2,936 matches
-
fie de scurtă durată, cruciații abătându-se, încă o dată, de la idealul lor și lăsându-se atrași într-un scandal politic și un război care i-a făcut să uite pentru ce au plecat de acasă. Îndepărtarea de la planul inițial de cruciadă a fost provocat de sosirea la Verona, tocmai când cruciații erau gata de îmbarcare, a lui Alexis, viitorul împărat Alexios a IV-lea Angelos care era și fiul fostului lider din Bizanț, Isaac al II-lea Angelos, detronat, orbit și
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
de latini, stabiliți la Constantinopol. Se spune în cronici că până și bolnavii au fost sugrumați în paturile lor de suferință, iar mai multe mii de femei și copii au fost vânduți ca sclavi musulmanilor. Toate acestea explică de ce conducătorului cruciadei, dezordinile din Bizanț i s-au părut un bun pretext pentru a se amesteca și a pune pe tron un om de încredere, obligat să-i susțină campania mai departe, în plus întreaga poveste promitea să atragă și pe împăratul
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
Bizanț i s-au părut un bun pretext pentru a se amesteca și a pune pe tron un om de încredere, obligat să-i susțină campania mai departe, în plus întreaga poveste promitea să atragă și pe împăratul Germaniei la cruciadă. Enrico Dandolo, cu diplomația-i binecunoscută, a încurajat pornirea lui Bonifaciu de Montferat. El avea în vedere interesele economice ale Veneției în Bizanț, posibilitatea de a-și spori privilegiile comerciale ca urmare a contribuției militare în vase de război și
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
Omul politic, care era papa, nu putea să nu vadă că o atare purtare nu era deloc în favoarea unității lumii creștine și încă sub egida Apusului. De aceea, papa mânios scria lui Bonifaciu de Montferat învinuindu-l de felul cum cruciada deviase de la planul ei inițial: Neavând nici un drept, nici putere asupra Greciei, v-ați abătut, imprudent și în mod nechibzuit, de la planul vostru, îndreptându-vă privirea spre Constantinopol, în loc de Ierusalim...Dar vinovăția voastră se agravează prin faptul că nu ați
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
carte, iar acum venise vremea să tragă la sorți un imperiu, căci așa au găsit cu cale să se folosească de cucerirea făcută. Ca urmare, Imperiul bizantin a fost împărțit în mai multe stăpâniri, principalii beneficiari fiind conducătorii așa-zisei cruciade. Astfel s-au format: Imperiul Latin de Răsărit cu capitala la Constantinopol, pe teritoriul fostei provincii Tracia, regatul Salonicului, ducatul Atenei, principatul Ahaei și o serie de seniorii ca de pildă Negropont. Titlul de împărat îl primea Balduin de Flandra
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
1204. A fost fiul cel mai tânăr al contelui Balduin al V-lea de Hainaut (devenit ulterior Balduin al VIII-lea de Flandra) și al Margaretei I de Flandra, sora contelui Filip de Alsacia. Henric de Hainaut s-a raliat Cruciadei a patra din 1201 și s-a distins pe parcursul celor două asedii ale Constantinopolului din 1203 și 1204 și cu ocazia evenimentelor imediat ulterioare. Pe parcursul asediului din iulie 1203, Henric a fost unul dintre comandanții celor 8 divizii, celelalte fiind
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
a distins pe parcursul celor două asedii ale Constantinopolului din 1203 și 1204 și cu ocazia evenimentelor imediat ulterioare. Pe parcursul asediului din iulie 1203, Henric a fost unul dintre comandanții celor 8 divizii, celelalte fiind conduse de Bonifaciu de Montferrat (comandantul cruciadei), dogele Enrico Dandolo, contele Ludovic I de Blois de Blois, fratele lui Henric Balduin de Flandra, contele Hugue de Saint Pol etc. Pe parcursul celui de al doilea asediu (1204), Henric a condus o expediție rapidă în vederea identificării de provizii cu
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
Latin de Constantinopol a fost condus efectiv de către Yolanda, sora lui Balduin I și a lui Henric I, cu titlul de regentă. Henric s-a căsătorit prima dată în 1204, cu Agnes de Montferrat, fiica lui Bonifaciu de Montferrat, comandantul cruciadei, însă aceasta a murit, probabil în timpul nașterii, odată cu copilul. Încheindu-se pacea cu bulgarii, o alianță matrimonială a fost stabilită în 1213 între Henric I și Maria de Bulgaria, fiica lui Ioniță Caloian și nepoata de țarului Borilă. Din această
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
pe Iisus. Legenda spune că relicva a fost dăruită în anul 876 de către Carol cel Pleșuv primind-o la rândul său de la Constantinopol sau se spune că a fost dăruită mult mai devreme de Carol cel Mare în urma unei presupuse cruciade la Ierusalim, fapt neconfirmat istoric. Indiferent de origini, relicva a dat orașului Chartes un statut important, sute de pelerini venind de departe pentru a se ruga aici mai ales în ziua de 25 martie de Buna Vestire. După ce catedrala a
