5,854 matches
-
doar un instrument de lucru. Învierea lui Iisus trebuie investigată fără prejudecata că acest miracol nu este posibil să fi avut loc60. Și totuși, cum ar putea fi depășit acest dialog al surzilor? Cum poate un teolog al istoriei deveni credibil în rândul istoricilor? Dincolo de asumarea metodelor istoriografice moderne, teologia istoriei sau filozofia creștină a istoriei, ca să aplanăm orice aprehensiuni docte, nu poate rezona în spațiul specialiștilor în istorie dacă aceștia nu au credință, fie ea și cât un bob de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a rămas până astăzi unul din simbolurile esențiale ale creștinismului. Ceea ce ne interesează însă pe noi este sâmburele de adevăr care a stat la baza elaborării sale. Eusebiu, "consilierul de imagine" al lui Constantin, nu pare a fi o sursă credibilă, dar asta nu estompează profunzimea semnificației cu care acest simbol a învins timpul. El denotă o realitate situată dincolo de aparențe, care întemeiază lumea în care trăim și îi dă sens. Cum bine intuiește Wittgenstein, chiar și o legendă sau poveste
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
caute confirmarea sa intelectuală în ea [cercetarea istorică n.n.] așa cum și biserica veche a găsit necesar să recurgă la filozofia greacă pentru a depune mărturie pentru dumnezeirea lui Iisus Hristos"45. Efortul epistemologic al lui Pannenberg de a face Învierea credibilă chiar și celor care nu cred până nu au dovezile necesare l-a inspirat și pe părintele Stăniloae, care arată că lumea ajunsese atât de coruptă, încât numai Fiul lui Dumnezeu o mai putea salva: "Numai Învierea lui Hristos a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
creștină trebuie să se refere la evenimentele care l-au avut ca protagonist pe Hristos, și nu la concepte abstracte ca naturile acestuia, rămășițe ale influenței elenistice asupra Sfinților Părinți. Evangheliile servesc la cunoașterea omului Iisus și pot fi socotite credibile chiar și-n privința nașterii din Fecioară, contestată de Pannenberg. Totuși, afirmă el, cunoașterea deplină a lui Hristos de către discipolii săi, a avut loc abia după Înviere. Cullmann distinge între evenimente controlabile din punct de vedere istoric și evenimente incontrolabile
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
incontestabil și irevocabil, al manifestării Providenței divine în istorie este Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, fie că acceptarea acestei taine se face pe baza documentelor istorice sau prin lucrarea credinței. Asta nu înseamnă că ceilalți kairoi sunt mai puțin credibili, ci doar că ei se definesc prin raportarea lor la Nașterea, viața, propovăduirea și Învierea Mântuitorului. Istoria omenirii capătă sens prin Cuvântul făcut trup, care "recapitulează" trecutul, focalizează prezentul și anticipează viitorul/eshatonul. Între chemarea lui Avraam și Parusia, sunt
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
În mod normal, participarea spectatorului se face în acest cadru. De exemplu, în O zi bună de plajă nu e nici o surpriză că cei doi adulți nu scapă. Este o premisă a mea. Asta nu înseamnă că nu trebuie făcut credibil în cadrul premisei. Dar la mine consider că este credibil. Ei chiar încearcă să scape și nu e nici o surpriză că nu pot. Sunt mai multe instrumente cinematografice folosite, de la o anumită acumulare de tensiune până la un anumit mod de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
cadru. De exemplu, în O zi bună de plajă nu e nici o surpriză că cei doi adulți nu scapă. Este o premisă a mea. Asta nu înseamnă că nu trebuie făcut credibil în cadrul premisei. Dar la mine consider că este credibil. Ei chiar încearcă să scape și nu e nici o surpriză că nu pot. Sunt mai multe instrumente cinematografice folosite, de la o anumită acumulare de tensiune până la un anumit mod de a monta, dar nu trebuie să aibă nimeni pretenția ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
adecvate ale tragediilor ca ansambluri cu valoare estetică dar, așa cum demonstrează Chatman într- o pledoarie entuziastă și convingătoare (1978: 107-38), prin faptul că amintesc categoriile importante din vocabularul curent al psihologiei, analizele sale pot duce la concluzii explicative originale și credibile. 4.6. Personajul și mediul înconjurător în Cei morți Pentru a demonstra mai eficient mijloacele stilistice prin intermediul cărora sînt construite mediul înconjurător și personajele mă voi opri la ultima povestire din Oamenii din Dublin, de James Joyce, Cei morți. Începutul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
