KorAP: Find »[drukola/base=cruce & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...1132 >

28,300 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321

decât după coborârea lui Cristos pe pământ. „Cristos” sau „Preaiubitul” (ho agapetos) sunt numele pământești (atribuite de către oameni în mod convențional) ale Fiului, adevăratul Său nume rămânând ascuns. Profetul află că Preaiubitul va coborî în lume, va fi răstignit pe cruce și-l va învinge pe îngerul morții. Apoi va rămâne împreună cu un grup de aleși vreme de cinci sute patruzeci și cinci de zile, adică optsprezece luni. După care mulți drepți vor urca în al șaptelea cer împreună cu el, unde

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
subminează ortodoxia de la căderea Bizanțului încoace, îndepărtând-o, poate fără știrea ei, de duhul însuși al Părinților din care ea rămâne totuși plămădită. Pe când așadar un Vatican II al ortodoxiei? Addendatc "Addenda" „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!”tc "„Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus !”" Mărgărita Geică: Între Codul lui da Vinci și „descoperirea” mormântului lui Isus, a făcut valuri printre profani, și nu numai, Evanghelia lui Iuda. Au

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
duhul însuși al Părinților din care ea rămâne totuși plămădită. Pe când așadar un Vatican II al ortodoxiei? Addendatc "Addenda" „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!”tc "„Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus !”" Mărgărita Geică: Între Codul lui da Vinci și „descoperirea” mormântului lui Isus, a făcut valuri printre profani, și nu numai, Evanghelia lui Iuda. Au curs râuri de cerneală despre romanul lui Dan Brown și despre documentul descoperit

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
cu totul altă imagine a personajului apare într-un text iudaic anticreștin, Toledot Ieshu. Aici Iuda reprezintă, metonimic, credința iudaică în contrast cu erezia creștină. Iuda se luptă cu Isus, pe care-l biruiește maculându-l. El ascunde trupul lui Isus coborât de pe cruce și li-l arată apostolilor atunci când aceștia încep să împrăștie vestea că Isus a înviat. Iuda apare așadar ca un adevărat erou evreu, care demontează întreg edificiul dogmatic creștin. În fine, amintesc, foarte pe scurt, de celebrul eseu al lui

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
hotărăște să-l provoace, să-l mobilizeze și pentru aceasta îl dă pe mâna Sinedriului. Intenția lui era de a-l face pe „somnolentul”, pe „liricul” Isus să-și dovedească mesianitatea. Dar s-a înșelat. Isus a preferat moartea pe cruce revoluției naționale. Această imagine a unui Iuda patriot, înșelat în așteptări devine recurentă în literatura modernă. M.G.: De ce se vrea acum reabilitarea lui Iuda? C.B.: Tentative de reabilitare există de câteva secole, dar până astăzi ele au fost relativ puține

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
de o modă pro Iuda. E mai interesant, mai provocator! După o perioadă de șaisprezece secole de diabolizare nu tocmai justificată, iată, ne aflăm în plină modă a eroizării și inocentizării, la fel de puțin justificată. Până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus! O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca și Homosexualul, ca și Păgânul, e considerat o victimă a conspirației ecleziale multiseculare. Victimizarea este primul pas spre reabilitare, iar reabilitarea - primul pas

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
221 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice 241 9. Teologie și patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani 277 Addenda „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!” 299 „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte” 307

