8,430 matches
-
Fănel și Anca au ieșit din restaurant, la mai puțin de zece minute de la plecarea gălăgioasă a celorlalte două cupluri. Ușor amețit, mai mult de gândurile și planurile ce-l frământau decât de băutură, el avea mersul nesigur. Nu consumase cot la cot cu ceilalți doi bărbați, dar părea a fi epuizat. Iar atenționarea șefului său, lansată în loc de rămas bun, l-a iritat peste măsură când a simțit asupra sa privirile pline de falsă compătimire ale întregului grup. Anca a reușit
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
Anca au ieșit din restaurant, la mai puțin de zece minute de la plecarea gălăgioasă a celorlalte două cupluri. Ușor amețit, mai mult de gândurile și planurile ce-l frământau decât de băutură, el avea mersul nesigur. Nu consumase cot la cot cu ceilalți doi bărbați, dar părea a fi epuizat. Iar atenționarea șefului său, lansată în loc de rămas bun, l-a iritat peste măsură când a simțit asupra sa privirile pline de falsă compătimire ale întregului grup. Anca a reușit să-și
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
cu gândul pe pământul uscat, ridic pumnul frazei într-un vers. grafică a firii, poezia-mi lasă ochii liberi, trupul măsurat de nimic, sufletul vultur. spiritul... fragment de timp pământean, împletind spirale de visuri, odată cu șarpele singurătății. cu gândul pe coatele ideii, murdăresc tastele cu vârfurile degetelor tremurânde, în așteptarea rodului. măr. Referință Bibliografică: așteptare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 442, Anul II, 17 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate
AŞTEPTARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348353_a_349682]
-
cu ochi avizi sfioșenia și năvalnic se cufunda în ea. Apoi, a preluat ea controlul, satisfăcându-i toate dorințele, râzând și lăcrimând de plăcere. S-au devorat reciproc în toate pozițiile posibile: stând pe spate, pe-o rână, sprijinit în coate... O noapte albă, cum nu mai trăise demult. Uitase de sine și de faptul că nu era în weekend. Epuizat a adormit instantaneu cu ea pe piept. L-a sunat colegul. - Ei! Ai luat-o? - Îhî... ș-am dat-o
NECUNOSCUTA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345021_a_346350]
-
ia concediu merg și eu în Italia, la Napoli. -Aaa! exclamă barmanul! -Aaaa! exclamarăm și noi râzând. Barmanul râse și el odată cu noi. -Ce râdeți mă? Nu credeți ? -Ba da dom'le. Cum să nu! am râs noi dându-ne coate în așa fel încât nea Costică să vadă și el asta. Acesta se enervă dintr-o dată și bătu cu pumnul în masa de plastic făcând să sară paharele aflate pe tăblie. -Ușor nea Costică! încercă să-l liniștească amicul aflat
CONFRUNTAREA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345102_a_346431]
-
relativului: „Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des./ Eu stăteam la marginea orei,/ tu-la cealaltă/ ca două toarte de amforă./ numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi./ Vârtejul lor putea fi aproape zărit, și, deodată,/ îmi lăsam un genunchi,/ iar cotul mi-l înfigeam în pământ,/ numai ca să privesc iarba-nclinată,/ de căderea vreunui cuvânt, / ca sub laba unui leu alergând...” Iubirea lui oscilează între bucuria pură și neliniștea universală, nesupusă legilor universului: „Prima literă a oricărui cuvânt/ se află-n
MEDALION LIRIC- NICHITA STĂNESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345475_a_346804]
-
ei. El mergea încă de dimineață, la răsăritul soarelui să organizeze și ,într-o oarecare măsură, să și supravegheze . Era mult de lucru și angajase cu ziua niște lucrători , veniți care dincotro , oameni necunoscuți.... De cele mai multe ori, lucra și el cot la cot cu ei. Astăzi însă, nici n-au primit uneltele de lucru, închise în magazia de sub pruni, că se și auziră câteva voci , la început mai joase, apoi mai năvalnice , unii împotriva altora ... În fine , bărbații primiră coase pe
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
mergea încă de dimineață, la răsăritul soarelui să organizeze și ,într-o oarecare măsură, să și supravegheze . Era mult de lucru și angajase cu ziua niște lucrători , veniți care dincotro , oameni necunoscuți.... De cele mai multe ori, lucra și el cot la cot cu ei. Astăzi însă, nici n-au primit uneltele de lucru, închise în magazia de sub pruni, că se și auziră câteva voci , la început mai joase, apoi mai năvalnice , unii împotriva altora ... În fine , bărbații primiră coase pe care le