Catedrala Notre-Dame de Chartres () [Corola-website/Science/322522_a_323851]
-
filmul. Hanson l-a văzut pe Russell Crowe în "Romper Stomper" și îl consideră drept „repulsiv și înfricoșător, dar captivant.” Actorul a citit din ceea ce scrise Ellroy doar românul "The Black Dahlia". După parcurgerea scenarului, Crowe a fost atras de „cruciada morală” a lui Bud White. Crowe se potrivea preconpției vizuale a lui Bud. Hanson a înregistrat actorul în timp ce juca câteva scene din scenariu, arătând înregistrarea producătorilor filmului, care au fost de acord să-l distribuie în rolul lui Bud. Guy
L.A. Confidential (film) () [Corola-website/Science/328944_a_330273]
-
Přemysl, în 1268. De asemenea, Ottokar a achiziționat și Austria cu Ducatul de Stiria, iar după moartea lui Ulric din 1269 a atașat Carintia și Carniola la coroana sa, care deja se întindea până la Königsberg, pe care îl întemeiase în vederea Cruciadei din Prusia. Astfel, Carniola a devenit cea mai sudică posesiune pe o linie care se desfășura de la Marea Adriatică până la Marea Baltică. În 1273, Ottokar a fost angrenat într-o dispută cu contele Rudolf de Habsburg în chestiunea alegerii regelui romanilor. În
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
a luat măsura decisivă de a-i plasa pe Filip și pe asociații săi sub interdict, începând să lucreze cu hotărâre în favoarea lui Otto. Tot în 1201, Filip a primit vizita vărului său, marchizul Bonifaciu de Montferrat, pe atunci comandantul Cruciadei a patra. În acel moment, cruciații asediau Zara în Marea Adriatică. Deși motivele exacte ale întâlnirii rămân necunoscute, Bonifaciu s-a întâlnit la curtea lui Filip și cu tânărul Alexios (viitorul Alexios al IV-lea al Constantinopolului), cumnat al lui Filip
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
întâlnirii rămân necunoscute, Bonifaciu s-a întâlnit la curtea lui Filip și cu tânărul Alexios (viitorul Alexios al IV-lea al Constantinopolului), cumnat al lui Filip. Alexios l-ar fi convins pe Bonifaciu și ulterior și pe venețieni să devieze cruciada către Constantinopol pentru a-l reinstaura pe Isaac al II-lea Angelos pe tronul Bizanțului, dat fiind că de curând fusese depus de către fratele său, Alexios al III-lea Angelos, unchiul tânărului Alexios și al Irinei. Următorii doi ani s-
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
a împăratului. Henric al VI-lea a reușit nu numai să îl desprindă pe Herman din coaliția împotriva sa, dar a și obținut sprijinul său în proiectul său de a atașa Regatul Siciliei la Imperiul romano-german. Herman a pornit în cruciada proiectată de Henric al VI-lea în 1197. Atunci când împăratul a murit în același an, sprijinul lui Herman a fost obținut de către fratele lui Henric, ducele Filip de Suabia, însă de îndată ce cauza lui Filip părea să slăbească, Herman și-a
Herman I de Thuringia () [Corola-website/Science/325451_a_326780]
-
al Imperiului Roman, care a stăpânit cea mai mare parte a teritoriilor populate de greci pentru mai mult de 1100 de ani, a primit o lovitură de pe urma căreia nu avea să se mai refacă niciodată în timpul celei de-a patra cruciade, când cavalerii vest-europeni au cucerit Constantinopolul în 1204. Ocuparea treptată a Greciei a fost precedată de victoriile otomanilor împotriva sârbilor. După o primă victorie în Bătălie de pe râul Marița din 1371, otomanii i-au învins în mod hotărâtor pe sârbi
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
au influențat apariția Renașterii. Ar mai trebui spus că acesta nu a fost primul val de migrație elen spre occident, cel mai notabil fiind cel spre orașele universitare italiene, care începuse încă după ocupare Constantinopolului în timpul celei de-a patra Cruciade ). Acest val de migrație a avut ca rezultat imediat formarea diasporei elene moderne. Al doilea curent val de migrație a vizat grecii din regiunile joase ale Eladei, care s-au mutat în munți, unde otomanii nu au reușit să-și
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
că l-a inspirat pe Eduard al III-lea să fondeze Ordinul Jartierei. E la fel de posibil, totuși, ca această contesă să fi fost soacra ei, Catherine Montacute, Contesă de Salisbury. Câțiva ani mai târziu, Thomas Holland s-a întors din Cruciade îmbogățit și povestea anterioară cu relația dintre el și Joan a ieșit la suprafață. Thomas a apelat la Papă și a mărturisit regelui despre căsătoria secretă. Când contele de Salisbury a descoperit că Joan susține cauza lui Holland, el a
