3,235 matches
-
prețuiește fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, niciodată nu voi ști la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) (b) "Odinioară, când erau la ei acasă, când venea vremea de mers la culcare, Țara Niciunde le apărea întotdeauna la început un pic întunecată și amenințătoare. Imediat se iveau ținuturi neexplorate, care apoi se tot întindeau și întindeau; prin ele bântuiau umbre negre; fiarele urlau altfel acum și parcă nu mai puteai fi sigur
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
rom. ghiveci "glastră" < tc. [çiçek] güvec[i] "idem" (çiçek "floare", güveç "vas de lut, blid, strachină"); rom. hurmuz "perlă falsă" < tc. Hurmuz [boncuğu] "idem" (Hurmuz oraș pe malul Golfului Persic, boncuk "mărgea" + suf. de apartenență -u); rom. iatac "cameră de culcare, budoar" < tc. yatak [odası] "idem" (yatak "pat", oda "cameră, odaie" + suf. de apartenență -sı); rom. mischet "un soi de struguri tămâioși" < tc. misket [üzümü] "idem" (misket "muscat", üzüm "struguri" + suf. de apartenență -ü); rom. pinir "brânză de vacă" < tc. [beyaz
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
al ambasadei unei țări străine la București. Ciudată asociere, nu? Ambele anchete erau însă în legătură cu evenimentele care se petreceau în stradă. Voi reveni, spre finalul cărții, asupra celor două cazuri. Pe la șapte dimineața, locțiitorul șeful direcției m-a trimis la culcare, precizându-mi, cu o voce străină și vizibil indiferentă, că s-ar putea să fie nevoie de mine mai târziu. I-am răspuns comandantului că lucrurile cred că s-au liniștit. Venind de la sediul Securității Municipiului București, unde îl anchetasem
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
toți trei cei mai buni prieteni ai mei, în afară de tine. Avem o barcă cu motor și frânghii lungi și apoi suntem trași la viteză maximă prin apă. Azi a fost grozav, prima zi senină cu soare. Mă duc apoi la culcare. După-amiaza, în general, joc tenis, călăresc sau fac alt sport. La 8.30, luăm cina cu alte persoane, îmbrăcați la patru ace. Ne culcăm pe la 11 sau 12. Acesta este programul meu. După cum vezi, este cam același în fiecare zi
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pe acest nou venit. Aveți deja unul în albastru și altul în roz. Ce culoare veți alege pentru acesta? Nu voi uita niciodată scena minunată din camera copiilor, la Palatul de Marmură, când am avut onoarea de a asista la culcarea fiilor tăi. Cum alergau amândoi, cu picioarele goale în papuci, cum halatul albastru cădea peste cel roz și cel roz peste cel albastru! Ce dulci au fost, mai ales cel mare, cu mutrișoara lui serioasă și scrutătoare, atât de asemănătoare
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Cred că a avut dreptate că a împușcat bruta aia, însă scandalul a pornit pentru că era evreu și francmason. Nando 72 va sosi aici pentru copilul numărul 3. Mă întreb când te voi revedea. Acum trebuie să mă duc la culcare. Bun, pa-pa, și nu-l uita pe vechiul tău prieten. Telegramă primită la Posada, 5 noiembrie 1909 Contele Stolberg va ajunge în seara zilei de 6, luna aceasta. Salutări din suflet. Sire, dragul meu prieten, Vorbesc despre tine cu contele
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
mei din copilărie, dar comentariul lor "Te așteptam" mi-a dat de înțeles contrariul. Îmi amintesc că între 16 decembrie și ziua în care m-am întors din România la sfârșitul lunii ianuarie 1990, cu mare greutate mă duceam la culcare în fiecare noapte de frică că voi scăpa ceva și că mă trezeam mereu nerăbdător dimineața pentru a participa la evenimentele zilnice ale țării, mai întâi de departe, apoi în mod direct. Deoarece am părăsit România la mijlocul anilor '60, nu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
bradul, fără frică, Se strecoară în citire. Știe ,,i’’ ce vrea să zică! În iubire, inimi, ițe, Stă viteaz și, de uimire, Fire fine de crăițe Își întorc a lor privire. Ina ia pisica-n poală. Când să meargă la culcare, Plânge că nu vrea la școală. Ce nu-i place fetei oare? De ce-i supărată Ina, Mimi vede cu uimire; Toți aflară-acum pricina: A luat cinci la citire. Câți de ,,i’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