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
avea propria lui bărcuță cu motor care le va lua de la mal. CAP. V Seara, Dalia, îmbrăcată în pantaloni scurți din material de blugi, prin care se reliefa dunga bikinilor și o bluză mulată pe corp, cu mânecuțe până deasupra cotului, îmbrăcată pe corpul gol renunțând voit la sutien, iar Gloria, optând pentru o ținută formată din pantaloni trei sferturi din doc alb și un tricou subțire, dar completată cu un bluzon mai gros, cu mâneci lungi legat în jurul șoldurilor pentru
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
copii și tineret”. Însă adevăratul Teatru radiofonic sau „Teatru la microfon” era transmis seara, de vreo două ori pe săptămână. De-a lungul anilor am urmărit cu pasiune emisiunea ce mi-a devenit o adevărată hrană sufletească. Ascultam vrăjit, cu coatele sprijinite pe măsuța șubredă, ce se cam legăna uneori, a difuzorului. În serile de iarnă, eram cuprins și de parfumul îmbătător al cojilor de portocale puse la uscat într-o tăviță, între sobă și perete. Dacă întâlnirile cu teatrul adevărat
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
partide de amor de țepii unei bărbii nerase. Poate că se grăbește cu ideea că vor exista momente de amor. S-a dat cu aftershave să îndepărteze posibilitatea de iritare și își luă o bluză albă subțire, cu mâneci până la cot și un pantalon sport scurt. Auzi o bătaie ușoară la ușă. Credea că a și apărut Gloria dar era ospătarul care aducea cele comandate barmanului. Aranjă totul pe măsuța din cameră și ieși la fel de discret cum intrase. Ștefan închise ușa
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
timp orchestra ta pentru mai multă socializare. Nu ați văzut cum au cântat mai ales la rock en roll? Saxofonistul parcă înnebunise. Voi de ce nu ați ieșit la dans? - Ca să nu vă călcăm pe picioare și să vă lovim cu coatele. Noi nu suntem de vârsta voastră să ne mișcăm la fel de bine. - Asta-i acum! Erau destui de vârsta voastră! Dându-și seama că poate i-a jignit pe cei doi cu remarca sa, a încercat s-o dreagă. - Erau și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
am mașină și să colindăm cu ea prin toată țara... Hei! Ce-i cu tine, Mihai? se întrerupse, speriată, Daniela. El pălise la un moment dat. Se albise la față, își prinsese capul în mâini și rămăsese așa, sprijinit cu coatele de masă. Ea s-a ridicat și s-a îndreptat spre el. - Îți aduc un pahar cu apă, Mihai? - Nu, mulțumesc, Daniela! Am avut așa.... nu știu ce... Gata! Nu mai am nimic... Ai vorbit despre visul tău din adolescență. Este uimitor
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
sau localurile cu alimentație publică, există cel puțin o masă sau o rezervă pentru patron ori prietenii acestuia. - Bănuiam eu. Ștefan a luat fata de mână ajutând-o să coboare de pe scaunul înalt din fața barului, apoi strecurându-și stânga sub cotul său, o cuprinse de mijloc trăgând-o după el printre trupurile tinerilor aflați în calea lor, plini de băutură sau transpirație. Simțea deasupra degetelor cum sânul tare tresaltă în timpul mersului, creându-i o furnicare prin tot corpul. - Dar paharul?... întrebă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
doar blondul avea un aer serios. Ceilalți zâmbeau în diferite stadii de încântare, probabil ca rezultat al participării la ceea ce se vedea dintr-o petrecere cu mese pline de sticle. Cămașa albă pe care o purta, era ridicată gospodărește până la coate, dezvelind două brațe groase, puternice, și descheiată câțiva nasturi la gâtul pe măsură. Ca un taur, îi trecu Monei prin minte, încercând să înțeleagă ce punea la cale Liana. - Nu se pune asta, era la cheful oamenilor de afaceri de
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
pe șanț, în timp ce torceau sau coseau, numai de călușari vorbeau. Mai ales, era o vecină tinerică, ușarnică și plimbăreață, care, făcea ce făcea și aducea vorba: -Ați văzut, fă, călușul? Aseară a trecut pe linia Bălăcenilor. Celelalte femei își dădeau coate, râzând pe înfundate. A întrebat-o una: -Ai, ghea, da’ tu numa’ grija călușului ai? Tinerica a lăsat capul în jos, spăsită: -E, întrebai și eu așa, de! -Poate ți s-a făcut de aia a mutului, a sărit altă
