3,710 matches
-
da’ toate celelalte, câte le vezi pe lumea asta, sunt uriașe - și, până la urmă, când te pricopsești cu o pereche trăsnet, tu ce-mi faci? Nimic! — Exagerezi când spui nimic, Maimuțo, adevărul gol-goluț e că n-am reușit să-mi croiesc drum până la ele, din cauza ta... — Nu sunt lesbiană! Să nu-ndrăznești să mă faci lesbiană! Că dacă sunt, apoi numai din cauza ta sunt. — O, doamne, nu...! — Ba da, pentru tine am făcut-o - iar acum mă urăști pentru asta! Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încheieturile mâinilor, din pricina modului în care fusese tratată la Le Club, El Morocco sau, poate, L’Interdit, de prietenul ei de pe vremea aia, unul din cei mai bine îmbrăcați o sută de bărbați din lume. Și uite-așa și-a croit ea drum spre ilustrul doctor Morris Frankel, căruia, de-aici înainte, în aceste confesiuni, îi voi spune Harpo. În acești ultimi cinci ani, cu intermitențe, Maimuța s-a zvârcolit pe canapeaua lui Harpo, așteptând să audă de la el ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se topesc în vacarmul asurzitor îmbibat cu mirosul înecăcios de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea poruncitoare a unei sirene de la o fabrică. Croindu-și cu greu drum, Marius iese în mulțimea trotuarului îngust. Culorile hainelor civile, ritmul pașilor grăbiți pe caldarâm, conversația feminină pe glasuri tinerești cântate surprinsă în trecere despre o petrecere reușită, toate fac parte dintr-o lume a unui calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cu o bruscă tresărire lăuntrică se smulge din amintirile războiului. Își trece apăsat și puternic palmele peste față, ca și cum ar încerca cu acest gest să șteargă orice urmă a imaginilor terifiante. Respiră adânc și regulat de câteva ori apoi își croiește cu un pieptene de os o cărare dreaptă în părul lins, îmbibat cu apă. Trece în dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate. Un miros puternic de levănțică înțeapă în mod plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu ordinul pentru Marius ca, împreună cu ceilalți militari, să se deplaseze către Gara de Nord, pentru a da ajutor echipelor deja aflate acolo. Multe dintre ele nu mai făceau față, copleșite de numărul mare al morților și răniților. Străbat străzile în flăcări, croindu-și cu greutate drum prin marea de ruine. Din loc în loc, țâșnesc jeturi înalte de apă. Miroase a moloz încins și a latrină. Peste tot mișună oameni, pe jumătate dezbrăcați, mulți dintre ei încă șocați, bâiguind cuvinte fără rost. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu mai aveau părinți? Cât despre Ana și copii nu avea nici o veste, pierduți undeva în țară pe drumurile refugiului din fața războiului. Culcă cu gesturi iubitoare obrazul pământiu al rănitului pe o mână. Își simte lacrimile cum vor sa-si croiască drum spre suprafața chipului, dar se abține. Nu dorește să îngreuneze cu suferința lui inima fratelui său. Nu uita...când ajungi acasă...roagă părintele Visarion să citească o rugăciune pentru sufletul meu, că am murit fără lumânare printre străini. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pare o regină căruia numai coroana de pe cap îi lipsește. Colțurile gurii sunt ușor trase în jos, semn al unei tristeți cronice. Cu înfățișare foarte îngrijită, poartă o jachetă tricotată de lână, deschisă în față, cu fustă închisă la culoare croită după ultima modă și pantofi cu tocul jos, ornați cu mici catarame argintii. Ajunsă pe coridor, trece pe lângă alte câteva uși ce decupează forme dreptunghiulare întunecate în pereții tapetați cu bun-gust pe care sunt atârnate la întâmplare tablouri în ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nici nu sunt copaci, și poluarea... mă gândeam la prostii, ca să-mi iau cumva avânt pentru lucrurile serioase, căci știam că de la o vreme nu aveam să mă gândesc decât la ea. La sânii pe care îi uitasem și îi croiam din închipuire, mici și cu un fel de crater între ei, la fundul ei mare pe care îmi plăcea să mă sprijin când i-o dădeam pe la spate și să-i simt moliciunea în oasele bazinului și în degete, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că erau printre ei și niște matahale, cu cămăși descheiate, expunându-și petele și părul alb de pe piept). Am încercat să tac și să nu spun