3,596 matches
-
obține satisfacția în detrimentul celorlalți, furnizează arme tot mai redutabile (ceea ce constituie una dintre temele cele mai frecvent întîlnite în mituri și însăși tema centrală a Vechiului Testament). Dorințele inextricabil exaltate și transformate prin falsă valorificare în motive constante de agresiune cufundă întreaga lume în catastrofe sîngeroase, care au drept rezultat exaltarea angoasei vitale (în loc să o sublimeze) și chiar spaima redevenită permanentă. Dar nu mai este vorba despre spaima omului primitiv, spaimă izvorîtă din elanul magic și bogată în promisiuni: chemarea evolutivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
suprimate, învinse, ca "demonii" să fie deciși ei în slujba lui, ca orice intenționalitate animantă să fie permanent transformată în energie supraconștient motivantă, ceea ce mitul hindus exprimă prin reprezentări sculpturale și prin atitudinea caracteristică a lui Buddha, stînd jos și cufundat într-o introspecție rațional valorificatoare. Mitul hindus și mitul creștin sînt identice prin semnificația lor profundă, căci nu există decît un singur și unic adevăr esențial cu valoare imuabilă și "eternă". Mitul creștin este în privința aceasta mai clar semnificativ, deoarece
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
încetul cu încetul sentimentul încrederii în sine, în propria gândire. Acest lucru se poate realiza treptat, uneori chiar anevoios, dar mergând numai pe principiul pașilor mici. Independența în acțiune nu apare în mod spontan, în consecință, adulții nu trebuie sse cufunde într-o așteptare pasivși nici spersevereze în ignorarea nevoii de ajutor, de sprijin resimțite de copil. Primul pas pe care orice adult învățător, părintetrebuie să-l parcurgîn relația sa cu copilul dependent este de a-l face sse simtîn siguranța
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
imite alergarea în apă, dar din poziție de sprijin pe marginea bazinului. Totuși, există o formă de alergare în/prin apă, practicată fără sprijin fix și fără a fi limitat de durata a câteva secunde, având corpul aproape în întregime cufundat în mediu acvatic. Această formă a fost delimitată ca fiind joggingul acvatic (aquajogging), cu principii clar stabilite, cu efecte pozitive, cu echipament specific și cu reguli diferite de tot ceea ce înseamnă gimnastica acvatică (aquagym). Dan Iulian Alexe 110 5.1
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
său, numindu-l un adevărat Ioan Botezătorul<footnote Sf. Ioan Hrisostom, La Diodor din Tars, I, P. G., LII, col. 761 D. footnote>. Sigur, tânărul Ioan nu se va fi mărginit doar la audierea celor doi, ci se va fi cufundat în studierea lucrărilor marilor autori creștini de până la el, în special cei alexandrini. În timpul studiilor, Ioan legase prietenie cu un camarad, Vasile, probabil viitor episcop de Rafaneea, cu care se angajase să meargă pe același drum în viață. Dar, la
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
și să-l Însoțească În lume “ ... o vin odorul meu nespus și lumea (cercul) ta o lasă” simt vorbele de ademenire ale zeului. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. “el asculta tremurător / se aprindea mai tare / și se arunca fulgerător / se cufunda În mare” Sintagma „fulgerător” ne trimite la o scolie jungiană după care fulgerului „Îi revine funcția iluminatoare, Însuflețitoare, fertilizatoare, transformatoare, respectiv vindecătoare”. Arhetipal fulgerul „semnifică o modificare de stare bruscă, neașteptată și copleșitoare Jung)”. Rulandus, În Lexicon Alchemiae, merge mai
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
epiderma mea stacojie, pătată" (Încercare asupra Cuvântului). Și încă: "Amurguri de scrum, aramă pe ape sfârșitul vacanței/ ca o tristețe a cărnii.../ Desigur, iubito, totul se duce, spiritul/ numai pulsează în limburi./ Nisipul, pulpele lungi, vișina coaptă a catifelei,/ stelele cufundate în paharele de gheață./ Luna boală feroce și grea peste chipuri)./ ne iubim cu disperare, cu teamă urlă câinii biciuiți/ în simțuri, marea geme la țărm; o placentă infinită./ Chemare a morții..." (Pastel). Alte două par a fi, în acest
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe umerii tăi configurează o poetică a despărțirii perpetue, a sângerării unui eu căruia i se confirmă, mereu, întâlnirea eșuată cu alteritatea. O alteritate care i se refuză cu obstinație, refuzând comunicarea, ca în nimeni nu înțelege pe nimeni, astfel cufundând subiectul liric într-un abis al conștiinței, în care se amestecă straniu, foarte viu, senzații în fond monocorde: culpa, tendința de maculare, îndoiala, angoasa, posibilitatea terifiantă de a sfârși "pustiit, rănit", într-o singurătate tardivă, niciodată intuită. Ferfeniță, părăsit, aruncat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și chipuri ce constituie surse de inspirație pentru poet în trecut, a căror dispariție este anticipată cu teamă. Presentimentul că universul memoriei urmează să dispară se citește în absență ecourilor fecunde, deja îndepărtate, șterse, în intermitenta suflului uitat ce se cufunda în tăcere care, astfel, stabilește o legătură între motivul literar al amintirii (cu vârtejul sau de chipuri și cuvinte) și cel al vântului (suflul): fir ce conduce gândul înspre imaginile apuse. Quasimodo mizează pe polisemantismul termenului voce, care are deopotrivă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
