4,763 matches
-
vîrful turlelor, Valea Moldovei cum încalecă liniile 2-3 ținuturi de munți, pereții de decinde, Berchișești steagul pe fațadă și nu se vede decît prădarea vederii, Capu Codrului rimă semantică la Vîrfu Cîmpului, largul de pe luncă închis în 20 km, inserțiile crestelor pe alte zări, Pavele, ești nebun, înțelepciunea ta cea multă te-a smintit! Nu sînt nebun, preaputernice procuratorule, a înviat! prime stînci, vine și Petru, arcul de tren îi trece alături, mărfar cu stîlpi de rezistență pentru "Avitop" Iași, Gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
văioaga pîrîului, la stîncă, Apusenii îi repetă în scris pe ceilalți, punctul marcat i în ei, unde s-a mai tras așa de un autobuz, la zece serpentine pe minut! rulează pădurile prin parbriz sau ne învîrtesc în loc, vorbim cu crestele, 1 km cîștigat de altitudine, în urmă trei-patru rînduri de țară împădurită, legea întîlnirii în curbă Murphy, atîta singurătate ține în răspăr încrucișările, nu mai este unde urca și coborî, atunci în Apuseni îi zice trecătoare! Munții lui Păcală la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
rabdă! cabinet parlamentar conservator, deputat Nicolae Popa la vîrtejul circumscripției, casele fără curți matahale între vecini, peretele din spate ține munte, ia navetiste, grilaj la podul CFR, treceau cu mocănița, se va urca, Alba Iulia pentru centrul de județ peste creste, asemenea aranjamente sînt peste tot, cad prost în elocvența Apusenilor, munți din viitor, Cărpiniș monumentul lui Cloșca, pe banda audio rîde de sălăjeni, Roșia Montană la 320 C! inscripția electronică din intersecție, monstrul sterilul minereului persistă, element morfologic al văii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tine!", alt răspuns era mai potrivit, zîmbesc la capătul drumului nostru, studiai favorabilă de pe parcurs, Valea Strîmbă șleau cu roți înghețate, mașini, tractor, Punct Oprire Șugău, Eminescu intuiția invariantelor Cuvîntului, sîntem pe centru, făgaș în variantele Voșlăbeni, pîcla perdele pe creste, "Dolomita Voșlăbeni" pe rezervoare, nepoții, amica, te-ai impus pînă la zîmbetul și ieșirea acordate cu Domnul, controlul din versant, învîrtita Voșlăbenii în dulce de pante, biserici trupurile comunei, trupuri de brazi în devălmășie, tăpșanele populate din valul lor, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
inspirație! ciocurile de berze profil de medalie pe cuib, morcovi într-o legătură, Ciocîlteni 3, Mălăiești pe patru benzi, Brăviceni, Cucuruzeni, Cișmea, Pelivan, cînd s-au ridicat orheienii cronicile, Mitoc, Orhei contactul imobiliar cu latura văii, oraș la umplut umbra crestei de calcar, Păhărniceni din paharnici și tu treci pe rusește și-l mai și faci pe Orhei Orgheev! simte valea în firul local către Călărași, 60 km, pasajul deasupra cu strîmba șosea de coloană vertebrală a Republicii Rutiere Moldova, tărîm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
noi înțelege, Săracă Țară de Sus / Toată faima ți s-a dus / Acu cinci sute de ai / Numai codru îmi erai! în conspect Eminescu, Grajduri pe scaune pliante burțile în brațe, mașinile "Cielo", cazul îngrozitor al cetățenilor la picnic, lutul crestelor în verdeață cueste, frămîntături pe fiertura zilei, moment solemn al desțărării în pădure. XXV. URSOAICA VINE DE LA BÎLEA-LAC Iași Pașcani Ploiești Sud București Basarab Pitești Rîmnicu Vîlcea Sibiu Vințu de Jos Tîrgu Mureș Deda Gheorghieni Miercurea-Ciuc Comănești Adjud Pașcani Triaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
legi, s-aleagă ce s-o alege și să dea la vite! cartofu' mare 1,50 lei, via o mai prășesc pe jumătate coaptă, Mihăileni linia slabă, Nădejde-Sat brad, ăsta-i ieșit el așa, în legea lui! stînca, tunel și crestele brazilor, greu îți este să dai cu piciorul în țepușă! Utușoiu agitațiile ieșite culmi și alte povești, Păltinișul avînd o ieșire de munte cu tot cu geologia, halta Tarcău, Lunca de Mijloc mere, ceapa roșie funie atîrnată, Trotușul pui de rîu, textul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ține viitorul Domnul, Bicsadu Oltului jalea organul nostru pentru frumos, doina, cît ar despuia-o de folclor, de-oi adormi curînd / La marginea mării cu apa curgînd pe el, cleanțul julește în plasmă arboricolă, cuibul de pe vîrf, cinci trepte de creste de nuanțe, desenele căderii nămeți pe piatră, noi sîntem munții cu orografia continuă, odihna este a trecerii, moartea căderii, scriitorul cabotinul tehnicilor Tușnad în scris, frumoase cu observația că nu încape numele, largul de depresiune dungi pe spatele facerii ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
