hornuri ce fumează”, „pustiu”, „corbi”, „lupi”. în fiecare detaliu e o senzație, un gînd, o reacție. Unele poeme atestă nevoia de căldură și apropiere umană, altele exacerbează solitudinea, așază anotimpul printre semnele fatalității. Cert, iernile contribuie la definirea comportamentului poetului, „spun” despre vîrstele, angoasele și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai mare uimire/ Ca o lotul imensă din nou mă desface/ În taină.// A doua strigare/ Eu sunt doamne numai unul/ Mic cum palma strâns cum pumnul/ Nu te văd și nu te-aud/ Crud mă spulberi doamne crud// Doi corbi din aproape mă sfâșie tare/ Și eu nu mai sunt/ Am rămas o durere/ Pe care plângându-mi/ Un altul s-o simtă/ Ca din coasta durerii o altă durere/ Mai nouă mai nouă/ Să nască/ Și vremea aceea/ De
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvintele poartă pe creștet "marama încinsă a/ purificării", ființa "pustie" a femeii adorate este încinsă, "la marginile orei", cu insomnii și "corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul este dăruit de bătrânul, credinciosul corb cu "semințele mătăsoase ale/ transcendenței", un alt personaj ambiguu îi împletește "armura singurătății", gravată cu "crini dureroși", în sunet de "trâmbițe melancolice" etc. etc. Într-un mod încă și mai evident față de cărțile precedente, pe parcursul acestui op se privilegiază tratarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imposibilității de a trăi altfel și implicit de a o schimba. Cu recuzita și simbolistica specifice (pe de o parte, puști și gloanțe, cuie și bastoane, răni și alte forme de tortură psihică și fizică; pe de altă parte, porumbelul, corbul și tigrul, ca avataruri ale identității sau alterității), textele recompun liric un destin christic ale cărui dureroase "noduri" trebuie citite ca trepte ce pregătesc actantul poetic "pentru vremile ce vor să vină/ pentru clipa înghețată/ când Temnicerul va veni" (Clipa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atenție, traseul inversat al celui originar, îndepărtându-se cu greu de I-olanda-Penelopă lăsată în urbea natală) își conferă o nouă identitate a lui Francisco Diaz Alvarez Xavier Juan Acevo -, se însoțește cu apostolul Luca, cel care poartă pe umăr un corb și face semnul crucii peste creștetul unei pisici galbene, apoi se renaște, înotând gol, din marea întunecată, gravidă (Fragmente de text salvat dintr-un incendiu neronian) etc. Astfel de transcrieri în cheie... vasiliană ale secvențelor vieții diurne (Tren personal, Iarbă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dorința durerii îndrăgostite (Fundația Culturală Poezia, 2006), pare a fi cea erotică. Indiferent de forma propriu-zis discursivă a textelor, ele desfășoară un întreg ceremonial curtenitor, din care nu lipsește nici recuzita specifică (roza și crinul, "o pasăre numită vierme" și "corbii puri", vaporii și "leșurile de petale", orga și "danțul funerar", "dangătul fioros" și "dragele/ mume sarcofagele" etc. etc.), nici atmosfera intens erotizată, indelebilă, și nici retorica, excesiv ornamentată în numele unui ideal barochist. Altfel spus, un arsenal complicat de mijloace de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
elevului de a reuși, de a surprinde similitudinea literar - științifică devine elementul de existență momentană și nu numai; astfel, a)vulpea - șireată, lacomă, prefăcută, trăsături ce fac deliciul unor lecturi ca: Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă; Vulpea și corbul, de La Fontaine; Ghicitori, de Otilia Cazimir; Vulpea și cocorul ( poveste populară); b)lupul - hapsân, lacom, fioros, va avea de înfruntat consecințele din lecturi ca : Scufița Roșie , de Ch. Perault; Capra cu trei iezi, de Ion Creangă; Cântec , de G. Coșbuc
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
așa a fost să se întâmple, veacul zânelor a trecut, iar tu a fost scris să fii soția mea, crăiasa mea"), femeia răspunde: "unde ne-a împinge soarta, acolo merg cu tine". Echilibrul se dereglează după furtul inelului de către un corb. Eroul urmărește corbul, apoi se reîntoarce la nevastă și copil. Reuniți, ajung la casa feciorului de împărat. D. A. Vasiliu afirmă, în Sufletul românului în credințe, obiceiuri și datine: "Așa erau Zânele până mai eri, când un fecior de împărat travestit
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]