3,132 matches
-
trăiesc lupi în număr mare, fapt ce a dat naștere numeroaselor legende despre oameni-lupi. La români există o veche tradiție în ceea ce privește lupul, privit cu teamă și admirație. În unele zone, ca de pildă în Ținutul momârlanilor, se păstrează încă tradițiile dacice ale legăturii cu lupul. Cei care se îngrijesc de lupi sunt sub protecția Sfântului Andrei și, chiar dacă la bătrânețe trupul lor este plin de cicatrici de la mușcăturile prea tari ale unor cățelandri sau lupi, nu se cunoaște nici un caz în
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
și Gumelnița, cu frumos decorata lor ceramică, dar și cu uneltele de piatră șlefuită. Epoca bronzului este acoperită de existența a trei dintre cele mai reprezentative manifestări culturale (cele de tip Glina, Monteoru și Tei). Din epoca fierului traco - geto - dacic au fost descoperite vestigii care aparțin atât primei sale părți (Hallstatt-ul, cu aspectul Bârsești Ferigele), cât și celei de a doua (La Tene) cu manifestările sale "clasice". O importanță aparte o au monumentele romane - castrul și thermele sale - ridicate în
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]
-
începând cu epoca bronzului timpuriu, continuând cu bronzul târziu și epoca fierului, apoi cu perioada daco - romană. Ele constau din ceramică veche, vase, unelte de gospodărie pentru prelucrare a metalelor, lemnului sau textilelor, obiecte de podoabă și monede, inclusiv cuie dacice având o compoziție specială (nu ruginesc). Cele mai importante sunt considerate a fi depozitul de bronzuri, scos la iveală în 1872 cu ocazia săpăturilor la construcția liniei ferate Teiuș-Brașov și tezaurul de monede romane (argint), descoperit întâmplător, în anul 1939
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]
-
au trăit pe aceste meleaguri, înainte, în timpul și după cucerirea romană, cele mai reprezentative fiind cele descoperite la Tipie și la Piatra detunată, denumită de localnici: „Chiatra deschicată”. Dovezile istorice și arheologice atestă că aici a existat o importantă locuire dacică începând cu epoca lui Burebista, continuată sub Decebal, precum și un important centru militar și religios, asemănător celui de la Sarmizegetusa din Munții Orăștiei.
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]
-
fragmente ceramice ale culturilor eneolitice Petrești și Coțofeni. 5. "În Pădure" s-a descoperit o fusaiolă de lut datând, probabil, din epoca fierului (Muzeul Național Brukenthal). 6. În punctul numit "Hinter der Ramwreg" s-a descoperit un tezaur de obiecte dacice compus din două fibule de argint cu nodozități, cinci drahme de argint din Dyrrhachium și o monedă de bronz de epocă neprecizată (Muzeul Național Brukenthal). 7. Cu prilejul construirii căii ferate Sibiu - Copșa Mică, între Agârbiciu și localitatea Axente Sever
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
pe teritoriul acestei localități au scos la suprafață dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în locul numit "Pietriș" s-a descoperit o așezare aparținând culturilor Starcevo-Criș -neolitic, "Petrești"-eneolitic și materiale din epoca bronzului și dacice. Pe malul stâng al văii Secașului se află o așezare villa rustica, unde s-a găsit o fibulă, o monedă deteriorată și un denar de la Septimius Severus. În anul 1858, pe teritoriul acestei așezări, s-a descoperit un mormânt de
Miercurea Sibiului () [Corola-website/Science/299823_a_301152]
-
în întreaga zonă. Prin cucerirea Daciei de către romani, cetatea de la Tilișca a fost dărâmată, așezările rurale continuându-și existența în condițiile impuse de stăpânirea romană. Din această perioadă dateaza un medalion funerar descoperit la Apoldu de Sus, ce dovedește continuitatea dacică; medalionul prezintă într-o nișă, în formă de scoică, o familie compusă din bărbat și femeie (în registrul de sus) și patru copii (doi băieți și două fete), în registrul de jos. Femeia, îmbrăcată în tunică și manta, poartă pe