terenuri joase cu aspect deșertic, transformată datorită unui vast sistem de irigații, în principala zonă productivă a țării; Sierra, alcătuită din lanțurile muntoase ale Anzilor, prezentându-se sub forma unor platouri înalte (punas) cu altitudini de peste 4000 m, dominate de creste paralele și vârfuri ce depășesc 6000 m (Cerro de Huascaran 6768 m, altitudine maximă din țară) tăiate de văi adânci și înguste și afectate de vulcanism; La Montana (2/3 din suprafața Peru), formată din piemontul andin și o vastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
tineri, de un sînge cu mata? Mai masacram... Dă cu pleaftura. Nu mai dau. Dă-ți singur. Herman apucă pleaftura și potolește flăcările cărbunelui. Scoate fierul roșu și bate cu metodă în el. Face întîi hacurile. Cu un ciocan cu creastă croiește un canal pe care vor fi găurile pentru caiele. Potcoava prinde formă. Nu-mi mai cere ajutorul. Dacă vrei să știi, nea Herman, focul ăsta este nimic față de ce ai să ai sub cazanul cu smoală pe ceea lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a găsit și un cocoș mai nervos, așa ca mine, a zis: Gata, pînă aici musiu! Ce bătălie a urmat dom'le! Dar ce nervi avea sultanul! Ieșeau penele ca la scărmănătoare și viteazul meu a ieșit bătut rău, cu creasta sîngerîndă și penit ca naiba. Eu mai luam o gură de bere și mă gîndeam la beneficiile de a fi totuși om. Dacă aș fi fost cocoș, cu un asemenea nebun de vecin eram pierdut. Poate aș fi cocoșit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cel care îl sfidează. Acesta o rupe la fugă dar din doi pași este ajuns și bătut rău de tot, ca pe hoții de cai. Penele ieșeau în valuri și cînd dădea monstrul cu ciocul sîngele țîșnea din cercei, din creastă și chiar de pe sub aripi. O dată corecția făcută, aud un cucurigu ca dintr-un butoi imens. Găinile, speriate la început, s-au adunat la noul sultan și îl copleșesc cu ofertele lor generoase. Detronatul sta pleoștit rău și, chiar dacă nu înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Lunga-i trenă purtată în triumf pe aripile molatecului zefir mângâia tandru firul de iarbă crud și geana umedă a timidului ghiocel. În cale i se închinau una câte una - învăluite în pulberea istoriei - întocmirile voievodale care stau cuibărite pe creastă de deal sau în umbra văii. Dangătul prelung de clopot răsunând de veacuri zbura din pisc în pisc sau aluneca pe afund de vale...Era clipa rugii de seară. Măria sa Vodă călca gânditor spre locul de taină al întâlnirii cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de depărtare, îmi atrăgea atenția. - Până vei ajunge tu, eu mă voi obișnui cu locul și voi cerceta biserica și împrejurimile... Mă simțeam sigur pe mine și, cu mare nădejde în Spiritul domnesc, am pornit spre Hlincea... Am ajuns pe creasta Hlincii. În drapta lenevește valea Nicolinei. Biserica, stă acolo din 1574, și pare că încearcă mereu să învingă înălțimea dealului din spatele ei...Cred că mă aflu pe locul unde cândva se oprea conducta de apă din olane. Din acest loc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de bolțile bisericii orice senzație de prezență a Spiritului domnesc din jurul meu a dispărut...Stiam că în acea clipă el se afla deja la mănăstirea Cetățuia și mă așteaptă. Am urcat țandăra de deal pieptiș, cu pas voinicesc. Ajuns pe creastă, am cotit-o spre Cetățuia. Merg cu pas măsurat, amișunând ca un ogar semnele fostei conducte pentru apă din olane despre care am vorbit mai devreme...După ce mi-am adunat imaginația, am străbătut calea până la poarta mănăstirii Cetățuia. M-am
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aflu de ce s-a risipit așa repede mănăstirea Păun. În timp ce vorbele curgeau sfătos, am simțit parcă o mână caldă pe umărul meu, cu o ușoară strângere de încurajare. - Mergi sănătos, fiule! - Mulțumesc, mărite Spirit. Îndată voi fi și eu pe creasta Pietrăriei... Mergeam cu spor, deși urcam dealul Repedii. Din loc în loc, îmi dădeau binețe stejarii seculari din vechii codri ai Iașilor. Am intrat pe drumeagul satului. De departe se ivesc cu vârfurile spre soare doi brazi făloși. Când am ajuns
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
