4,293 matches
-
treizeci de ani și habar n-avea cum arătau. Cu șiretenia unui vânător Încercat, Fima se aplecă și cu o mișcare fulgerătoare a mâinii drepte, care Începu ca o palmă și se termină cu un pumn strâns, reuși să prindă creatura fără s-o rănească. Făcu totul cu o abilitate și o precizie care dezmințeau total reputația sa de neîndemânatic. Când desfăcu degetele ca să vadă ce prinsese, se Întrebă timp Îndelungat dacă era cercelul Annettei, vreo cataramă de-a Ninei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru o clipă pe buzele copilului. Și Îi spuse constatând parcă o stare de fapt: — Mă sâcâi. În acest caz, spuse Fima, stăpânindu-și cu greu un nou val de furie, o poftă nebună să-i tragă o palmă acestei creaturi șirete și obraznice, În acest caz, n-ai decât să te plictisești singur. La revedere. M-am săturat de tine. Dar În loc să plece, trase cu putere din raft prima carte care-i căzu În mână. Era un volum portocaliu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
totuși. Nu se mișcă de lângă vasul toaletei. De parcă Îi declara război de uzură propriului său organ recalcitrant: să vedem cine cedează primul. Accesoriul de carne moale, neputincioasă, care Îi atârna Între degete Îi aminti brusc de șopârlă, un fel de creatură grotescă, zgrunțuroasă, dezgustătoare, apărută din străfundurile evoluției, lipită acum enervant de trupul său. Peste o sută sau două sute de ani, cu siguranță că fiecare va avea posibilitatea să Înlocuiască după bunul plac acest apendice supărător cu vreo componentă mecanică miniaturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ce ai de gând să spui. Mereu știa, asta e partea proastă cu prieteniile strânse. Nu aș fi avut niciodată această problemă dacă aș fi fost o crescătoare nebună de pisici, încredințându-mi cele mai ascunse secrete și dorințe unor creaturi sălbatice care mă iubeau doar pentru că aveam ton. — Crezi că nu ai nevoie de nici un fel de ajutor, că ai găsit un înlocuitor pentru Mark și că totul va merge perfect de-acum încolo. Exact asta și gândeam. Ba deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
răcnind la ei. Câteva minute mai târziu, au coborât cu toții. Copiii arătau aproape prezentabil, dar Tally se transformase în, ei bine, în ea însăși. M-am uitat la ceas. În mai puțin de cinci minute, simultan luptându-se cu trei creaturi diavolești să le introducă în hăinuțe Gap asortate, își îndreptase părul, își aplicase un strat discret de machiaj și se introdusese în blugi care erau cu cel puțin o măsură mai mici decât ai mei. Nu m-am putut abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Nu, domnule. Dar știi cine era Gorgona, Monty, Îl Îmboldi tatăl. — Aa, Gorgona, repetă băiatul. Era un monstru care te transforma În stană de piatră, dacă se uita la tine. Foarte bine! Excelent! exclamă Henry impresionat. Deși cred că această creatură era de sex feminin. Duse caietul până la pupitrul la care stătea În picioare și Își Înscrise numele cu o Înfloritură, În spațiul potrivit. Copilul urmărea operațiunea cu multă curiozitate. — Întotdeauna scrieți stând În picioare? Întrebă el. — Monty! Îl preveni tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unui monitor, pe ecranul căruia se putea vedea sfera lucitoare. Pentru că Îmi aud inima bubuind, domnule. Ce credeți că se află În interiorul obiectului ăla? — N-am nici o idee, spuse Norman. — Credeți că Înăuntru se află vreun extraterestru? Vreun soi de creatură vie? — Poate că da. — Și noi Încercăm s-o deschidem? Poate că n-ar trebui să lăsăm să iasă, orice ar fi acolo! Nu ești curioasă? — Nu sunt chiar atât de curioasă, domnule. — Nu cred că explozia ar folosi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vieții sau În „să nu ucizi“? spuse Barnes, la fel de nerăbdător. Nu, spuse Norman. Vreau să spun că e posibil ca această vietate să nu poată fi ucisă și deci să nu cunoască conceptul de a ucide. — E posibil ca această creatură să nu poată fi ucisă? Îl Întrerupse Barnes. Norman Încuviință din cap. — Așa cum spunea odată cineva, nu poți rupe mâinile cuiva care nu are mâini. Nu poate fi ucisă? Adică e nemuritoare? — Nu știu, spuse Norman. De fapt, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dimensiune. Asta, evident, ar face-o greu de ucis. Iar dacă ar fi vorba de o ființă În cinci dimensiuni... — ...O clipă! De ce nu mi-ați spus nimic până acum? Credeam că știi, spuse Harry. — De unde era să știu despre creaturi În cinci dimensiuni care nu pot fi ucise? Nimeni n-a suflat un cuvințel despre asta. Clătină din cap. Deschiderea acestei sfere poate fi deosebit de periculoasă. Într-adevăr. — Avem aici o adevărată cutie a Pandorei. — Adevărat. — Atunci să luăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
