3,539 matches
-
mințit. „Cui îi pasă de fabrica de textile a universului?“ „Tipei ăsteia îi păsa. Are vreo douăzeci de tablouri pe tema asta. Și cam tot atâtea cu pisici care scot stele din blană sau explodează în raze de lumină prin cosmos.“ „Aș zice că ai studiat-o, nu glumă. S-a rătăcit vreun tablou de-al ei pe-aici sau ți-au cerut șefii o expertiză pentru o licitație-n străinătate?“ „Nici, nici. Am dat de ea demult, când lucram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și fără discernământ. Femei de toate vârstele și condițiile sociale defilau dinspre retină spre nervii cranieni, influențându-mi ritmurile circadiene. Trăiam maniacal, bolnav, doar ca să pot urmări forfota din jurul creierului meu. Unii umblă după lucruri complicate, alții se pierd prin cosmos; mie îmi trebuia mult mai puțin: mișcarea de pe stradă. Ajunsesem dependent de ea, dureros, ca la o expoziție Van Gogh. Cortexul rămânea perpetuu treaz, în alertă, gata să înregistreze detaliile și să le lipească de-o semnificație sexuală căreia numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în întuneric, căutam sexul Feliciei și mi se dădea peste degete) și ajungând la doctorițele de la Policlinica 11 (pe care le supravegheam din bucătărie întinzându-și dresurile pe sub halat), nimic nu funcționa. Ceva lipsise întotdeauna, lucrasem în pierdere, parcă neprofesionist. Cosmosul Feliciei nu fusesem eu, ci poezia ei neuro-disociată (scria niște mizerii postmoderne, copiate, cu motănei care învârt printre mustăți jucării, bile, comete, șoseaua Ștefan cel Mare și tramvaiul 21), iar pe doctorițe le căuta întotdeauna altcineva la ieșire: un soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
istoria omenirii", anume expansiunea imperiului otoman (p. 234). Cotropit de un pesimism defetist, Blaga este răvășit de conștiința ratării ireversibile a "istoriei". După ratarea momentului Ștefan cel Mare a doua șansă istorică a românismului de a intra pe "drumul unui cosmos românesc" "un al doilea prilej atât de prielnic pentru desfășurarea pe plan major a matricei stilistice românești nu se va mai da niciodată românismului. Pentru această matcă bătea atunci un ceas unic, care nu se mai repetă: niciodată! Acest "niciodată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
bolile sau războaiele, pe care le menționează), nici o scriere nu s-ar susține artistic prin simpla muzicalitate. Că, altfel spus, dincolo de frumusețea pur externă, creația poetica este conținut revelator și reflexiv ce poate cuprinde, practic, toate aspectele lumii, de la armoniile cosmosului până la durerea omului, de la splendoarea naturii până la uratul inerent existenței și la obiectele cele mai banale din spațiul domestic (că dicționarul și ceapă din odele lui Pablo Neruda, să zicem privind în largul istoriei literaturii -, ori caltaboșul din Cină veselă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
ansamblul de relații care alcătuiesc experiență. Opera de artă, în schimb, cu centrul sau propriu, ca un ceva individual și izolat cu punctul de sprijin și finalitatea în sine însuși, aduce o nouă imagine de ansamblu a realității și a cosmosului spiritual. În ea, "individualul nu țintește spre ceva abstract-universal, ci este, prin sine, acel ceva universal, pentru că îl poartă simbolic în conținutul sau"208. Faptul artistic ne ofera, astfel, o ocazie diferită de a privi inserția individualului în constituția întregului
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
dezvoltă această meditație: tocmai creația să. Cunoaștere în chip de contemplare activă, ar trebui poate să spunem, luând expresia nu în sensul aristotelic (θεωρία că speculație a minții), ci într-unul descendent din modul lui Pitagora de a înțelege percepția cosmosului armonios. Nu mult după momentul Kant, si inspirat în parte din el, Arthur Schopenhauer prezenta, în Lumea că voința și reprezentare (1819), experiența estetică chiar în acest mod: că pe un proces de contemplare pe al carui curs se suprima
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
activ în împrejurări Din contra, supozițiunea unei semnificări politice mai mari a României în Orient nu este liniștea, ci conflictul oriental. Pe cât timp nu există un contrast acut între Rusia și Austro-Ungaria, regatul încleștat între ele nu va ocupa în cosmosul lucrurilor orientale o poziție mai însemnată decât oricare alta din micile existențe de stat din cari se compune triangulul Balcanilor. Din contra, orice diferență între cele două imperii mărește în mod natural însemnătatea României. Căci e foarte îndoielnic daca ea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
