3,198 matches
-
Ei, da! îmi place cravata ta!", "Ce cravată frumoasă ai!", " Da' bine mai arată cravata ta!" ș. a. m. d. • Deși primim bucuroși această atenție ce ni se acordă, după un timp vom deveni imuni la orice alt compliment legat de cravată. Toată lumea face complimente despre ceea ce este evident - noi să evităm acest lucru. Când cineva face complimente despre un lucru atât de evident cum este o cravată roșie, să o scoatem si să propunem un schimb de cravate. Acesta este ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
se acordă, după un timp vom deveni imuni la orice alt compliment legat de cravată. Toată lumea face complimente despre ceea ce este evident - noi să evităm acest lucru. Când cineva face complimente despre un lucru atât de evident cum este o cravată roșie, să o scoatem si să propunem un schimb de cravate. Acesta este ultimul test al unui compliment sincer. • Să comparăm favorabil comportamentul, aspectul exterior și obiectele personale ale celui în cauză cu ale altora. De exemplu: "Anette, de două
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
compliment legat de cravată. Toată lumea face complimente despre ceea ce este evident - noi să evităm acest lucru. Când cineva face complimente despre un lucru atât de evident cum este o cravată roșie, să o scoatem si să propunem un schimb de cravate. Acesta este ultimul test al unui compliment sincer. • Să comparăm favorabil comportamentul, aspectul exterior și obiectele personale ale celui în cauză cu ale altora. De exemplu: "Anette, de două luni consecutiv ești cea mai bună vânzătoare a companiei. Care-i
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
destinații speciale, folosite la realizarea unor produse precum: pijamale prevăzute cu senzori, utile în spitale, mai ales la reanimare; tapițerii pentru scaunele din automobile, care sesizează poziția corpului și comandă ajustarea formei scaunului pentru a asigura un maxim de confort; cravate care conțin în țesătură un telefon GSM, care poate forma numere de apel prin apăsarea unor zone desenate anume și unde unica piesă neîncorporată în textură este microfonul, care este ascuns în nodul cravatei. * A doua categorie: Adaptare Puneți-vă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a asigura un maxim de confort; cravate care conțin în țesătură un telefon GSM, care poate forma numere de apel prin apăsarea unor zone desenate anume și unde unica piesă neîncorporată în textură este microfonul, care este ascuns în nodul cravatei. * A doua categorie: Adaptare Puneți-vă următoarele întrebări: 5. Cu ce seamănă? 6. Ce idee sugerează? 7. Există vreun precedent? 8. Ce s-ar putea putea copia? Sau imita? Unul dintre paradoxurile creativității este că, pentru a gândi original, trebuie
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
calculăm înălțimea clădirii. 5. Oferim barometrul în dar proprietarului, cu condiția să ne spună ce înălțime are clădirea. * Variante de răspuns la utilizări ale grafei de birou (pagina 119): 1. curățitor de pipă 2. curățitor de unghii 3. ac de cravată 4. agățătoare de tablou 5. dispozitiv de găurit 6. cârlig pentru remorcarea mașinuțelor de jucărie 7. mâner de fermoar 8. ac de praștie 9. scobitoare 10. deschizător de scrisori 11. înlocuitor pentru butonii de manșetă 12. verigă într-un lănțișor
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
12 ani a avut! Aicea am văzut Într-adevăr... Te-o impresionat până unde o putut să ducă ura, reaua-voință, domne, distrugerea, practic, a unui om... Ce-ai avut, pentru Dumnezeu, cu copilul ăla de 12 ani!? Să-i pui cravata de pioner la gât, să i-o strângi, să-l gâtui, să-l omori... În sfârșit, profesorului i-o fost teamă de Gheorghe: „Ce-ai căutat tu acolo? Păi, io am crezut că se judecă lotul Sighetului, unde am un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Înjurat și eu. Am zis: „Bă, să nu mă-njuri!”. Căpitan el, căpitan io. Domne, au venit Încă vreo trei-patru ofițeri, am aflat numele lor la urmă: locotenentul-major Dan, locotenentul-major Mircea și locotenentul Burlacu. Au venit ăștia, mi-au luat cravata de la gât, șireturile de la pantofi, mi-a pus cătușele la mâini și m-au coborât pe nește scări... Dar când v-au trecut În rezervă și v-au arestat ce motiv au invocat? Ăăă..., păi, numai din anchetă am aflat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