descrisă printr-o acumulare de negații (vv. 28-32). În acest spațiu de liniște se deschide o zonă în care imobilitatea și tăcerea corpului se confundă cu liniștea din exterior. Armonia este interiorizata, corpul își pierde consistentă materială și individualitatea, se cufunda în absență mișcării și sunetului, inițial exterioare, acum interioare; eul simte că face parte din natură și simte natură că nemișcare deplină.330 Întregul itinerariu, redat printr-un continuum de prezente negate îi deschide ființei o nouă dimensiune în care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
frunzelor în bătaia vântului și tăcerea interioară: Iar când vântul / foșnește-n crâng, acelei nesfârșite / de dincolo tăceri eu îl aseamăn: / și mi-amintesc atunci de veșnicie, / de moarte ere și de cea prezenta / în zvâcnet vie. Gându-mi se cufunda / în largul fără margini; și mi-e dulce / în marea această calmă naufragiul. (Infinitul, vv. 8-13).333 Redarea în succesiune rapidă a trecutului, moarte ere și prezentului cea prezenta în zvâcnet vie, precum și utilizarea motivului veșniciei indică dorința poetului de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
trăsături de bază, cu potențial fecund. Replierea în vegetal (cu 28 de ocurente, adjectivul verde este cel dintâi că frecvență printre reprezentanții categoriei sale gramaticale) constituie un respiro ce întrerupe căutarea și rătăcirea. Ideea păgâno-franciscană că ființă umană se poate cufunda în matricea naturii dispuse să o protejeze apare că un ecou al concepției de Natură binevoitoare îmbrățișată de tânărul Leopardi. Pentru poetul din Recanati starea ideală este cea de comuniune perfectă cu natura iubitoare, care ascunde de privirea omului urâțenia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și lumea înconjurătoare o zonă de contact, ce permite eului să pătrundă în armonia naturii, deseori prezentată prin elementele sale esențiale: iarbă, sămânță, pământul etc. În ciuda diferențelor de opinie cu privire la relația dintre om și natura, ambii poeți aspiră să se cufunde în complexul universului dominat de armonie, din care femeia iubita face parte. Din când în când somnul face posibilă fuziunea cu natura-femeie (deschid brazda / ce este a mea și mă întind. Și dorm: / de veacuri iarbă își odihnește / inima lângă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
liniște, romanticul trăiește dramă de a fi exclus din universul naturii și al dragostei, ce este reprezentată aici, dar și în alte poezii, că lipsa a somnului: Și când trudit și trist, frânt de suspine / râvneam în somn să mă cufund ca-n ape, / somnul curmat nu se lipea de mine (Prima iubire vv. 22-24).397 În Canturi toate aceste teme și motive se subordonează unui demers filozofic și nu trimit la o realitate corporală. Spre deosebire de tumultul leopardian de factură existențiala
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
căzând, pe-atâta / părea c-o văd crescând, pân'ce la urmă / se prăbuși-n răzor; și era mare / cât o găleată și zvârlea pe gură / puzderii de scântei, o pâcla deasa / ce sfârâia cum sfârâie cărbunii / încinși, când îi cufunzi și-i stingi în apă. Pe pajiște, cum zic, la fel și luna / se înnegrea stingându-se pe-ncetul / și ierburile-i fumegau în preajmă. (Fragmentul XXXVII, vv. 3-16).401 Personajul poemului vede într-o succesiune firească de scene mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
punct de originalitate. La autorul romantic eul nu pare scindat nici atunci când intelectul trăiește experiențe extraordinare, precum cea descrisă în Infinitul. La Quasimodo, cea care stabilește din nou contactul eului cu realitatea, cea care îl readuce în pezent pe poetul cufundat în viziuni onirice este iubita, în mod surprinzător și oarecum în aparență contradicție cu celelalte ipostaze ale acesteia: Piere ușoară / a viselor urzire / pe umărul tău gol / ce-amiroase a miere (Delfică, trad. MB).402 Aici ea nu este o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
proiectându-le într-un univers oniric în care pot evadă eliberați de curgerea timpului și de suferință. Organizate inițial în funcție de personajul liric căruia i se subordonează motivele somnului și viselor, rândurile de mai sus au zăbovit asupra ipostazelor femeii iubite, cufundate în somn adânc și perfect integrate în ritmurile și liniștea naturii. Ele par să dețină cheia porții către starea de armonie pe care amândoi poeții ar vrea să o recapete, iată de ce odihnă iubitei constituie subiectul predilect al contemplației. Analiza