trăsăturilor formale ale genului până la caricatură și prin perspectiva critică a unui narator ce comentează din viitor asupra absurdității tentativelor omenirii de a căuta sensul existenței în spațiul cosmic. În epoca în care SUA și URSS declanșaseră competiția pentru cucerirea cosmosului, cu puțin timp înainte de memorabilul discurs al lui John Kennedy despre provocările noii frontiere, inclusiv ale celei spațiale, naratorul dă ca exemplu al absurdității povestea foarte science-fiction a aventurilor spațiale ale protagonistului romanului, Malachi Constant. Mother Night (1961) este un
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
occidentale favorizează o astfel de atitudine. Problema crucială, abordată Într‑un Întreg număr al revis‑ tei Christian Bioethics de care am amintit deja266, se referă 246 Suferința și creșterea spirituală prin urmare la modul În care creștinii, situați Într‑un cosmos căzut și Împovărați cu o natură distorsionată, dar chemați spre intimitatea restaurată a iubirii de Dumnezeu, ar trebui să‑și confrunte starea păcătoasă atunci când au de a face cu boala, suferința și experiența finitudinii umane. Pentru această problemă, sursele patristice
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
își manifestă febril bucuria și încrederea, bravează chiar, iar în momentul decepției, descoperindu-se exclus și trădat, sau numai bănuindu-se ca atare, se lamentează patetic, înfășurat în largi falduri retorice gata să ia drept martor al injustiției și catastrofei cosmosul întreg, pentru a sfârși într-un fel de resemnare stoică, precum un alt scut împotriva singurătății. Angajarea fără rezerve a lui Voronca în demersul teoretic-programatic al avangardei capătă, apoi, o notă aparte prin accentul afectiv pus în recunoașterea și afirmarea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
neliniștile existențiale”. „Suprema înălțare din viață în moarte”, „apoteoza spasmului ultim” ca împlinire întru revelație, numesc de fapt, într-o expresie retorică, punctul extrem al tensiunii și neliniștii, dincolo de care nu mai încape nimic decât... Totul, extatica, suprema contopire cu cosmosul - în cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă. Căci și pentru Voronca frumusețea nu poate fi - ca să preluăm un calificativ al lui André Breton - decât „convulsivă”, iar dimensiunea ontologică a poeziei, atât de frecvent evidențiată de suprarealiști, este și pentru
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
puțin tipice pentru o poezie fascinată de mirajul modernității. Acestei „poezii-ecran”, cum o numea în paginile Integralului Stephan Roll, nu-i pot rămâne străine aspectele insolite ale cotidianului citadin, în care își dau întâlnire, într-o convergență complexă, elemente ale cosmosului tradițional al poeziei, cu altele, trimițând la realitatea imediată, chiar prozaică: „Toate plantele au poposit în acest / Catalog de mașini agricole: Sena” - sună două versuri din prima secvență a poemului ce dă titlul cărții. Iar în altă parte: „zgomotele descresc
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Observația aceasta n-ar spune mare lucru, dacă n-am adăuga că are loc o evidentă modificare a universului imaginar: spațiul de referință încetează să mai fie aici lumea civilizației tehnice și a orașului modern, pentru a ceda locul unui cosmos elementar, proaspăt și pur, simili-paradisiac, în care fiecare prezență naturală devine un reflector sui generis al ființei elogiate, proiectată într-o inepuizabilă rețea de analogii. Poetul se situează, totuși, foarte departe de ordinea și echilibrul tradițional-romantic, orice coagulare de tip
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
într-o ordine alegorică, ci în fervoarea trăirii plurale a semnelor lumii, mobilizate într-un perpetuum mobile al fanteziei, ce le descompune și recompune în structuri insolite în virtutea voinței de eliberare din orice tipar, de deschidere spre o totalitate a cosmosului, - nu contemplată de la distanță, ci implicând subiectul producător, devenit agent dinamic. „Revelația” vizată (despre care vorbesc de atâtea ori textele programatice ale militantului avangardist) ar fi atunci aproximată nu ca sens preexistent sau ca țintă definitiv precizată, ci ca traseu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ambianță obiectuală), cât spectacolul asociativ, surpriza relației insolite. Cu formula rimbaldiană aplicată cândva de Voronca însuși lui Tudor Arghezi, se poate spune că și el este, prin excelență, un „alchimist al imaginii”. Încât fervorii romantice a comunicării cu toate nivelele cosmosului i se asociază în egală măsură bucuria construirii imaginii, cu o „arte de ingegno” manieristă. Tocmai în aceasta stă însă și pericolul sufocării discursului liric, supraâncărcat metaforic, deviat sistematic de la „normă” până la limitele unei „tabuizări” a obiectului - prin procedee uneori