primul-secretar e mereu schimbat în județul Timiș, vă scriu dvs., Comitetului județean, în general, în speranța că secretarul cu propaganda (și nu numai Domnia Sa!) își va lua notițe folositoare. în urmă cu 30 de ani mi se punea la gât cravata roșie de pionier. În urmă cu 16 ani, debutam ca prozator, concomitent în revistele Amfiteatru (din București) și Orizont, (din Timișoara). În urmă cu 14 ani, mă angajam la revista Orizont în funcția de corector principal, unde aveam să semnez
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Institutul de Studii, Cercetări și Proiectări pentru Protecția și Gospodărirea Apelor, unde devenisem „cercetător științific principal” și eram, ca de obicei, În pulover. Portarul mă oprise la ușă, costumația mă excludea din clientelă: regula vestimentară a localului cerea haină și cravată. I-am spus că sunt așteptat de domnul Miron Radu Paraschivescu. MRP a apărut imediat, În haină și cravată, Într-adevăr, cum cerea protocolul, declanșase deja scandalul, fără să țină seama de vârsta și morga chelnerului care Încerca să-l
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de obicei, În pulover. Portarul mă oprise la ușă, costumația mă excludea din clientelă: regula vestimentară a localului cerea haină și cravată. I-am spus că sunt așteptat de domnul Miron Radu Paraschivescu. MRP a apărut imediat, În haină și cravată, Într-adevăr, cum cerea protocolul, declanșase deja scandalul, fără să țină seama de vârsta și morga chelnerului care Încerca să-l liniștească. „Haină și cravată? Da, dar nu pentru artiști... Artistul onorează localul! Poate veni aici Îmbrăcat oricum. Și În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că sunt așteptat de domnul Miron Radu Paraschivescu. MRP a apărut imediat, În haină și cravată, Într-adevăr, cum cerea protocolul, declanșase deja scandalul, fără să țină seama de vârsta și morga chelnerului care Încerca să-l liniștească. „Haină și cravată? Da, dar nu pentru artiști... Artistul onorează localul! Poate veni aici Îmbrăcat oricum. Și În pielea goală. Vă face cinste. Rușine! Domnul este artist și invitatul meu!” La apariția volumului meu de debut, În 1969, prefațatorul s-a angajat, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lacrimă i-a izbucnit În ochi. Seara, am pornit cu un bun prieten al amândurora spre casa Îndoliată. Bucureștiul părea ruinat În frig și Întuneric, la mulți metri sub pământ. Sorin, Întins pe pat, mai era cu noi. Costum gri, cravata de catifea lată, violet, cum Îi plăcea. În picioare, pantofi maro, cu botul bont, copilăresc, strânși În șireturi albe. Palid. Supt. Parcă ațipise, parcă ne auzea. Vorbim despre el. Din bucătărie se aud vocile femeilor care se sfătuiesc asupra rețetei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
două tinere doamne din Berlin. * Pândesc la fereastră apariția micuței mașini galbene. Apare, invariabil, În jurul orei zece. Parchează chiar În fața casei În care locuiesc. Din ea coboară un domn suplu, mereu În aceleași haine. Pantaloni gri, haină bleumarin, cămașă bleu, cravată albastră. Părul bogat, tuns corect, ochelari. Mișcările reținute au o anumită eleganță și vioiciune. Îl văd cum se oprește În fața vreunei bătrâne sau unui tânăr care Îl Întreabă, probabil, mereu același lucru. Nu se grăbește, stă de vorbă, chiar când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Charlotte - North Carolina, Nashville - Tennessee, Kansas, Missouri, Lynchburg - Virginia, până la cel de pe Canal Street, downtown New York, a cărui imagine mi-a și dăruit-o). În „Passport Photo” 1953, amprenta În formă ovală a chipului uman este completată de guler și cravată Într-o rezultantă mai adecvată a obișnuitei fotografii de pașaport, emblema exilatului. Solitar a fost și a rămas Saul Steinberg nu doar În volutele spectaculosului său traseu existențial, ci și În convulsivul său drum creator. Nimic „natural” nu pare să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din Sistem, dus pe gânduri. Nici n-au trecut treizeci de minute, și-au și apărut trei indivizi. Unul dintre ei era tinerelul care servea drept agent de legătură și care venea întotdeauna să ridice datele. Purta costum, cămașă albă, cravată. Ca un funcționar de bancă. Ceilalți doi aveau pantofi cu talpă de cauciuc și arătau de parcă erau angajații unei firme de transport. Oricum nu arătau a ceea ce voiau să pară. Dar era clar că nu țineau să bată la ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