le spune altor mincinoși, mai mici sau mai mari decât el.“ Hai să suflăm în pumni, noi, cei care nu purtăm mănuși nici când facem oameni de zăpadă. 1,2,3 pași într-un șotron. Sărim să ne încălzim înainte de culcare. În noaptea asta nu vom număra oi, ci lupi cocoșați. „Lupii cocoșați se duc în oraș și călătoresc cu tramvaiul și râd când văd cum se face seară.“ Ochii mari, acuși apare luna! „Un lup cocoșat nu laudă niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
fostei sale guvernante: "Doamnă, mai țineți minte sacul?". Institutoarea s-a albit la față de stânjeneală. "Am primit, spune ea, o educație spartană." Impresii personale și amintiri apar în nuvela Handzeichnungen intitulată Schlimme Geschichte, unde micuța Hedi trebuie să meargă la culcare la ora trei după-amiaza pentru că nu și-a terminat pagina de scriere și trece prin toate angoasele în singurătatea în care este lăsată, văzând cum vine seara, cum se întinde întunericul și se luminează strada: "I se părea în fiecare
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
dar avea un de la nume și arme, și nu una, și nu două, ci nouăzeci și nouă. Le pusese pe uși, în vestibul, pe trăsură, pe toată livreaua, pe toate mobilele, până și pe tapete, pe draperiile din odaia de culcare, până și pe scaunele sufrageriei, pe argintărie, pe sticlărie, pe porțelane, pe rufărie, pe hârtia de scrisori și pe pecete". Valeria este cea mai iubitoare mamă: "De două ori pe zi copiii se dau jos să vadă pe mamà și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
the Oblivion, care după prestația de la București m-au racolat total la gloata de admiratori. Și ăsta era doar începutul, pentru că urma o noapte lungă, care acum, ce-i drept, mi se învălmășește în cap. Asta și din cauză că dusul la culcare s-a întâmplat la ora șase, și nu în cort, pentru că uitaserăm bețele acasă, ci la Ambient. Perfect, după o noapte de rupt tendoane pe breakbeat și drum’n’bass la Mokka Cuka, terasa de Underground Base și la Meduza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
se termină niciodată. Pericolul e că o poți ține așa zile în șir, iar când te întorci acasă, ești numai bun de dus la reanimare. De aceea, la un moment dat te forțezi să mergi, cu minte sau fără, la culcare, în timp ce la corturile vecine filmele continuă. Iar asta a fost numai prima zi. Și a fost zi, și a fost noapte, dar nu mai știi, pentru că ritmurile se sparg la fel ca barierele dintre tine și ei, dintre toți și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
tocul unuia dintre pantofi i-a rămas pe undeva prin noroiul pătat de zăpadă și chiar n-are rost s-o lungesc ca să-ți povestesc prin câte peripeții amuzante a mai trecut. important e că atunci când soarele se ducea la culcare fata cea mioapă a ajuns acolo unde muncea. acolo unde țesea la război. era desculță și plină de zgârieturi și avea hainele rupte și două coaste fisurate și nasul și buza de jos sparte și un dinte din față i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
sufletul slav!... păi, mi se rupe-n paișpe de sufletul slav... îndoirea colțului rămâne, oricum ai lua-o, o tâmpenie... nicidecum tandrețe grijulie... hm! ca și cum ai răsuci gâtul unui flutur, l-ai face nod ca să-ți amintești mai târziu, la culcare, după ce ai fost ocupat cu alte treburi prin gospodăria vastă de la țară - aici s-ar consuma, în grajduri, și posedarea intempestivă, cu poalele-n cap, a vreunei servitoare rătăcite, trântite viril în staulul vacilor gestante - ce spuneam?... a, da!, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
da, gâtul unui flutur... îi faci un nod, ce mare chestie?... uite-așa!... vedeți?... în doi timpi și trei mișcări... ca să-ți reamintești că trebuie să-l giugiulești, să-i dai o bucățică de pâine, o picătură de lapte la culcare, să-l adapi din pahar și să-l culci pe pernă, lângă tine, ca să ai vise afectuoase, cu muieri... ) Divaghez!!! Însă ăsta-i chiar șpilul revenirii pe un text bătătorit de zeci de ani: se completează, se dezvoltă notații insignifiante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de răzbunare. Avînd un perimetru de mișcare foarte redus în mediu penitenciar, la ei apare un fenomen ancestral de teritorialitate comportamentul (individului) de apărare a teritoriului propriu care se manifestă printr-o exagerată îndîrjire în apărarea "spațiului personal": locul de culcare, de alimentare, de muncă și, de aici, printr-o agresivitate mărită. Nevoiți să renunțe la o serie de obiecte de uz personal și la multe din plăcerile pe care și le puteau oferi în viața liberă (la alcool, jocuri de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
