2,824 matches
-
fusese foarte iubit, un stăpân bun și generos, care copleșise mânăstirea cu daruri și privilegii. Mai mult, chiar În acele timpuri când viața unui om nu avea Însemnătate, asasinarea mișelească a unui cap Încoronat era o crimă Îngrozitoare, care Îi cutremura pe supuși. Între timp, sosi un al doilea curier. Părintele Bernhard era reținut la castel de gravitatea situației, astfel că-l ruga pe stareț să se ostenească el Într-acolo, pentru ca Împreună cu doamna ducesă Sophie să hotărască tot complicatul cere
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de undeva, din găurile nevăzute ale pământului, miasmele invizibile, otrăvitoare și ucigașe ieșind la suprafață din straturile cele mai infecte ale mlaștinilor, se alcătuiau în ființe cu chip de om, executând o horă malefică și halucinantă, propagând nenorociri... Pământul de cutremura. Era o invazie extraterestră? Era dansul ritual al ielelor hotărâte să tulbure și să mutileze viața unor oameni pașnici și nevinovați? Vom vedea mai departe... 2. ACASĂ Când am ajuns acasă, era întuneric. Am deschis încet ușa de la tindă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și pe care le oferea din toată inima, zi de zi, copiilor ei, pe care-i iubea nespus de mult. Dumnezeu s-o ierte pe mama acolo unde este și să mă ierte și pe mine, păcătosul, căci mă întreb cutremurat de spaimă și de mânie: ce s-ar fi întâmplat cu noi, copiii, dacă n-am fi avut-o pe mama? Ce? Tata la pușcărie, neștiind nimeni dacă mai trăiește sau nu, iar mama moartă sau dispărută... Șase copii, dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Dumnezeu și nu se poate transforma în... prostii! Fulgerător, s-a auzit un fluierat de locomotivă. Ușa vagonului s-a închis cu zgomot, cârligul de siguranță a țăcănit metalic și, după un alt fluierat răscolitor și intens, care ne-a cutremurat ființa până-n străfundurile arhitecturii noastre moleculare, garnitura a pornit. 11. DEPORTAȚII Ca o gigantică insectă apocaliptică, locomotiva repezea pe coșul negru trâmbe roșiatice de fum, care se împleteau într-o îmbrățișare spasmodică și violentă cu jetul de aburi șuierători. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fel cu frații mei și acum eram toți la baza tranșeei, rezemați cu spatele de malul umed, cleios și rece. Așteptam înfrigurați. Deodată cerul s-a umplut de gemetele înfricoșătoare ale bombardierelor și, după câteva momente de așteptare, exploziile au cutremurat universul. Iată, simțeam pe epiderma noastră "iubirea și blândețea" Lui. ...și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima... (Matei 11:29) Din rănile craterelor, jeturi circulare de pământ și țărână se ridicau spre cer, de unde cădeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază și de milă, oare el Haiduc înțelegem noi cât de atroce era suferința lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Într-o dimineață ca de obicei am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
N. Labiș) Și acum, la 74 de ani -, când mi-au mai rămas doar câteva zile sau ore de făcut degeaba umbră pământului, înainte de a intra în meniul favorit al viermilor celor neadormiți care mă așteaptă nerăbdători -, și acuma mă cutremur de nesăbuința gestului meu, și-o voi face până-n secunda în care voi fi programat să intru în circuitul infinit al materiei universale, devenind un pumn de țărână... "Și pulbere țărână din tine s-a alege, Căci asta e a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a dragostei, a înțelegerii între oameni... Oare, în realitate, așa este? Germanii, în marea lor majoritate sunt creștini catolici. Și cei din cultele reformate, precum luterani, calvini, baptiști, adventiști etc., tot creștini se cheamă că sunt. Nu? Și atunci?? Mă cutremur de câtă "dragoste creștinească" au dat dovadă nemții în cele două războaie mondiale. Dar rușii?? Nemții sunt catolici, dar rușii sunt ortodocși! Și?? Care au fost actele "creștinești" ale rușilor? Deportări, lagăre, gulaguri, Siberia. Iar teutonii creștini care-și trâmbițau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mircea, care a fixat crucifixul la capătul grinzii de la intrare, ca o garanție a faptului că nimic rău nu ni se va putea întâmpla atâta timp cât vom fi sub oblăduirea