3,573 matches
-
replici spirituale se condensează tensiunea care animă narațiunea lui Turgheniev și care determină fractura între vechea și noua viziune asupra lumii, cea a părinților, ancorată în vechile principii, și cea a fiilor, care nu mai este capabilă să cultive un crez. Nu înseamnă că definiția lui Turgheniev și-a atins scopul. Probabil, după cum atestă numeroasele proteste și rectificări pe care aceasta le-a provocat, noua generație a fiilor nu era deloc indiferentă la principii. Numai că acestea erau deja altele: erau
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și unduindă: „Mi-s dragi romanțele, statornicia...”, „Mi-e dragă noima de a fi părinte...”, „Mi-e drag Sământul roditor / și omul binefăFător...”, „Mi-s dragi poveștile cu zâne, / cu Feți-Frumoși rătăcitori...”, „Mi-s dragi rostirile deschise...” (Balada ultimului visător) Crezul poetic transpare către noi ca o deschidere înspre adâncurile conștiinței, clipe ale încremenirii într-un zbor al iluminărilor: „Fiți binevenite pretutindeni, bucuriilor!” (Psalm în zori), reținând, deopotrivă, sfâșietoarea imagine a omului-brad, „răVărit pe un povârniș de munte”, uneori „rănit de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mărginire a nemărginirilor), scăldându-ne într-o infinitate de visuri...” Mihail Gălățanu Poezia - formă a nedisimulării „Viața noastră e o carte cu șapte peceți...” (Mihail Gălățanu) Trilogia Burta înstelată, Poeme amnioticeși Douăsprezece cântece înaintea nașterii confirmă o mare iubire, un crez. O recunoaștere a maestrului întru cuvânt: Nichita Stănescu, cel care l-a determinat pe Mihail GĂOățanu să conștientizeze că „trezia” înseamnă zbatere cu tine însuți, că „trezia” înseamnă provocare întru (re)cunoaștere și întru anticipare a ceea ar trebui să
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nu va avea șansă de-a crește decât avântându-se spre sferele senine ale cunoașterii, „creând ca un zeu, poruncind ca un rege și muncind precum un sclav”. și pentru a învinge (merită să reținem), artistul și-a respectat un crez: „Deșteaptă-te om / pe drumul bun pornește / învinge trândăvia și lenea ce te oprește. Tu ca vulturul te-avântă spre sferele senine. / Darul lumei cântă. rită-te pe tine!” Anul 2012 ne amintește că s-au împlinit 55 de ani de când
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să decidă pentru el, așa cum de altfel s-a și întâmplat de-a lungul istoriei. Cum poți să-ți închipui că Cineva a folosit familia cuiva pe post de ostatec pentru a l face pe acesta să r enunțe la crezul său? Și doar suntem avertizați să nu credem orbește ori ce! În ultimii ani se vorbește mereu de reformele care trebuiesc făcute în anumite domenii de activita te. Deși lucrurile se mișcă greu, niște oameni sunt co nștienți că trebuie
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
drag vizita copiilor noștri și vizita vechilor prieteni la casa noastră din Podu Turcului. 36. Hristache POPA (†) învățătorul satului Născut în 1895. Din 1920 și până după pensionare „Dom' Hristache” a reprezentat tipul învățătorului hotărât „să facă” din educația copiilor crezul său de viață. A contribuit la clădirea localului de școală în Giurgioana (1930), a fost inițiatorul singurului monument al eroilor pe care-l cunoaștem în localitate (1933), a ținut școala deschisă în timpul Războiului și a fost foarte prigonit ca, chiabur
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
dintre aceștia tu ai fost primul (quorum tu princeps: v. 31); într-adevăr, tu erai demn nu de a însoți, ci de a lua inițiativa, nu de a primi, ci de a da un exemplu". Iată expus în puține rânduri, crezul, ca să spunem așa, filosofic, al lui Maximus, un crez anticipăm stoic, destul de asemănător cu cel al lui Augustus (care, însă, se dorea a fi combătut): în tot ceea ce face, Maximus nu încearcă decât să nu comită erori; se complace în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
v. 31); într-adevăr, tu erai demn nu de a însoți, ci de a lua inițiativa, nu de a primi, ci de a da un exemplu". Iată expus în puține rânduri, crezul, ca să spunem așa, filosofic, al lui Maximus, un crez anticipăm stoic, destul de asemănător cu cel al lui Augustus (care, însă, se dorea a fi combătut): în tot ceea ce face, Maximus nu încearcă decât să nu comită erori; se complace în integritate și îndatoriri. Potrivit lui Maximus, virtutea nu trebuie să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