numai 250 de RON, plus taxe poștale. Nu ezitați. Ridicați telefonul chiar acum. Sunați. Rapid Eye Movement Erai singură acasă. Eu eram plecat din oraș. Ai mâncat o supă de linte, apoi ai așteptat să vină seara, ca să mergi la culcare. Când a venit seara, te-ai culcat și ai adormit. Ai visat că mă întorsesem acasă. În vis, amândoi stăteam și sorbeam încet din supa de linte. Mmm, ce bună e, spuneam eu. Mai vrei o porție? întrebai tu atunci când
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
alintat de mânuțele delicate ale unei maseuze proaspăt ieșite de pe băncile liceului. Buricele degetelor ei lungi și fine o să-mi mângâie tandru ciocurile de pe coloană, iar papagalii o să înceapă să toarcă afectuos, ca niște pisicuțe. O să-i trimit eu la culcare pe papagalii ăștia. O să am eu ac de cojocul lor. Întorc capul spre dreapta. O privesc insistent. Blondă. Naturală. (Din cap până-n picioare.) 23 de anișori. 120 de centimetri circumferință. Nu, nu mă refer la cap, ci la bust. Doar
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Apoi părinții tăi au venit și te-au luat acasă. Eu am strâns piesele ursulețului și le-am băgat într o cutie. Apoi am pus cutia pe dulap și am plecat să mă spăl pe dinți. Se apropia ora de culcare. Umbră pământului Închide ușa. Tace, nu se uită la mine. Mă auzi? Închide ușa. E curent. Mă uit la el, nici nu s a clintit. Stă tolănit pe canapea și citește dintr-o carte. Nu pot să-i văd ceafa
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Pătrunse înăuntru prin ușa din spate, urcă în silă scările și ajunse, în sfârșit, la ultimul etaj. Toți erau de jumătate de oră acolo sus, în camerele cu multe paturi ale vechiului edificiu. Unii adormiseră, alții abia se pregăteau de culcare sau discutau încă, adunați în mici grupuri. Era un moment de relaxare, întrucât prin ferestrele larg deschise se auzea de undeva, de departe, glasul plăcut al unei fete, cântând. Aproape pe nesimțite lumina se stinse, grăbind sosirea timpului când intrau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
plajă silită, plicticoasă, exilată și cu multe arsuri pe spate, fiindcă nu aveam unde să mă adăpostesc de soare. Copaci nu erau, umbrelă nu aveam, aveam doar entuziasmul neclintit de vicisitudini de a mă vedea maroniu în oglindă, seara, înainte de culcare. Cât timp am stat acolo privind aiurea, n-am văzut decât un biet pescar ce pescuia niște pești cât palma unui copil de grădiniță. Cobora repede pe râu în jos, bălăcindu-și picioarele, lansând firul undiței unde pești argintii mișunau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
vom numi grădiniță, un strat gros de pământ negru, adus în găleți grele dintr-un loc știut numai de el -, florile, îndeosebi trandafirii, creșteau mai repede ca vița de vie a vecinului spre bucuria nestăpânită a domnului învățător. Seara, înainte de culcare, trecea și privea, atingea plantele, se minuna cât de frumos se dezvoltă inundând cu verdele lor încântător tărâmul ce-i aparținea în întregime, fiindcă ceea ce se vedea deasupra lui era răsplata muncii și talentului său indubitabil. Abia noaptea târziu reușea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
al tatei cu vizitatoarea, care nu neglija niciodată să întrebe de mine, apoi săream iute pârleazul pătuțului meu (pătuț în care mi-a devenit întâia oară conștientă angoasa cu care am coborât pe lumea asta vie și stranie: seara, la culcare, îmi era teamă să adorm, ca nu cumva să mor în timpul somnului; pentru ca această conștiință să se dezvolte în gândul înfricoșător că realitatea nu există, ci e un vis din care mă pot oricând trezi în vidul neființei; apoi, treptat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
clandestinitate, în afara masturbației. Vocația uranistă am făcut-o publică încă de student, chiar dacă sub formă de teribilism, ca extravaganță și provocare. Tatăl meu era un voltairian, chiar dacă avea obiceiul să-și facă cruce înainte de a se așeza în pat la culcare (cine știe ce socoteli o fi avut el cu puterea transcendentă): mare cititor al Vechiului Testament, interesul lui nu se îndrepta spre fenomenul religios ca atare, ci spre istoria religiilor (așa cum reieșea din cărțile lui ținând de acest domeniu), în special spre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]