nimic. Mi-a sunat telefonul și am vrut să răspund. Dar, când să-mi croiesc puțin loc cu cotul ca să pot răspunde, printre pardon pardon și mă scuzați (spuse pe un ton foarte decent și respectuos, așa cum aș vrea să mi se adreseze mie tinerii dacă aș fi bătrân), un tataie a plescăit din limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tavă înainte să-i dea drumul - și, odată clientul servit, melodia reîncepea. Cumpărătorii întorc spatele și caută o masă. Ascultă radioul, poate vor să citească ziarul; atâtea muzici se îngrămădesc în capul lor. Prin ușa mereu deschisă și închisă își croiesc drum vuietele străzii. Oamenii vorbesc, stârniți de foamea și setea ce li se vor astâmpăra. Nu au nici o disciplină. E așa de obositor, nici măcar nu-și dau seama. Ei nu știu că restaurantul a învățat să-și pună ordine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca foșnetul să crească, și atunci se desfăcea în sunete mai mici: huruitul unui motor, schimbarea unei viteze, scrâșnetul unor frâne. Prin frunzele vișinului se distingea o pată vioaie, care se transforma de regulă într-o Dacie albă ce-și croia drum prin covorul fin de apă împroșcând stropi, lăsând în urmă casa și trăgând după ea tot calabalâcul de sunete cu care venise. Mai plutea după trecerea ei un bâzâit fin, aproape imposibil de descris, apoi locurile reîncepeau să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nimic distins, nu era în legătură. Pricepea toate lucrurile și l-am auzit explicând fenomene naturale, din propria-i sforțare intelectuală, așa cum mai târziu le-am văzut explicate în cartea de fizică. În orice se amesteca, era perfect. Știa să croiască rochii femeiești, fiindcă s-a pus odată să croiască. Dregea perfect ceasornice. Colora fotografiile etc., etc. Avea o logică ca fierul de tare și o ironie îngrozitoare. Avea o față luminată de inteligență - una din cele mai distinse figuri din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și l-am auzit explicând fenomene naturale, din propria-i sforțare intelectuală, așa cum mai târziu le-am văzut explicate în cartea de fizică. În orice se amesteca, era perfect. Știa să croiască rochii femeiești, fiindcă s-a pus odată să croiască. Dregea perfect ceasornice. Colora fotografiile etc., etc. Avea o logică ca fierul de tare și o ironie îngrozitoare. Avea o față luminată de inteligență - una din cele mai distinse figuri din câte am văzut. Era inteligent și în viața practică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am avut baftă. - Uite aici, cuțitul, e curat acum, uite și geanta neatale, nu lipsește nimic. De-un singur lucru îmi pare rău... - Spune, ce-ți stă pe suflet? - Că te-am pocnit cu parul în cap atunci când l-am croit pe lupul acela care zbura prin aer spre neata. - Bădie, orice rău este spre bine, dacă nu m-ai fi pocnit, n-ai fi nimerit nici lupul, așa că totu-i în regulă. - Da, dar, vezi neata, e bine ca atunci când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
prin găurile cerului. „Fiecare zi este un tort de frișcă. De dimineață ies pe stradă și în drum spre chioșcul de ziare scot trecătorilor frișcă din urechi. Printre afinele, căpșunile, zmeura și infinita frișcă ale tortului, abia reușesc să-mi croiesc drum până la chioșcul de ziare : iuhuuuu ! Privirea mea vrăjește tot și transformă totul în acadele de decorat tortul. Lumea e un magazin de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. Iată, un urât își scoate capul prin zâmbetul meu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Mariana, o tipă la care se tunde Simonetta. La ora aceea din seară hotelul zumzăia de senatori și deputați care coborâseră în hol la un coniac și o șușanea, începându-și astfel în mod plăcut viața de noapte. Mi-am croit drum până la mezanin, unde se afla frizeria. Prin contrast, aceasta era goală. Mariana m-a luat imediat în primire. — Ești colegă cu Simonetta la Parlament ? a ciripit ea. — Nu... lucrez în presă. — Aha. La ce ziar ? — La o revistă... — Cum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bine cu părul meu ca un măturoi. Măcar aveam personalitate. Așa arăt ca un cățeluș. Fii, fată, serioasă, mi-a tăiat-o ea scurt. Hai, vino, vreau să-ți prezint pe cineva. Am intrat în barul hotelului. Simonetta și-a croit drum printre mese. Pulpele ei dezgolite atrăgeau privirile ca un magnet. Într-un târziu s-a oprit în dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