subiectivitatea lovinesciană nu e niciodată expresia directă, necenzurată, a "eului", ci se manifestă mereu în formele "obiectivate" retoric ale unui discurs "înstrăinat" cu metodă, ca la teatru. Pe de altă parte, având în vedere că Lovinescu rămâne fidel până la sfârșit crezului impresionist, în intenția de a scoate în relief importanța personalității criticului, nu cumva din același motiv (dorința afirmării eului "ideal", a "măștii apolinice") literatura amfitrionului de la Sburătorul păstrează, până și în cele mai "subiective" forme ale sale, legătura cu teatrul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de talent, culori, subiecte; puțini fac artă adevărată și foarte puțini ajung la nivelul clasicilor; și aceasta pentru că viața este foarte grea; de aceea ei fac rabat artei autentice și pictează pentru bani, dând peste cap lucrarea, ei își uită crezul de artist adevărat; în general, îi caracterizează subiectivismul; bascul acela purtat pe o parte este formă și nu fond. Unii zugravi (sper, puțini) vorbesc numai atunci când primesc primul acont, când vinul sau vodca e pe sfârșite și scuipatul la furcă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
creștin, căci întărise și dăruise toate centrele mânăstirești din teritoriile otomanilor, urmase obiceiurile tatălui său, Constantin postelnicul, care discret condusese de fapt rezistența ortodoxă. Nu-și pusese pe cap coroana împăraților Constantinopolului, dar reușise să unească în jurul lui și al crezului său toată biserica ortodoxă de sub călcâiul turcesc. Și dacă neamurile și cei ce i-au fost dragi avuseseră alte treburi în timp ce răposatul, așa cum zice cronica, „zăcea ca un om din cei proști” în odaia rece și fără candelă aprinsă la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prins și închis. O boală miraculoasă i-a amânat sfârșitul hotărât”. Ștefan împături scrisoarea și o băgă în buzunarul caftanului. — Du-te și te odihnește, mâine în zori ne întâlnim la grajd. Ce-i cu Smardalac? — Smardalac? se miră Turculeț, crez că e în herghelie la Doicești. Hai, șterge-o de aci, că puți a grajd! Ștefan se furișă în spătărie, dar domnul pe un ton aspru îl întrebă: — Ce s-a întâmplat? Sau domnia ta nu mai ține seamă de cinstirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Basta să-l taie cu securea. Cine, polonii? Ei, hai să fim cu picioarele pe pământ, de-aia a adus Ian Sobieski Moldova în starea de acum, ca s-o vadă unită cu Valahia? Poate măria sa, pravoslavnicul țar Petru - crez că și pentru dânsul e prea mare dumicatul ca să-l înghită deodată. Nu le vrea unite, le vrea fărâmițe, fărâmițe, să înghită mai întâi Moldova și pe urmă ce o da Dumnezeu. Bună socoteală, Efendi Pașa, după ce plătesc haraciul, ce-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tușii Anca, sora tatii, intrată prin cuscrie în neamul Bălăcenilor. Nu-l judecam aspru pe aga Constantin. În mintea mea rămăsese credincios înțelegerii noastre, sfatului aceluia tainic la care ne chemase Șerban Vodă, fără să se gândească cum folosiseră alții crezurile sale. La Odrii, când am descurcat ițele și am aflat dedesubturile încercării prin care am trecut, i-am aflat pe Bălăceni credincioși nouă și pe cei pe care i-am ocrotit îndoindu-se de noi. Am spus toate astea, sfinția
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai este o zi. Acum zece zile am fost cu beizadea Ștefan la Târgoviște, a venit cu noi și doamna Stanca... Tăcu o clipă, își înghiți saliva și mormăi mai mult pentru sine ca luminat de un gând. O pune, crez, tătâne-său vodă să-l păzească pe Ștefan de noi. Și spuneam, ne apropiam de Târgoviște, ceața trecuse, soarele era sus și topea jos chiciura din copaci și, așa pe albul acela sclipitor, se vedeau clopotnițele și turnurile bisericilor minunat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Texasului, descoperirea aurului din California au impulsionat expansiunea necontenită a americanilor spre vest. În drumul lor, aceștia au construit instituții democratice specifice, așa cum se credea, unei republici exemplare. Conceptele de independență, economie de piață și egalitate a șanselor au devenit crezul întregii națiuni. Deși trivial, spiritul de frontieră era alimentat de energie și optimism. După ce urmărise comportamentul americanilor la locul de muncă, în lăcașele de cult și în timpul liber în anii '30 ai secolului al XIX-lea, Alexis de Tocqueville scria
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
se formeze și conceptul originalității, desemnând ulterior un scop în sine al creației unui însemnat număr de artiști. Timpul a arătat însă că "spiritul înnoitor pogoară unde poftește"156, atributul creației fiind înnăscut și nu dobândit, fapt care a întărit crezul anumitor gânditori că a fi creator constituie prin excelență un dat al firii, și nu doar o etapă aparte din evoluția existenței umane, în deplin acord cu înțelesurile frazei: "Creator nu devii, ci ești"157. Continuând parcursul istoric al teoriilor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