Mântuitorului. Trupul Mântuitorului sfârtecat de piroanele înspăimântătoare, șiroind de sânge și cutremurat de convulsii bruște, copleșit de durere, ne vorbea într-un limbaj ce se adresa doar inimilor noastre: "Mă doare suferința voastră, dar nu Eu v-am provocat-o, ci semenii voștri cei răi. Nu Eu v-am arestat tatăl, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem fără să ne cutremurăm de scârbă, de groază și de milă, oare el Haiduc înțelegem noi cât de atroce era suferința lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat." Nu reproduc atrocea poveste a uciderii câinelui de către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ea nici nu există. Nu există decât clipa premergătoare. A.B.Și atunci ce este? Atunci e trupul cu... spaima lui animalică de durere. În orice caz, de veșnicia morții te asigur, Angela, că nu m-am gândit să mă cutremur vreodată! A.B.Suntem la finalul interviului nostru, cât de repede a trecut timpul și mai aveam atâtea de spus. Aveți să transmiteți ceva anume cititorilor Dumneavoastră? Cei mai dragi îmi sunt cititorii așa-ziși obișnuiți. Cititorii fără ifose de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lucrului bine făcut. Învățământul dar și alte domenii fundamentale se politizează, iar politica e peste tot sâmburele corupției și putreziciunii. Trăim în epoca lui copy-paste, a erzațurilor și a sfintei, marii nerușinări. Din păcate, națiunea și oamenii din presă se cutremură doar în situațiile când are loc câte un dezastru, cum a fost cel al accidentului aviatic din Apuseni. Abia atunci s-a conștientizat că instituții fundamentale ale statutului s-au dovedit ineficiente tocmai din cauza intruziunii factorilor politici. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
curând, în 5 aprilie a. c., vârsta de 65 de ani. La mulți ani, maestre! V-ați făcut un bilanț cu această ocazie? Nu. Nu-mi fac bilanțul. Poate, numai uneori, când mi-e frică de moarte; sau alteori, când sunt cutremurat de îndoieli, spaime, dar întotdeauna am credința că mâine voi scrie mai bine și mai mult. A.B.În perioada de directorat ați reușit să mai scrieți literatură? Am scris destul de mult. Am terminat un volum pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Șeicaru, apare bilunar, la 5 și 20 ale fiecărei luni, pornea bătăioasă. Pamfil Șeicaru semna „Impresarul unei legende”; pamflet la adresa generalului Averescu al cărui impresar era nimeni altul decât I.C. Argentoianu. Ion Darie prindea în condei timpul „Când s-a cutremurat pământu, ”Din Rusia Sovietică” se intitula articolul semnat de G.M. Ivanov, care punea în pagină lauda lui Lenin: Nu am făcut decât să confiscăm, să devastăm și să sfărâmăm...” Georgescu Vig încondeia „Viziuni provinciale - francmasonerie liberală” iar articolul cu titlul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și Vasile Olinici”... * Ceva și din creația: Dragoș Vitencu; „...Dar când se lasă noaptea, citești ca vracii-n stele Și simți cum vin spre tine iar vremuri dintr-acele Când codri nasc din sânge, așa cum la Cosmin... Atunci tu te cutremuri, iar eu tăcut mă-nchin”. (Din „Pădure tăiată”, Gazeta Bucovinei nr.2,1942 sau Calendar creștin, 1943, p.71, Cernăuți) * Junimea Junimea, revistă pentru literatură și artă, editată de Societatea Academică, apare la Cernăuți, ca urmare a strămutării din Botoșani
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
previn că nu vorbește decât engleza și ne detestă, pe Widengren 1 și pe mine, ceea ce nu ne împiedică să avem relații corecte; astfel, m-a invitat să iau masa cu dl Kerényi, care, cu o calmă îndrăzneală ce a cutremurat pe toată lumea, și-a anunțat părerea despre Martin P. Nilsson: „Opera sa este bună ca început, dar nu este decât un prim început, un preludiu pentru studii mai serioase...”. Acesta din urmă mai trăiește încă și tocmai a produs o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pur și simplu monstrul ruginit îl chema la el, parcă hipnotizându-l. A trecut peste linii și s-a dus țintă la uși, care păreau ca niște porți spre altă lume. Spre infern. Și a parali- zat și s-a cutremurat tot când a văzut podeaua aceea neagră, jegoasă și plină de zgârieturi. Câteva clipe nici n-a respirat, poate a și leșinat, nu-și mai aduce aminte. A întins mâna tremurândă, de parcă ar fi băut un an întreg fără oprire