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mod ca și exclusiv din același cadru, iar în Ulise și Brățara nopților deschiderile spre asemenea orizonturi echilibrau, oarecum, febra “împărăției afișelor luminoase”. Plante și animale șterge însă cu totul urmele vechilor angoase, pentru a se exprima ca elogiu al cosmosului primar. Sub un motto, între altele, din San Francesco d’Assisi, se anunță o lirică a fraternității cu făpturile elementare, iar câteva propoziții din Odobescu promit instalarea într-un peisaj plin de culoare și prospețime. Cum s-a observat însă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Care ascultă, fără să ia parte, tocmelile, căderile la învoială”), fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult râvnita „revelație”, într-un tărâm transcendent, de unde orice senzație de constrângere e absentă, iar cosmosul întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia în curte”, „anotimpurile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
realitate. În poemul lui Voronca, motivul călătoriei-evaziune, dominat de o puternică aspirație de depășire a conștiinței alienării, e cel care structurează viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu râvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curând generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă într-un spațiu fără frontiere, în virtutea unei vrăji transfiguratoare. Cuplul îndrăgostit
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
să reveleze înrudiri secrete, participarea la o Totalitate armonioasă, festivă, de eden primordial. Spațiul ideal, dezvăluit de călătoria reală sau imaginară, e, de aceea, unul feeric și muzical, scenă a unui spectacol neîntrerupt: un univers-scenă și vitrină, o lume-oglindă, un cosmos melodios, în care se “încearcă instrumentele” cele mai diverse, într-o orchestrație imnică, cu „acorduri”, „arpegii”, „accente” și „ecouri” traducând în sunet aceeași răsfrângere a obiectelor în obiecte, a ființelor în ființe. Fiecare poem din Act de prezență conține asemenea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
neîntreruptă într-o atmosferă alta decât aceea a principiilor și regulamentelor incontestabil arbitrare?” Ele definesc însă, dincolo de transparența conceptuală a manifestelor, o formă mentis caracteristică poetului, un model generator al structurilor imaginarului, ce poate fi identificat deopotrivă la nivelul configurării „cosmosului” specific, al conturării eului liric, al unei anume dinamici a limbajului. Fără să prefigureze prea mult din spectaculoasa evoluție avangardistă a lui Voronca, Restriști-le debutului trasau totuși o schiță semnificativă a ceea ce urma să se definitiveze ca vectori ai
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voronca. Ele evidențiază o ipostază dintre cele mai caracteristice și mai frecvente a eului din lirica sa, care este aceea a solitarului căutând comunicarea, ecoul, vibrația solidară a unei colectivități umane aflate ea însăși în relație de vase comunicante cu cosmosul. Chiar înainte ca Ulise să fi dat un nume reprezentării predilecte a „personajului”-instanță discursivă al poeziei sale, Voronca își structurase viziunea ca „reportaj” sui generis, realizat de un subiect nu numai curios de tot ce se întâmplă în afara lui
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
răgaz, - spațiu și timp al “îngăduinței” de a-ți descoperi propria libertate și plenitudine de a fi. Or, cristalizările imaginarului lui Voronca, funciarmente subordonate privirii spectatorului, arată că ele nu sunt decât cazuri particulare ale mai generalei perspective asupra unui cosmos festiv, impulsionată de ceea ce am putea numi voință de sărbătoare, apelul la transfigurarea sărbătorească a tuturor lucrurilor. Obsesia deschiderii, atât de persistentă în scrisul poetului, ca și modelele structurante ce i se subordonează în coagularea spațiului imaginar, participă la caracterizarea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la modul panteistic), celălalt amenințând cu desfacerea lui Dumnezeu de ființe, încât teologia dialectică a lui Karl Barth și a școlii sale a putut vorbi de un deus absconditus, mulat pe spiritul schizoid european, introdus de filosofia lui Kant. Înlocuitorii cosmosului cu haosmosul pleacă de la constatarea că lumea e "dirijată" de hazard, iar nu teleologic. "Lucrările" în lume n-ar mai avea nici o legătură cu un Creator, și așa ascuns și inaccesibil, o himeră, cel mult, a conștiinței umane. În pofida aparențelor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
25, dar, și mai tulburător, de teoria dublului binom, al bilateralității eurilor, ca rezultantă a ontologiei arheului din gândirea eminesciană 26. Filosofii diferenței și ai diferanței, constatând lipsa unității ontologice din lume, au fost tentați, simultan, să elimine unitatea numită cosmos cu diversitatea scindată numită haosmos. Într-adevăr, în lumea fără lumen, totul e scindat și dezbinat. Trăim în haosmos. Ca și Bacovia, Părintele Stăniloae vede în lumea modernă (implicit postmodernă) "forța descompunerii, a coruptibilității"27. Este o lume a sfâșierii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]