Joan de Kent () [Corola-website/Science/325909_a_327238]
-
altă teorie, conform căreia numele regiuni este derivat din cuvântul slav "more", („mare”). Autorul consideră că regiunea a fost locuită o lungă perioadă de timp de slavi și traci. După cucerirea Constantinopolului de către forțele vest-europene ale celei de-a patra cruciade, regiunea Moreei a fost ocupată de două grupuri de cavaleri franci. Francii au fondat Principatul Ahaiei. Cruciații au folosit numele „Moreea” atunci când se refereau la Peloponez. Cel mai important principe al Moreei a fost Guillaume II de Villehardouin (1246-1278), care
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
coloana vertebrală a Războiului de Independență al Greciei. În secolul al XIV-lea a fost scrisă cronica anonimă cunoscută sub numele de „Cronica Moreei”, care tratează evenimentele din regiune, după cucerirea ei de către cavalerii franci ai celei de-a patra cruciade și introducerea feudalismului de timp vest-european în Grecia continentală. În ciuda lipsei de veridicitate a evenimentelor relatate, „Cronica” este faimoasă pentru descrierea vieții din acea perioadă a comunităților feudale. Limba folosită în cronică reflectă evoluția rapidă a limbii elene medievale spre
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
familiei a crescut. Marchizatul a intrat politicile italiene ale lui Conrad, dar și în cele ale Bizanțului, în vremea împăratului Manuel I Comnen, a constituit un precedent al poziției pro-imperiale (ghibeline) a urmașilor din Montferrat și s-a implicat în cruciade. Conrad de Montferrat (sau Conrad I al Ierusalimului) a fost un nobil italian, unul dintre participanții majori la Cruciada a treia. El a devenit "de facto" rege cruciat al Ierusalimului, prin căsătoria cu Isabella a Ierusalimului, din 24 noiembrie 1190
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
împăratului Manuel I Comnen, a constituit un precedent al poziției pro-imperiale (ghibeline) a urmașilor din Montferrat și s-a implicat în cruciade. Conrad de Montferrat (sau Conrad I al Ierusalimului) a fost un nobil italian, unul dintre participanții majori la Cruciada a treia. El a devenit "de facto" rege cruciat al Ierusalimului, prin căsătoria cu Isabella a Ierusalimului, din 24 noiembrie 1190, și ales oficial în 1192, cu câteva zile înainte de a muri asasinat. Marchizul Bonifaciu I a fost comandantul Cruciadei
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
Cruciada a treia. El a devenit "de facto" rege cruciat al Ierusalimului, prin căsătoria cu Isabella a Ierusalimului, din 24 noiembrie 1190, și ales oficial în 1192, cu câteva zile înainte de a muri asasinat. Marchizul Bonifaciu I a fost comandantul Cruciadei a patra și a creat Regatul de Salonic, în cadrul Imperiului Latin de Constantinopol, constituit în Grecia. Reunirea Salonicului, moștenit de fiul grec al lui Bonifaciu, Demetrius, cu Montferrat a devenit scopul moștenitorilor din Italia ai marchizului Bonifaciu, cu toate că această dorință
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
John Douglas în America cu mai mulți ani înainte și fusese partenerul său de afaceri la mina din Benito Canon. Douglas se mutase în Anglia de cinci ani și cumpăraase Casa Manor din Birlstone. Casa Manor data din perioada primei cruciade, când Hugo de Capus a construit o fortăreață în mijlocul proprietății ce îi fusese dată de Regele cel Roșu. Aceasta a ars într-un incendiu în 1543, fiind reconstruită din cărămidă. Clădirea era înconjurată de un șanț cu o lățime de
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
Templului, întorcându-se în aceași noapte. În 634-636 arabii au cucerit Palestina, sfârșind interdicția bizantină care nu permitea ca evreii să trăiască în Ierusalim. În următoarele secole, islamul a înlocuit creștinismul ca religie dominantă în regiune. Din 636 si până la cruciade, Palestina a fost condusă din Medina, după acea din Damasc. În 691, Califul Abd al-Mulik al Califatului Ummayad a construit Cupola Stâncii pe Muntele Templului. Evreii consideră că conține Sfânta Sfintelor, care este cel mai sfânt loc al Iudaismului. A
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
de către forțele lui Saladin în 1187, după care cea mai mare parte din Palestina a fost condusă de către Ayyubizi. Un stat cruciat rămas de-a lungul orașelor de coastă nordice a supraviețuit timp de un secol, dar, în ciuda celor șapte cruciadele ulterioare, cruciații nu mai erau o putere semnificativă în regiune. Sultanatul mameluc a fost creat în mod indirect în Egipt, ca urmare a celei de-a șaptea cruciade. Imperiul Mongol a ajuns în Palestina pentru prima dată în 1260, ca
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]