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

se lumina încet cu strălucirea zorilor. Când s-au ridicat să privească după ciudatul lor tovarăș, pe țărm nu mai era nimeni doar resturile corăbiei lor, zdrobită de stânci. Lângă ei se afla acea bucată de catarg în formă de cruce, pe care luminau aprinse nu una, ci șapte lumânări câte haruri dăruiește omului Duhul Sfânt. Era zi, ajunseseră la țărm, trăiau. Era Ziua Nașterii Domnului. Veniseră să-și respecte promisiunea. În ziua în care dorul fiecăruia se împlinește, veniseră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
În ziua în care dorul fiecăruia se împlinește, veniseră să împodobească bradul. De aceea se așează de Crăciun șapte lumânări aprinse la fereastră: pentru ca toți să ne găsim drumul spre casă. Fiindcă nu moartea, ci viața are ultimul cuvânt. Întotdeauna. Crucea dintre sălcii Părea un loc uitat. Oamenii nu vorbeau niciodată de el ca și cum nici n-ar fi existat. Se zărea când treceai podul peste râu un pâlc de sălcii crescut pe malul apei. Dacă te uitai mai bine, vedeai și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
grămăjoară de pietre și ceva strălucea acolo. Am spus c-o fi o bucată de mică (doar pietrele de la noi aveau foi întregi de mică în ele)... dar hai să ne uităm de-aproape. Și ce să vezi ! Era o cruce. Așa cum se poartă la gât : alb-argintie, atârna încă de o bucată de lănțișor . Stătea acolo, prinsă între pietre și strălucea. Am scos-o ușor, am lăsat lănțișorul acolo că tot n-avea închizătoare, ba avea și niște pete ca de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
pe el și frate-miu și-a pus-o la gât, pe sforicica de care avea legat săcușorul cu camfor vezi, dragă-Doamne, să ne ferească de răceală mirosul de camfor. Am început să râd când l-am văzut așa, cu cruce la gât "vezi să nu te faci popă !" i-am spus : doar nimeni nu purta cruce la gât decât popa satului, un bătrân venit de cine știe unde, care ne lăsa să luăm mere și nuci din curtea bisericii dacă nu călcăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
legat săcușorul cu camfor vezi, dragă-Doamne, să ne ferească de răceală mirosul de camfor. Am început să râd când l-am văzut așa, cu cruce la gât "vezi să nu te faci popă !" i-am spus : doar nimeni nu purta cruce la gât decât popa satului, un bătrân venit de cine știe unde, care ne lăsa să luăm mere și nuci din curtea bisericii dacă nu călcăm pe pământul de acolo, că spunea el " îs numa' morminte peste tot". De asta lumea zicea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
a fost ! Mama nu știu cum s-a uitat, așa, o dată la noi, pe urmă încă o dată, s-a ridicat de la masă, s-a apropiat de frate-miu, s-a uitat la șnurul pe care-l avea la gât, și-a făcut cruce și a dat fuga afară. Am auzit-o plângând în hohote. Tata s-a dus după ea. Pe urmă, când s-a liniștit, au venit amândoi. Atâta ne-a spus : "Chiar acu' dai jos șnurul de la gât. Te-a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Pe urmă, când s-a liniștit, au venit amândoi. Atâta ne-a spus : "Chiar acu' dai jos șnurul de la gât. Te-a mai văzut cineva acolo ?" Mut de spaimă, frate-miu a dat din cap că nu. Tata a luat crucea, a sărutat-o, a băgat-o-n sân și ne-a spus : Dacă tot ați fost acolo, la noapte o să mergem împreună să punem crucea la loc. Nu se cuvine să iei crucea de pe mormânt". * Azi e soare. Stăm tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
acolo ?" Mut de spaimă, frate-miu a dat din cap că nu. Tata a luat crucea, a sărutat-o, a băgat-o-n sân și ne-a spus : Dacă tot ați fost acolo, la noapte o să mergem împreună să punem crucea la loc. Nu se cuvine să iei crucea de pe mormânt". * Azi e soare. Stăm tot pe pod, așa, ca atunci. Ziua, în amiaza mare. Ne uităm amândoi la cruce. Frate-miu a scos-o de la gât și ne uităm la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
din cap că nu. Tata a luat crucea, a sărutat-o, a băgat-o-n sân și ne-a spus : Dacă tot ați fost acolo, la noapte o să mergem împreună să punem crucea la loc. Nu se cuvine să iei crucea de pe mormânt". * Azi e soare. Stăm tot pe pod, așa, ca atunci. Ziua, în amiaza mare. Ne uităm amândoi la cruce. Frate-miu a scos-o de la gât și ne uităm la ea. E aceeași cruce, argintie. Fratele meu, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