reașază” ceea ce se prezintă ca vorbire de drept a personajului - vorbirea directă (VD), redată aici în italice: Lily strigă: Domnișoară Kate, iat-o pe doamna Conroy. Și, prin extensie, acolo unde un narator prezintă ceea ce i se oferă ca versiune credibilă a sensului, dar nu cuvintele exacte, timpul și pronumele personajelor, întîlnim (aici în italice) Vorbirea Indirectă (VI): Amîndouă o sărutară pe soția lui Gabriel, spunînd că trebuie să fi pierit ... Într-o mai mare sau mai mică măsură, vorbirea directă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
unui guvern fabricat de ocupant. Prezența militară sovietică, presiunile și imixtiunile autorităților ocupante au fost cauzele principale ale instaurării comunismului în România; există însă și cauze secundare, numeroase și agravante; neputința partidelor "istorice" de a constitui o opoziție coerentă și credibilă, precaritatea organizării politice social-democrate, numărul mare de oameni politici "burghezii" dispuși să accepte "tovarășul de drum", ralierea din ce în ce mai masivă a intelectualilor (care a culminat în 1948), incapacitatea de reacție (dacă nu chiar indiferența) maselor față de miza politică a epocii 15
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
acestea făceau figură de grupuri politice reacționare, cel puțin în ochii celor 800 000 de noi proprietari. Ca urmare, tema reacțiunii, a urii de clasă a "istoricilor" față de progres și reformele democratice și față de masele "muncitorești și țărănești" a devenit credibilă, fiind definitiv inclusă în inventarul propagandist comunist. Oricât de criticabilă ar fi folosirea statisticilor, acestea au totuși meritul de a sublinia tendințele și de a indica cu o anumită precizie sensul procesului istoric. Să comparăm așadar efectivele grupurilor politice comuniste
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
prilejuită de amintirea unui loc viran din spatele unei cârciumi, - spațiu blestemat, unicul martor tăcut al unei întâmplări având drept nefericit erou un important ministru. Figură sobră, cu un caracter furtunos și un discurs vituperant în fața adversarilor politici, ministrul (aducând destul de credibil cu Alexandru Lahovary) avea o suferință bizară, un somnambulism de care distinsa lui consoartă, "ministresa", l-ar fi vrut scăpat cu orice preț. Intrat în slujba ministrului, conu Rache participă la recuperarea acestuia din locul viran unde a fost găsit
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine un joc al repulsiei și-al empatiei prin care eroul se păstrează viu și credibil. Pe alocuri solidar cu mania eroului, cititorul are experiența pătrunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María crește într-o matrice o excesului dublat de nesiguranță, și orice ezitare a femeii devine indicele unui dezastru. Femeia cultivă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine un joc al repulsiei și-al empatiei prin care eroul se păstrează viu și credibil. Pe alocuri solidar cu mania eroului, cititorul are experiența pătrunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María crește într-o matrice o excesului dublat de nesiguranță, și orice ezitare a femeii devine indicele unui dezastru. Femeia cultivă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fost încălcate drepturile patrimoniale conferite de brevet prin exploatarea invenției în mod abuziv, fără consimțământul titularului sau prin orice fapte de încălcare a drepturilor acestuia, sau orice altă persoană care exercită dreptul de proprietate industrială cu consimțământul titularului face dovada credibilă că dreptul său de proprietate industrială protejat printr-un brevet de invenție face obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat poate să ceară instanței judecătorești luarea unor
LEGE nr. 64 din 11 octombrie 1991 (*republicată*) privind brevetele de invenţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107592_a_108921]
-
uriașul prăpăd și după Îngenunchierea Germaniei În praf și umilință absolută, să-i vadă pe „aceiași Nemți” cutreierând Europa, instalați la bordul arogantelor lor Porsche sau Mercedes, plătind hoteluri luxoase cu marca lor, Încă o dată moneda cea mai stabilă, mai credibilă. Iată, dacă am compara o comunitate, În reacțiile sale Într-un moment de criză, cu cele ale unui singur individ, am putea zice că, grosso modo, după ce au păcătuit grav În fața comunității internaționale, felul În care Nemții au știut să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pentru veșnicul derizoriu al existenței! - eu acord mai multă credibilitate unei pagini scrise, cărții, ficțiunii - se’nțelege, acea ficțiune care posedă un minim mister existențial, o minimă abilitate de a „imita existența”!... De a o imita nu pentru a deveni credibilă acea ficțiune, ci tocmai, paradox ultim pentru naivii adevărați, pentru a o destabiliza, „descalifica”, pentru a detrona În sfârșit teribila existență din tronul ei maiestuos În aparență, al cărui lemn sau bronz sau aur milioane de „credincioși ai vieții” le