întrebă masându-și din nou scalpul. mă doare capul de-mi plesnește. Aveam. Am căutat una și i-am dat. — Vezi tu, reluă el, nu e chiar atât de simplu. Diavolul lucrează neîncetat... Fie și printr-un singur gând își croiește drum în inima omului. Îl face să fie nesigur. Să-și spună : poate că totul n-a fost decât o iluzie. Dar eu știu că n-a fost o iluzie ! Știu acum că isus există, mi-a fost revelat ! Știu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
trecut pe sub cele douăsprezece colivii așternute cu ziare umede, care stăteau atârnate de grinzi. Cu o mutră hotărâtă, a pătruns În mirosul acru al papagalilor și În aroma specială a bunicilor mei, un amestec de naftalină și hașiș. Și-a croit drum pe lângă biroul ticsit cu cărți al bunicului și pe lângă colecția lui de discuri cu rebetika. În cele din urmă, ciocnindu-se de sofaua de piele și de măsuța circulară de alamă, a dat de patul bunicilor și, sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
treacă drept turc. Ultimii soldați greci sunt evacuați spre Ceșme. Armata turcă e la doar cincizeci de kilometri depărtare - și din Atena nu vine nici un vapor ca să-i evacueze pe refugiați. Lefty, proaspăt procopsit cu bani și cu fes, Își croiește drum prin mulțimea de capete cu tichii maronii de pe chei. Traversează niște linii de tramvai și o ia În sus pe deal. Dă de casa de bilete pentru vapor. Înăuntru, un funcționar se uită peste liste de pasageri. Lefty Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În care cu fân și-n pubele de gunoi; urmăresc dungi de kerosen pe mijlocul străzilor; dau colțuri; pătrund prin uși doborâte. Un foc pătrunde În brutăria lui Berberian, dând gata repede rastelurile de pâine și cărucioarele de patiserie. Își croiește drum spre camerele de locuit și urcă scara principală pe care, la jumătatea drumului, se Întâlnește cu Charles Berberian Însuși, care Încearcă să-l Înăbușe cu o pătură. Dar focul Îl evită cu vicleșug și dă fuga sus, intrând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe vapor, nu vorbea decât despre moarte. Voiajul trebuia să dureze Între douăsprezece și paisprezece zile. Lefty și Desdemona se gândiseră la tot programul. În a doua zi pe mare, imediat după masă, Lefty făcu un tur al navei. Își croi drum printre corpurile care ședeau tolănite pe puntea de la clasa a patra. Trecu pe lângă scara ce ducea la camera pilotului și se strecură pe lângă Încărcătura de marfă: coșuri cu măsline de Kalamata, ulei de măsline și bureți de mare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care l-a dezamăgit era că seria nu conținea nici o carte de Ayn Rand. Totuși, În acea seară, după cină, Milton a Început să-i citească lui Tessie cu voce tare. Au luat-o cronologic, Începând cu volumul Întâi și croindu-și drum spre volumul o sută cincisprezece. În timp ce-mi făceam temele În bucătărie, auzeam vocea sonoră a lui Milton spunând ca la instrucție: ― Socrate: „Par să existe două cauze pentru deteriorarea armoniei“. Adeimantus: „Care sunt acestea?“ Socrate: „Bogăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se ivea În toate colțurile, În toate sertarele, În toate felurile de mâncare. Chiar și În budinca de orez pe care o făcea Tessie, acoperind fiecare bolișor cu hârtie de pergament Înainte să Îl pună În frigider - părul meu Își croia drum până și În acele deserturi asigurate profilactic! Fire de păr negru ca tăciunele se Înfășurau În jurul săpunurilor. Stăteau presate ca tulpinile de flori Între paginile cărților. Răsăreau din tocuri de ochelari, din felicitări onomastice și o dată - jur! - dinăuntrul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
n-ai vrea, te rog, să fii amabilă și să citești cu voce tare? Își drese vocea. ― Pagina optzeci și nouă. În acel semestru surorile noastre cu mai puține Înclinații academice lecturau Lumina din pădure. Dar În seră noi ne croiam drum prin Iliada. Era un exemplar broșat, cu o traducere În proză prescurtată, eliberată de ritm, jefuită de muzicalitatea pe care o avea În greaca veche, dar - din punctul meu de vedere - totuși o lectură grozavă. Doamne, eram Îndrăgostită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]