tot ați fost acolo, la noapte o să mergem împreună să punem crucea la loc. Nu se cuvine să iei crucea de pe mormânt". * Azi e soare. Stăm tot pe pod, așa, ca atunci. Ziua, în amiaza mare. Ne uităm amândoi la cruce. Frate-miu a scos-o de la gât și ne uităm la ea. E aceeași cruce, argintie. Fratele meu, așa cum zisesem atunci într-o doară, s-a făcut preot. E preotul satului. Lumea spune ca seamănă tare bine cu fratele mamei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
se cuvine să iei crucea de pe mormânt". * Azi e soare. Stăm tot pe pod, așa, ca atunci. Ziua, în amiaza mare. Ne uităm amândoi la cruce. Frate-miu a scos-o de la gât și ne uităm la ea. E aceeași cruce, argintie. Fratele meu, așa cum zisesem atunci într-o doară, s-a făcut preot. E preotul satului. Lumea spune ca seamănă tare bine cu fratele mamei, preotul tânăr, cel care fusese ucis de comuniști și oamenii-l îngropaseră acolo, la sălcii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
zisesem atunci într-o doară, s-a făcut preot. E preotul satului. Lumea spune ca seamănă tare bine cu fratele mamei, preotul tânăr, cel care fusese ucis de comuniști și oamenii-l îngropaseră acolo, la sălcii. Acum are la cap cruce mare, de piatră. Dar nu scrie nici un nume pe ea. Așa a vrut mama. Să fie cruce pentru toți cei care muriseră cine știe pe unde, numai fiindcă îi iubeau și-i ajutau pe oameni în numele Lui Dumnezeu. Sunt morminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
bine cu fratele mamei, preotul tânăr, cel care fusese ucis de comuniști și oamenii-l îngropaseră acolo, la sălcii. Acum are la cap cruce mare, de piatră. Dar nu scrie nici un nume pe ea. Așa a vrut mama. Să fie cruce pentru toți cei care muriseră cine știe pe unde, numai fiindcă îi iubeau și-i ajutau pe oameni în numele Lui Dumnezeu. Sunt morminte peste tot, cum spunea preotul cel bătrân. De asta holdele sunt așa de bogate și oamenii noștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
așa, milă... I-am dat ocol ca să-l văd... Era om, era cu adevărat om. Atunci, m-am așezat de jur împrejurul lui și am așteptat. Trecură zile, trecură și nopți, el stătea acolo. Uneori în genunchi, alteori cu brațele întinse în cruce ca și cum ar fi vrut să cuprindă tot nisipul (pe vremea aceea credeam că tot pământul e acoperit cu nisip și, ca să-I ușurez munca, mă duceam mai adânc în cutele hainei lui, ca să simtă că sunt acolo...). Și, pe măsură ce timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
4. Dar nu, nu se putea ! Eram creștini. N-avea voie să facă Jigai 5, n-aveam voie să fac Seppuku 6. Trebuia să îndurăm. Așa ca fiul nostru. Să îndurăm și să ne rugăm. Acolo, la Nishizaka, țintuit de cruce, îl lăsasem pe Louis. Fiul nostru. Fiul cel mic. După ce l-au străpuns cu lăncile, trupul I s-a frânt de la mijloc. Cu ultimul suspin, a rostit : "Iisus... Maria". Ceilalți muriseră deja. Îl lăsaseră la urmă... cine știe de ce. Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
străpuns cu lăncile, trupul I s-a frânt de la mijloc. Cu ultimul suspin, a rostit : "Iisus... Maria". Ceilalți muriseră deja. Îl lăsaseră la urmă... cine știe de ce. Erau acolo, erau toți acolo. Cei douăzeci și șase. Douăzeci și șase de cruci într-un lan de grâu. Ca sângele lor să ude pământul. În față, Nishizaka unde erau uciși criminalii. Iar în fața mea, soția. În alb. Ea însăși cu fața albă. Cu ochii ficși, strălucitori se uita dincolo de umărul meu. Poate spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
ne-au lăsat să ne apropiem. I-am sărutat buzele. Matsugo-no-mizu: lacrimile mele cu sângele lui fusese dat să fie "apa clipei de pe urmă". M-au îmbrâncit. Se terminase. Ne-au alungat, din câmp, pe drum. În urmă, asfințitul poleia crucile. În lumina lui se amesteca sângele lor. Sângele lor era lumina asfințitului. În față, Nishizaka, unde erau uciși criminalii. Iar crima lor fusese credința. Nu se mai pomenise așa grozăvie până acum. Toyotomi Hideyoshi și edictul lui. "Japonia țara spiritelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
acolo. Se rugase, gemea, țintuit de inelele de fier. Ne îmbărbăta. El surâdea. Vaierul era al mulțimii strânse acolo vreo patru mii erau creștini, ceilalți... cine-I mai știe. Vaierul lor se auzea până jos, la Nagasaki. Cei țintuiți de cruci se rugau. Paul Miki predicase pentru ultima oară. Dar eu n-aveam ochi și nu-l auzeam decât pe fiul nostru . Louis. Louis Ibaraki. I-am întins soției sashen-ul meu, încă ud de sângele fiului. Ud și el de sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]