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
leopardiană în traducerea fragmentelor din Simonide realizată de cel din urmă. Citind tălmăcirea lui Quasimodo, cititorul are impresia că se află în fața unor versuri scrise de Leopardi: O fiule / Ce grea pedeapsă-ndur! Inima ta nu stie; / Și dormi adânc / cufundat în asta noapte de cer neluminata / În beznă cea de lemn ferecata în cuie de arama. / Și nu auzi trecând la creștet / undă prelunga a apei nici vuietul / aerului (Plânsul lui Danae).476 Somnul profund amintește de cel din versurile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a supraviețui: Dar "ieșirea din timp" realizată prin lectură îndeosebi prin lectura romanelor e ceea ce apropie cel mai mult funcția literaturii de aceea a mitologiilor.[...] Și într-un caz, și într-altul, "ieșim" din timpul istoric și personal și ne cufundăm într-un timp fabulos, transistoric (Eliade: 1978, 179). Apropierea mit-intertext plasează studiul nostru în proximitatea antropologiei culturale. Nu trebuie omisă tradiția criticii dezvoltate pe axa respectivei analogii. "Relația dintre funcția mitică și scriitura poetică se clarifică în mod considerabil: ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
spiritului, nu mai este decât un pas până la adâncimea (citește înălțimea) altei dimensiuni, paradisiace. Fig. I Familia lexicală a cuvântului adânc. Prezența în proza antumă (S5d) [Nourii] îngropau în grămezi de arcuri înalte (s.n.) [...] lumina cerescului împărat...până ce [soarele] se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt (s.n.), zugrăvindu-și în aerul albastru (s.n.) mărginile lui tivite cu roșață (Eminescu: 2011, II, 44). (S5e) Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea (s.n.) ta? Adâncimea (s.n.) mea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
știut-o dintotdeauna". A doua zi, Eminescu a fost internat la ospiciu (Bhose: 2010 a, 43). Independent de întâmplarea biografică, Zoe Dumitrescu Bușulenga propune o altă citire a ultimelor rânduri din nuvela Sărmanul Dionis: Iar în sanscrită poetul s-a cufundat ca într-o apă a rememorărilor esențiale. Și, dacă am parafraza finalul la Sărmanul Dionis, am putea înlocui araba cu sanscrita și am putea crede cuvintele: "Am fost întotdeauna surprins că nu pricep curent limba sanscrită. Trebuie s-o fi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prințului norvegian Fortinbras!), Joseph Knecht se reflectă "convers" în traiectoria prietenului și colegului Plinio Designori. Înzestrat intelectual ca și Joseph, acesta optează de timpuriu pentru vita activa, implicîndu-se plenar (și cu succes) în lumea reală și oferind "dublului" său castalian cufundat în vita contemplativa o variantă existențială antitetică. Exemplul lui nu rămîne fără ecou în conștiința scindată a protagonistului, împingîndu-l către examenul ultim al inițierii acela al negării propriei condiții. Copleșit de îndoieli, Joseph Knecht se retrage din pos tura de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Că nu vor mai fi în stare să se trezească/ În zori,/ Că nu vor uita până atunci gesturile trezirii,/ Că vor uita până și somnul,/ Această ultimă dovadă a ființei". (Dar spre ce?) Acceptând parțialul, în locul absolutului, poeta se cufundă în somn, acesta devenind sinonim cu moartea sau cu o simplă stare de trecere într-o altă lume realizată prin vis, anticipând, astfel, onirismul optzecist. Există, de asemenea, în opera Anei Blandiana o afinitate, la nivelul poeticii, între cuvântul poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de la 1835 și până la 1851, "mai mult a trăit Moldova decât în cele cinci sute de ani istorici de la descălecarea lui Dragoș până în zilele părinților noștri". Dacă aceștia din urmă trăiseră netulburați de "întâmplările lumei" sau de "vălmășagul veacului", rămânând cufundați într-o deplorabilă letargie de iz oriental, cu ochii și gândurile "învârtite la Răsărit", generația lui, reprezentată de Kogălniceanu, Alecsandri, Negri, Sion, Ralet, Cuza ș.a., crescută și educată "în larma ideilor nouă", avea privirile "țintite spre Apus", semnificând, în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de aproximativ un procent. Astfel, telespectatorii supraestimează cu 50% pericolul lumii reale, plecând de la imaginea pe care le-o oferă televizorul. După Gerbner, televiziunea constituie o rețea de simboluri și de personaje aparte, relativ independente de realitatea exterioară. Când suntem cufundați în această lume, ne obișnuim (termenul consacrat este „aculturat”) cu o doză anormal de ridicată de anxietate și violență. Astfel, studiile au arătat că un tânăr de 16 ani din SUA a asistat, în medie, la circa 200.000 de
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]