adevăr. — Avem aici o adevărată cutie a Pandorei. — Adevărat. — Atunci să luăm În calcul posibilitățile cele mai rele. Care poate fi cea mai defavorabilă situație legată de ce am putea găsi? — Cred că e clar, spuse Beth. Indiferent dacă e o creatură multidimensională, un virus sau ce-o fi, indiferent dacă ne Împărtășește morala sau nu are nici un fel de morală, cel mai rău ar fi să ne lovească sub centură. — Adică? — Adică să acționeze Într-un fel care să interfereze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
transparente. Ochii mari ai vietăților se distingeau net de restul corpului, care strălucea Într-o tentă de bleu. În câteva minute, Beth apăru afară, stând În mijlocul roiului și adunând specimenele cu plasa. Câțiva calmari Împroșcară supărați nori de cerneală. — Nostime creaturi, spuse Ted. Știi, producerea cernelii de către calmari este un foarte interesant... — Ce-ați zice de calmari la cină? se interesă Levy. — La naiba, nu, spuse Barnes. Dacă sunt o specie necunoscută, n-o să-i mâncăm. Asta ne mai lipsește acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman se afla Împreună cu Beth În micul laborator biologic, aproape de tavanul Cilindrului D. De la sosire, nimeni nu călcase În acest laborator, pentru că nu găsiseră nimic viu. Acum, cu lumina stinsă, cei doi priveau calmarul mișcându-se În recipientul de sticlă. Creatura avea un aspect delicat. Strălucirea albastră era concentrată În benzi pe spate și pe părțile laterale. — Da, spuse Beth, structurile luminiscente par a avea o localizare dorsală. Cu siguranță sunt niște bacterii. — Ce să fie? — Zonele luminiscente. Calmarii nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un mesaj provenit de la sferă. În plus, cu toate că Harry crede că este vorba de un cod de substituire, eu sunt de părere că este o reprezentare vizuală directă. — Cu alte cuvinte, un desen? — Da, și mai cred că este desenul creaturii Însăși! Începu să caute printre foile sale de hârtie. — Am pornit de la asta: 001110101110011100111010100000 111101011101 11110110110101 100110101010100101 100101111010000 11010010100010101100000 111011111110101 1001010110 1001101010101101 1000111101000010101100101 10000100 1000111101000010101 1001010110 111111011011101100100000 001110101110011100111010100000 111101011101 11110110110101 100110101010100101 10010 1111010000 11010010100010101100000 111011111110101 1001010110 1001101010101101 1000111101000010101100101 10000100 1000111101000010101
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
0218082132• •1510160730• •08101618051837• •2110• •1630• •081016212215• •033013130432• — Da, și? — Să nu-mi spui că nu vezi modelul, Norman, spuse Ted. — Nu, nu văd modelul. — Uită-te printre gene! Norman se conformă: — Îmi pare rău. — Dar este evident un desen al creaturii! spuse Ted. Privește: ăsta e trunchiul vertical, astea sunt cele trei picioare, iar aici două brațe. Nu are cap, așa că probabil capul vietății este situat În interiorul trunchiului. Nu se poate să nu observi asta, Norman. — Ted... — De data asta, Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu-nțelegem cum, dar e evident ce face. Încearcă să comunice, folosind diferite reprezentări. Faptul că Încearcă prin spirale poate fi semnificativ. Poate crede că gândim În spirală. Sau că scriem În spirală. Chiar așa! făcu Beth. Cine știe ce soi de creaturi ciudate om fi? — Dacă Încearcă să comunice cu noi, spuse Ted, de ce nu Încercăm să-i răspundem? Harry Își pocni degetele: — Bună idee! Și se duse la tastatură. — Primul pas este evident, spuse el. Pur și simplu transmitem Înapoi mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
idee trăsnită. Te-ai gândit vreun moment că ar exista vreo legătură Între mesaje și animalele pe care le vedem? Nu, de ce? — Nu mi-a trecut asta prin minte până când am Început să primim mesaje spiralate. Harry spune că prezumtiva creatură - faimosul „ceva“ - crede că gândim În spirale. Dar e tot atât de posibil ca ființa să gândească În spirale și să-și Închipuie că și noi gândim la fel. Sfera e rotundă, nu? Iar nouă ni se arată animale cu simetrie radială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mi-a sărit În ochi tastatura. M-am Întrebat ce ar putea să Înțeleagă o inteligență extraterestră dintr-o asemenea claviatură: niște șiruri de simboluri pe niște butoane ce trebuie apăsate. Cât de ciudată trebuie să-i pară unei asemenea creaturi! Priviți: la o claviatură standard, literele se succed astfel, spuse Harry, arătându-le blocnotesul: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 tab Q W E R T Y U I O P CAPS A S D F