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Codreanu stabilește toate conexiunile între fapte, le perspectivează în timp până în anii din urmă, când detractările poetului au recidivat în forme la fel de oculte și contondente. Nu spun că teza d-lui Codreanu este convingătoare, dar, desigur, este incitantă, problematică și credibilă. Prea sunt multe elemente concordante ce s-au cumulat în sprijinul ei! Cea mai mare parte a travaliului ziaristic eminescian a fost de opoziție, întrucât a coincis cu lunga guvernare liberală, pe care a combătut-o statornic și în toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
resurecționată în anii din urmă de un alt "canonic" rabinul Moses Rosen, pentru care Eminescu a reprezentat o nevindecată obsesie. Tehnicile fiind deja postulate, rabinul nu mai avea decât să le încerce încă o dată șubrezenia. O eroare, pentru a fi credibilă, trebuie integrată într-un ansamblu de erori patru a numărat Th. Codreanu și nu mai stăruim asupra lor. Mai grav este că la acest mod de percepere a fenomenului eminescian s-au branșat și alți analiști dispuși la îmbrățișarea schizoidiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Maiorescu însuși. Aparent hazardată, ipoteza vehiculată de Th. Codreanu își aflase în George Munteanu și N. Georgescu primii ei susținători. Dar autorul Dublei sacrificări a lui Eminescu aduce el însuși argumente notabile unele extrem de tulburătoare -, dar și altele, mai greu credibile, cum ar fi auto-exilul lui Caragiale, imaginat ca fugă sau preîntâmpinare a unui destin tragic similar. Sacrificarea lui Eminescu e dublă, deoarece a doua ei secvență se consumă în prezent. Canonicul evreu Moses Rosen, de pildă, autorul Doinei îi apare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1995-1997 au apărut cincizeci de volume despre fenomenul Eminescu (apud Const. Cubleșan), nici astăzi pasiunea curată și competența față de geniul nostru tutelar n-a scăzut. Stau mărturie cărțile scrise în ultima vreme și manifestările, acolo unde au fost, sobre și credibile, prilejuite de o sută cincizeci de ani de la nașterea poetului. Fie și selectiv, în partea a doua a lucrării lui Theodor Codreanu Eminescologie această observație se materializează din belșug. Articolele, cronicile și portretele spirituale despre G. Călinescu, M. Eliade, Edgar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
clișeu, se instituie sub semnul unui paradox, care nu este o simplă găselniță, de vreme ce această realitate a fost validată de timp. Paradoxul constă în faptul că adevărații novatori în artă sunt marii "întârziați". Theodor Codreanu îl ia ca martor, absolut credibil, pe Baudelaire, care într-un eseu despre Doamna Bovary împarte pe scriitori în două categorii: profeții, promotori ai noului, ai modelor, și întârziații (sintetizatorii). Primii, în radicalitatea lor prevestitoare, se consumă repede, ies, de regulă, din uz, pe când scriitorii "întârziați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ipotezele avansate și nu în ultimul rând, argumentele care susțin construcția în sine. Cartea începe cu stabilirea unei relații directe dintre eminescianism și caragialism, din perspectiva unei antiteze pozitive, iar demonstrația potrivit căreia Caragiale este o creație a eminescianismului este credibilă, știindu-se influența poetului asupra câtorva scriitori din epocă. Eminescu și Caragiale sunt asemenea polilor magnetici care se opun, dar nu pot exista decât împreună. Bun cunoscător al vieții și operei celor doi scriitori și ai altora din epocă, eseistul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
percepție "naturală". Invitația ar fi să ne reîntoarcem la documente, dezgropând texte de altădată. Și pe această bază să cântărim dovezile fiindcă nu e o noutate! "manopere de culise" intervin și decid traiectoriile în posteritate. Revizuirile capătă, astfel, un suport credibil, ținta fiind nu încape vorbă valorile de vârf, instituționalizate și tabuizate. Iar cazul Eminescu, înconjurat de o iubire inchizitorială și de o mistică agresivă, "scos" din condiția umană (cum observase E. Lovinescu) ar putea fi un teren excelent pentru "campaniile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eminesciană, vădind o concepție "așa de puțin comună" (și ridicând, astfel, serioase dificultăți de recepție). Al. Dobrescu mută însă centrul de greutate al refuzurilor (cu doza inevitabilă de obtuzitate și resentimentarism colorând reacțiile), găsind o altă explicație, interesantă și parțial credibilă. "Detractorii" primului val slujeau un alt program cultural și mărșăluiau într-o altă direcție, așezând în prim-plan civismul, moralitatea și gândirea utilitaristă, propunând un militantism care încălzea, deopotrivă, "spiritul și inima". Iar "tirania" lui Eminescu, cel care după vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]