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
dintre (Pi= 3,14159...) (valoarea raportului dintre aria unui cerc și pătratul razei sale) și Φ (Phi= 1,618033...) (proporția de aur), este exprimată în părțile de bază ale Marii Piramide. Geofizicieni au ajuns la concluzia ca unitatea de măsură, cotul, utilizat de constructorii Marii Piramide este unitatea ideală, deoarece fiind a zece-milioana parte din raza polară a Terrei (care are 6.356,7 km), metrul neavând o asemenea precizie! Marea Piramidă este situată în centrul greutății Pământului. Centrele celor patru
TABLETA DE WEEKEND (100+6): ÎNCEPUTUL ÎNCEPUTULUI ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377829_a_379158]
-
un loc mai ferit că, Doamne ferește! Cine aude ne poate face rău și nouă și băiatului dumitale și n-o să ne fie bine, omul lui Dumnezeu. Nea Petrică, fără sânge în obraz și speriat de cuvintele femeii, o trase de cot spre un hol dinspre magazia de piese de schimb, pe unde numai vântul mai trecea pe sub uși, își aprinse cu greu o țigară care-i cădea printre degetele ce-i tremurau și o îndemnă pe femeie să vorbească: - Da spune
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
Voquin ? - De la cine altul ! Te cunoaște mai bine decât crezi ! Dar eu te înțeleg. E greu pentru un bărbat singur. - Poți s-o mai spui o dată ! Zâmbește. - Pentru asta însă trebuie să scăpăm de el ! continuă ridicându-se într-un cot. Trebuie să găsim un mijloc să ne debarasăm de el pașnic, fiindcă nu vreau să-i fac nimic rău ! Simt cum mi se crispează fața. - Asta e mai greu ! Nu renunță el de bunăvoie ! - Încercăm. - Cum? - De mâine, de exemplu
DRUMUL APELOR, 56 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376334_a_377663]
-
era garnisită cu mobilier din bronz și lemn de cedru, și decorată cu draperii de lână roșie pe lângă care se aflau statuete în miniatură reprezentând câteva zeități greco-romane. Statuia împăratului Tiberius, din marmură, e adevărat nu mai înaltă de un cot, se afla și ea acolo, la capătul de sus al unei coloane nu prea înalte, din marmură, având capitel ionic. Romanii țineau în cel mai mare secret faptul că statuile se aflau în acea încăpere. Dacă s-ar fi aflat
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
de ură, Știu că totul are-un preț, Îi urăsc... dar cu măsură. Când pe scenă își fac vânt Ascultați cum dau din gură, Mint de sting și n-au cuvânt... Dar urâți-i cu măsură! Bagă mâna pân’ la cot Din reflex, tot timpul fură, Fură chiar și-n zi de vot... Dar urâți-i cu măsură! Pasiune, scârbă, ură Și dispreț... dar cu măsură! Referință Bibliografică: Nesimțiții / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1451, Anul IV, 21
NESIMȚIȚII de DAN NOREA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376448_a_377777]
-
Ce zici, Marian, ne atăți Observatorul? - Cum să nu! Doar că trebuie să mai așteptăm, să se însereze de-a binelea... Știți ce? Nu vă e foame? Printre membrii faimosului grup începură să circule priviri întrebătoare, consultări și înțepături cu coatele. Până la urmă s-a subînțeles că Andrei e reprezentantul lor de drept, cel care mi-a și zis: - Ai dreptate, Marian! Ne e foame și te alegem pe tine șef de proiect!... În timpul acestei discuții, dar și mai devreme, pe când
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
îndelung, conștiincios și cu ... II. DILEME ( FRAGMENT 36), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017. Într-o dimineață, când Lea se trezi, descoperi cu surpriză și neliniște locul de lângă ea, gol. Se ridică într-un cot, ascultând cu atenție să audă foșnetul familiar al dușului, dar liniștea era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
aruncând priviri precaute către ferestrele vilei cufundate în somn. Intenția lui de a nu fi auzit era ... Citește mai mult Într-o dimineață, când Lea se trezi, descoperi cu surpriză și neliniște locul de lângă ea, gol. Se ridică într-un cot, ascultând cu atenție să audă foșnetul familiar al dușului, dar liniștea era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
TREZIM DEMIURGUL, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]