se ajungă însă la această concluzie, concepțiile despre creația lumii au cunoscut o amplă nuanțare, în centrul cărora se aflau atât simpla coincidență a existenței acesteia, conformă doctrinei epicureicilor 173, cât și perspectivele religioase ale tradiției iudeo-creștine, care își exprima crezul hotărât în existența concretă a lui Dumnezeu, ca Ființă supremă, creatoare. Berdiaev sublinia cu tărie că, dacă tot ceea ce există nu ar fi fost creat din eternitate, în acest caz, nici ideea de creație nu ar fi avut vreo relevanță
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
aveau să pătrundă și unele influențe din sfera tradițională a artei religioase, în lucrări cu o evidentă semnificație biblică (Răstignirea, 1932). Tot acum, noile forme pictural-spirituale444 ale operelor lui Wassily Kandinsky pun bazele Artei abstracte, asemenea sculpturilor lui Brâncuși, întărind crezul lui Alain Besançon, care avea să susțină că "abstracția este produsul unei mistici, este chiar mișcarea cea mai mistică pe care a cunoscut-o vreodată pictura"445, conducând însă, așa cum tot el o spune, "la o idolatrie cum nu se
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sacraliza" prin simpla lor prezență mediile în care sunt expuse, raportarea lor la spațiul profan al muzeului sau al galeriei, nereușind, cu toate acestea, să epuizeze calitatea lor de obiecte sacre. Astfel descrisă, această situație îmbogățește sfera de sensuri a crezului artistic exprimat de artistul francez Christian Boltanski, care afirma că "muzeele sunt noile biserici"533. La rândul său, psihologul francez Serge Tisseron remarca această asemănare actuală dintre atmosfera muzeelor și cea a bisericilor, explicând-o prin faptul că vizitatorul trebuie
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
-și imagina formele lumii divine în suspendarea condiției profane, de care aminteam mai sus, și în departajarea de autismul tăvălugului de non-valori ce caută să se afirme tot mai mult în plan socio-cultural. În final, am dori să ne exprimăm crezul optimist în evoluția viitoare a artelor vizuale și în creșterea rolului social al culturii, calitatea noastră de artist vizual susținând atât la nivel intuitiv, cât și rațional, importanța majoră acordată artei sacre, înțelese ca o deschidere spirituală aparte și ca
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
numărau: peștele, ancora, tridentul, cheia egipteană, pheonixul, porumbelul, păunul, vița de vie, mielul ș.a. (Cf. Frédérick Tristan, Primele imagini creștine, Editura Meridiane, București 2002, pp.15-131). Simbolul peștelui avea o semnificație cu totul aparte, scrierea greacă a acestuia reprezentând acrostihul Crezului, prin formula grecească "Iesous CHristos THeou Uios Soter", care însemna "Iisus Christos Fiul Dumnezeului Mântuitor". (Cf. Frédérick Tristan, op. cit., p. 75). 374 André Grabar, op. cit., p. 37. 375 Leonid Uspensky, op. cit., p. 66. 376 Vezi Răzvan Theodorescu, Cultură și civilizație
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
iluminist de faimă europeană. El a fost primul savant din sud-estul Europei, membru al academiei din Berlin. Prin întreaga sa operă istorică el a demonstrat pentru prima dată cu argumente științifice, unitatea și continuitatea poporului român în vatra Daciei. Credincios crezului său politic de dobândire a independenței, Dimitrie Cantemir a încheiat cu țarul Rusiei, Petru cel Mare, în condițiile de egalitate, un tratat prin care se garanta integritatea hotarelor țării Moldovei dintre Carpați, Dunăre, Nistru și mare. Pierderea bătăliei de la Stănilești
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
carierei de mai tậrziu. Era deosebit de exigent cu sine însuși în primul rậnd, pentru a putea fi mai apoi exigent cu alții. Ca redactor al Editurii Junimea, ca șef de cenaclu, nu l-am simțit niciodată părtinitor cu nimeni și crezul lui artistic a fost întotdeauna sacru. Omul acesta n-a făcut niciodată compromisuri. Era o plăcere să-l asculți făcậnd critică literară autentică, la prima lectură a operei, fără a-și nota absolut nimic despre nimeni. Avea o memorie fenomenală
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în urma lor? De ce căderea florilor Ș-a frunzelor ne doare? O norilor, norilor, Ști-veți voi, oare, De ce rămân atîtea-n veci Și numai omul moare? În cer întotdeuna Urmăm al nostru mers, Ca soarele și luna Rotind în univers. Un crez adânc pătrunde-va De-apururi omenirea Că unde-va, undeva E fericirea; Și toți aleargă după ea: N-o află nicăirea. {EminescuOpIV 398} DIN CERURILE-ALBASTRE Din CERURILE-ALBASTRE Luceferi se desfac, Zâmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]