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tab Q W E R T Y U I O P CAPS A S D F G H J K L ; shift Z X C V B N M , . ? Pe urmă mi-am imaginat tastatura ca pe o spirală, Întrucât creatura noastră pare să prefere spiralele. Și am Început să numerotez clapele În cercuri concentrice. Mi-a luat ceva timp, deoarece clapele nu sunt aliniate perfect; dar, până la urmă, am reușit. Iată, deci: numerele În spirală, de la centru către exterior. G
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vindecarea rănii? Fiecare ființă trebuie să-și mențină integritatea Între propriile limite fizice. Asta Înseamnă apărare și fără ea nu poate exista viața. Nu putem imagina o ființă fără ceva care să-i limiteze trupul și să o apere. Toate creaturile vii știu ce Înseamnă apărarea, te asigur. Acum, Întreabă-l. Aș spune că de data asta căpitanul Barnes are dreptate, spuse Beth. — Posibil, acceptă Ted, dar nu cred că trebuie să facem apel la concepte care ar putea să inducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
legăna ca un bloc la cutremur. Se prinseră de console, de panouri și de uși ca să-și mențină echilibrul, dar pe Norman cel mai tare Îl Înfricoșa ceea ce auzea - zgomote metalice incredibil de puternice, provocate de cilindrii zgâlțâiți din temelii. Creatura zdruncina Întreg habitatul. Barnes se afla În partea cealaltă a camerei, Încercând să-și croiască drum către ușa peretelui despărțitor. Un braț Îi sîngera și striga niște ordine, dar Norman nu mai auzea nimic altceva În afară de zgomotul Îngrozitor al metalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îți amintești ce ai simțit? Întrebă Norman. — A fost Îngrozitor. Am simțit ceva lipicios, știți, ceva În genul cleiului. Apoi, fiecare din zonele astea rotunde a Început să ardă. Foarte puternic. — Și ce ai reușit să vezi? Mă refer la creatură, desigur. — Doar că... era ca o spatulă, lungă și aplatizată. Arăta ca o frunză uriașă; a venit și s-a răsucit În jurul meu. — Culoarea? — Un fel de cafeniu. Nu se vedea prea bine. După o scurtă pauză: — Și căpitanul Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Această „mână“ este folosită de fapt de calmar pentru prinderea prăzii. Ventuzele de pe manus sunt Înconjurare de câte un mic inel dur chitinos - cel care a provocat urmele circulare de dinți din jurul rănilor. — Cum se poate lupta cu o asemenea creatură? Întrebă Norman. — Ei bine, răspunse Beth, deși calmarii giganți au asemenea dimensiuni, teoretic nu ar trebui să fie deosebit de puternici. — Teoria ca teoria, dar practica ne omoară! exclamă Norman. — Bineînțeles, nimeni nu știe cât de puternici sunt, Întrucât nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
capacitatea de a Învăța din propriile experiențe. Probabil că nu i-a plăcut contactul cu rețeaua data trecută și și-a adus aminte. Calmarul depăși aripa astronavei și Îi putură aprecia dimensiunile. „E mare cât o casă“, Își zise Norman. Creatura alunecă ușor prin apă, În direcția lor. În ciuda inimii care-i bătea cu putere, avu un sentiment de admirație. — Jerry! Jerry! — Nu-ți mai răci gura de pomană, Ted! — Treizeci de metri, anunță Tina. Continuă să se apropie. Pe măsură ce calmarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spate: tentaculul pătrunse În habitat. Simți mirosul puternic de amoniac. Norman fugi, urcând mai sus, În cilindru. Plescăind prin trapă, se strecură și al doilea tentacul. Amândouă se legănau În cercuri, căutând. Printr-un hublou văzu afară trupul uriaș al creaturii și privirea fixă a ochiului imens. Se cățără mai sus, Îndepărtându-se de tentacule. Cilindrul părea să fi fost destinat depozitării: era Înțesat cu echipamente, cutii, rezervoare. Pe mai multe cutii roșii se putea citi inscripția: „ATENȚIE! NU FUMAȚI! EXPLOZIBIL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mare nu sunt agresivi, spuse Beth. Unii scafandri chiar Îi ating și se joacă cu ei, dar eu n-aș face asta. Dumnezeule! Șerpi! De ce sunt atât de veninoși? Ca să-și imobilizeze prada? Știți, interesant e că cele mai toxice creaturi trăiesc În apă. Prin comparație, veninul animalelor de uscat nu Înseamnă nimic. Și chiar și printre acestea din urmă, otrava cea mai puternică este extrasă de la o amfibie, o broască: Bufotene marfensis. În mare trăiesc pești veninoși, precum peștele-balon, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]