că ai băgat de seamă că ne-am cam terminat treburile pe la Piatra Mică „ce se chiami Clate.” Acum trebuie s-o luăm încotrova. Unde, dragule? - Cu îngăduința ta, mărite Spirit, aș îndrăzni să spun că, de vreme ce suntem aici, pe creasta Pietrăriei, nu avem decât să coborâm la mănăstirea Bârnova, care își ridică zidurile colea în vale. - Sunt de aceeași părere cu tine și nu-mi rămâne decât să te aștept acolo... Am rămas să mai privesc la bătrânii brazi, emblemă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
caz, animale sălbatice după cum arătau, nu erau săpate de oameni după cum se-ntâmplă în preajma unor localități, pentru a-și lua pământ de lipit, sau nisip pentru diverse trebuințe. Dar iată soarele din nou se arată, semn că se apropia de creasta dealului. De data aceasta luminează copacii de la rădăcină, tulpină și coroană, până intră în dansul său pe vârful copacilor, apoi tot mai sus pe bolta cerească. Aproape de bifurcația drumului ce ducea către Schitul Mălinești, Săndel află că persoana care o
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
culmea, au scos și porecle la unii profesori și trebuie învățați minte măcar la bacalaureat. Profesori examinatori: L.Manoliu, L.Bodnăraș, D. Luchian, I. Mihăescu. Elevi: Mircea Șorodoc, I.Țurcanu, Ț. Șerban, L.Chemac (care avea părul sub formă de creasta de cocos, interzis în școala nouă) și I. Cărăuș. După terminare scenetei aplaudat de public, din nou Brăvescu și Vâlceanu, se angajază într-un dialog, pe tema „Chiriașii vechi și noi” Nu se putea încheia spectacolul decât cu piesa forțe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
ca și credința care l-a susținut permanent le regăsim poate mai mult decât în alte poezii în „Laudă”: De Tine mi-e foame, de Tine mi-e sete, Fac dâră de umbră acestei planete Cu spumă de soare pe creste; Și-n saltul credinței gustând veșnicia, Din pulberea lumii îmi strâng bucuria Că sunt întru Cel care este ! Făcând din nou o paralelă între poeziile lui Gyr și Crainic, întâlnim la ambii invocarea amintirii soției și a fiicei, astfel că
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
flăcăului. Această faptă nesocotită a revoltat toată Brăila, demnitatea cetei de uriași era știrbită, evident fala cetății călcată în picioare, iar flăcăul trebuia să dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din Iglița pentru a le zdrobi palatele. Stânca parcă despică văzduhul, iglițenii sunt îngroziți de uriașul aerolit ce vine cu putere, dar care se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în liniște și pace, arar întinzând o mână de ajutor românilor moldoveni care-i apărau și pe ei. În acele vremuri, Țara Moldovei se întindea tocmai din miazănoapte, de la Ceremuș și Colacin, până la Dunăre și Marea cea Mare și de pe Crestele Carpaților până la apa Nistrului. Țara era neatârnată și Voievozii ei singuri stăpânitori peste Țară, se intitulau „mare Voievod și Domn”, înainte de numele Voievodului fiind folosită particula „Io” care reprezenta forma prescurtată a numelui „sfânt” sau teofor Ioan, însemnând „cel dăruit
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de sacrificii și suferințe pe care-i trăise, au făcut ca puterile sale fizice să i se epuizeze, iar el să obosească. Nenorocirea a făcut ca întruna din multele sale călătorii, pe când se întorcea de la București, să fie prins pe crestele Carpaților de un viscol puternic, din care cauză Badea Cârțan înghețat de frig, cu desagii de cărți de care nu se îndura să se despartă, să rătăcească câteva zile prin munți și să se îmbolnăvească grav. Simțindu-și sfârșitul aproape
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în vreme aceea era Tisza Pista. Capitala Ardealului era la Cluj, limba oficială în tot Ardealul era limba maghiară. Iar în școlile de stat se preda obligatoriu, tot în limba maghiară. Granițele statului maghiar în partea asta de Ardeal erau crestele munților Carpați, până în Polonia, iar puncte de trecere în vechiul regat erau la Vama Turnul Roșu și la Predeal. Mai erau și alte trecători în nord. Toate orașele și satele din Ardeal erau numite în limba maghiară, de exemplu Turnu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Mare. De aci au plecat primii Budaci de care avem știre, cu căruțele lor încărcate cu tot calabalâcul ce au putut aduna la repezeală, ca să se așeze aci pe valea Bâlii în sus, la sud de Olt, la nord de crestele masivului Făgăraș. Dintre ei, trebuie să se fi ridicat acel legendar Hatman Budac care s-a alăturat la fel de legendarului Radu Negru Vodă ca să descalece și să realizeze tot la fel de legendara întemeiere a Țării Romînești. După cum tot din ei se trage
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]