farfurii, șervețele galbene decolorate, dar frumos împăturite. Și astea datau din timpuri străvechi. Nimeni nu mai folosește acum farfurii de aluminiu și pahare de carton. Într-o geantă de voiaj din piele de porc am văzut doar îmbrăcăminte: costume, cămăși, cravate, șosete, lenjerie de corp. Cele mai multe fuseseră mâncate de molii și nu mai rămăsese nimic din ele. Articole de toaletă, o sticlă de whisky, un termos. O periuță de dinți și o perie de păr năclăite. Chiar și un aparat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bleumarin din stofă englezească. Frumos și elegant, cu trei nasturi, fără umeri, drept. Croială veche. Genul de costum pe care-l purta George Peppard la începutul anilor ’60. Cămașă din bumbac de Oxford, de un albastru mai deschis. Guler normal. Cravată în dungi: roșu pal cu o nuanță deschisă de albastru-verzui. Ca marea înspumată. Mi le cumpăram de la un magazin cu produse de calitate și după ce mă îmbrăcam frumos, intram în bar și comandam un whisky dublu cu gheață. Lipitorile, Întunegrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aveam de petrecut pe lumea asta, după ce terminam cu uscătoria. Mai întâi trebuia să-mi procur haine bune. Nu aveam timp pentru modificări, așa că nu-mi puteam lua costum. Pantalonii de pe mine mergeau. Rămânea să-mi cumpăr cămașă, sacou și cravată. Și neapărat pelerină de ploaie. După aceea îmi permiteam să intru în orice restaurant. Asta însemna o oră și jumătate, deci îmi puteam termina cumpărăturile până la ora trei. Tot îmi mai rămâneau trei ore până la întâlnire. Am încercat să văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apartamentului nu-mi mai era de nici un folos; nici licența de Computator, nici carnețelul, nici cheile de la mașină, nici briceagul, nici mărunțișul. Le-am scos și le-am pus pe masă. Am luat trenul până în Ginza, mi-am cumpărat cămașă, cravată și haină de la Paul Stuart plătind cu American Express. M-am privit în oglindă. Nu arătam rău deloc. Pantalonii erau puțin șifonați, dar n-avea cum să fie totul perfect. Cu cămașa oranj și haina bleumarin pe mine arătam ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Și-a luat cele două șiraguri de la gât, apoi ceasul care arăta ca o brățară, rochia de catifea. Mi-am scos și eu ceasul și l-am aruncat peste spătarul canapelei. Mi-am dat jos haina, am slăbit nodul de la cravată și am sorbit ultima picătură de whisky din pahar. Fata și-a scos ciorapii pe melodia Georgia on My Mind cântată de Ray Charles. Am închis ochii, mi-am pus picioarele pe masă și mi-am răsucit „timpul“ în cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dacă nu la prezența mea, tot reacționează el la ceva. Am băut toată berea. Era o liniște în zori de parcă ne aflam în mijlocul pădurii. Pe jos stăteau aruncate de-a valma lucrurile de care ne dezbrăcasem în grabă. Haina, cămașa, cravata, pantalonii, iar dintre ale ei, rochia, ciorapii și chiloții. Grămăjoara mea de obiecte părea chintesența unei vieți de treizeci și cinci de ani ajunsă la punctul culminant. — La ce te uiți? mă întrebă ea. — La îmbrăcăminte. — De ce? — Până cu puțin timp în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mă intereseze în puținele ore pe care le mai aveam la dispoziție. Ea s-a oprit în fața oglinzii să se pieptene. Era îmbrăcată cu pantaloni bej din bumbac și o cămașă maro în carouri. Mi-am înnodat și eu cravata și mi-am îmbrăcat sacoul. — Ce faci cu unicornul? întrebă ea. — Ți-l fac cadou. Pune-l undeva la vedere. — Oare stă bine pe televizor? Am luat craniul care nu mai emana lumină și l-am așezat pe televizorul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de credit în parc, lunea dimineața. Mai întâi am ars cardul American Express, apoi și pe cel Visa. Tare-mi plăcea să le privesc cum se transformă în cenușă. Mi-a trecut o clipă prin minte să-mi ard și cravata Paul Stuart, dar am renunțat la idee până la urmă. Începeam să bat prea tare la ochi și nici nu vedeam rostul unui asemenea gest. M-am îndreptat spre cel mai apropiat chioșc și am cumpărat zece pungi cu floricele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de fata de la firma de închiriat mașini. Și ea mi-a făcut o impresie excelentă. Ar merita un pic de fericire. Mi-o imaginam îmbrăcată cu sacoul companiei la care lucra - verde, culoarea gazonului de pe terenul de baseball -, bluză albă, cravată neagră. O și vedeam ascultându-l pe Bob Dylan, cu gândul la ploaie. M-am gândit și eu la ploaie. Nici nu știu dacă era ploaie măruntă sau ceață. Ploua totuși. Uda melcul, gardul, vacile... Nimeni n-o putea opri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]