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
iar cutremurele mici sau de intensitate mijlocie sunt nenumărate. La trei-patru decenii, se petrece Însă și un cutremur major, care poate depăși gradul 7 pe scara Richter. Un asemenea cutremur a avut loc În 1802; un contemporan notează: „S-a cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București, și clopotnițele, și alte case Înalte s-au sfărâmat, și clopotnița cea vestită de Înaltă, care era podoabă orașului, cu ceasornic, a căzut și s-a sfărâmat și era
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
glumesc doar “ - și atunci o prezentam din nou pe prietena mea de moment unor oameni care o cunoșteau de ani de zile. Fata își ridica privirea din oglinda plină de dâre de cocaină, aruncându-mi o privire mirată, apoi se cutremura și se apleca din nou pentru ca o altă linie albă să dispară printr-o bancnotă de douăzeci de dolari strâns înfășurată. După nunta ceea - după ce Robby m-a ținut de mână pentru întâia oară - a urmat începutul. Adică momentul distinct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
frate, am zis, conducându-l spre motocicleta parcată într-o rână lângă bordură. Știu totul despre întuneric, omule. Sunt în mare formă pentru petrecere, gata de orice. Deși era sfârșitul lui octombrie, vara indiană încă ne răsfăța și m-am cutremurat la gândul incongruenței acestei vremi incontestabil nonautumnale în timp ce Kentucky Pete îmi explica originea sărbătorii: Halloween are la bază ziua celtică de Samhain - ultima zi a calendarului celtic și singura dată din an când cei morți se întorceau și „te înhățau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Helen. S-a oprit, a prizat altă linie. M-am gândit că ar fi bine să-ți spun. - O, Doamne, de ce o fi sunat-o Jayne pe nevastă-ta? Am încercat să arunc întrebarea doar în treacăt, dar m-am cutremurat cuprins de un acces de paranoia indus de cocaină. - E îngrijorată că iar te droghezi și bănuiesc... gesticulă Jay, că n-are dreptate...adevărat? - Oare n-am depășit toată ironia asta răsuflată? N-ar fi trebuit să renunțăm să jucăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tare pe fereastră, să pot vedea mai bine. Silueta s-a întors scurt, de parcă și-ar fi dat seama că e urmărită, iar eu am zărit o clipă fața celui care venise la petrecere costumat ca Patrick Bateman. M-am cutremurat, ușurat că ne părăsea - amintindu-mi iarăși că va trebui să mă reîncarc. (Tipul nu era decât o glumă, mi-am spus; nu era decât amănuntul neașteptat, care se materializează la fiecare petrecere.) Când am închis fereastra și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o pauză, apoi, ca o favoare făcută lui Jayne, am adăugat: Pun pariu că Jay a făcut-o. - Nu, zise Jayne. Deja se decojea la începutul verii, acum doar s-a accelerat. Omar frecă cu palma peretele casei (m-am cutremurat) apoi s-a șters pe pantaloni. - Arată ca niște urme de... gheare, zise el. - Adică o sculă? am întrebat. Ce-i aia urmă-de-gheară? - Nu - ca și cum scurmă vreaun animal. După care Omar tăcu. Dar nu știu cum s-a urcat animalul ăsta - sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întrebi una ca asta, iubito? - Cred că sunt monștri în casă. Spuse asta cu voce groasă, de drogată, îmbrățișându-și păpușa. Nu m-am dat seama că am zis: - Sigur, poate uneori, iubita, dar... decât atunci când fața i s-a cutremurat și a izbucnit în plâns. - Iubit, nu, nu, nu, ei nu sunt adevărați, iubita. Sunt doar închipuiri. Nu pot să-ți facă nici un rău. Am zis asta deși ochii mei erau fixați pe păpușa neagră din brațele ei și gândurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trebuie să fie înăuntru. Răspundeam propriilor mele întrebări. - Domnule Ellis, n-am găsit nimic în casă. Alt ofițer apăru și întrebă, cu un scepticism puțin disimulat: - Domnule Ellis, ați putea să ne dați o descriere a acestui intrus? M-am cutremurat. Mai târziu, scriitorul mi-a reamintit ce declarasem. El avea transcrisurile. - Toți dormeam și...un zgomot l-a trezit pe fiul meu...era...nu știu ce era...probabil avea puțin peste o jumătate de metru...avea o claie de păr blond și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]