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
copii (doi băieți și două fete), în registrul de jos. Femeia, îmbrăcată în tunică și manta, poartă pe umeri două fibule (agrafe) în formă de lingură și în urechi cercei de formă tronconică. Acest tip de fibulă este caracteristic tradiției dacice. De asemenea, prezența unor urme romane și a unui vicus de la Apoldu de Jos (între Apoldu de Jos și Apoldu de Sus) este semnalată de multă vreme: aici s-a întâlnit zidărie cu mortar, ceramică provincială, un tezaur monetar, o
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
Felix Romuliana, într-o familie de țărani, Galerius îmbrățișează cariera armelor, urcă pe scara ierarhiei militare în timpul domniilor împăraților Aurelian și Probus. Se pare că tatăl lui era trac, iar mama sa purta numele de Romula și era de origine dacică. În cadrul primei tetrarhii este desemnat (1 martie 293) de către Dioclețian, "Caesar", răspunzator de guvernarea provinciilor dunărene. Galerius respinge atacurile sarmaților, carpilor, bastarnilor la frontiera danubiană, luând de șase ori titlul de "Carpicus Maximius" și participă, alături de Dioclețian, la războiul victorios
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]
-
Sprijinitorul cel mai zelos al politicii anticreștine a lui Dioclețian, Galerius a promulgat totuși, cu câteva zile înainte de moarte, la 30 aprilie 311, un edict de toleranță față de noua religie. După spusele lui Lactantius, împăratul Galerius și-a afirmat originea dacică și s-a declarat dușman al numelui Roman, propunând chiar ca imperiul să se numească nu roman ci Imperiul Dac, spre oroarea patricienilor și senatorilor. El și-a exprimat atitudinea anti-romană imediat ce avut funcția de împărat, tratând cetățenii romani cu
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]
-
care victoriosul Traian l-a aplicat cu două secole înainte poporului lui dac. La Felix Romuliana (lângă satul de români timoceni Gamzigrad din Serbia, pe apa Timocului Roșu) în antica Dacia Ripensis, împăratul Galerius și-a glorificat mama de origine dacică și a construit un palat cu numele ei. Ruinele palatului se pot vizita fiind incluse din anul 2007 în Patrimoniul Mondial.
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]
-
inscripții în marmură, dedicate împăraților, și pe care se aflau și numele soldaților și unde erau precizate și locurile de origine: Aurelius Valerianus Drubeta, Antonius Bassinass Zermizegetusa, Titus Lempronius Augustus Apulum. S-a constatat că aproape 120 de nume sunt dacice, dintre care 15, proveneau din Sarmizegetusa. Printre aceștia se remarcă Claudiano, centurion din cohorta a VI-a. Mai trebuie amintit cazul lui Iulius Secondinus, natione Dacus, pretorian rechemat în serviciu, care a ajuns la vârsta de 85 de ani, în
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
i (variante latine: "Costobocae", "Coisstoboci" sau "Castabocae"; sau Κοστουβῶκοι sau Κοιστοβῶκοι) (numiți și Koistobokoi, Coisstobocensis) au fost un trib dacic situat în nordul Daciei, Moldovei și în Basarabia (între Prut și Nistru) până în sudul Galiției (Polonia). Ei au locuit în zona Carpaților nordici și au rămas independenți până la sfârșitul secolului ÎI d.Ch., ca și alte triburi geto-dacice. i aparțin mării
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
costobocilor este sigur și după Mullenhoff, care afirma că costobocii nu sunt slavi deoarece în acea perioadă (sec. ÎI e.n.) slavii nu se aflau în acea zonă. Costobocii sunt creatori culturii Lipită, o cultură atestata arheologic care este prin excelență dacica. O inscripție descoperită la Romă (Muratori 1039) atestă și un rege numit Pieporis al acestui trib dacic. „D. M. Ziai Tiati fil. Dacae uxori Piepori regis Coisstobocensis Natoporus et Drilgisa aviae cariss. b. m. fecer”. În Dacia Română, orașele asociate
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
sec. ÎI e.n.) slavii nu se aflau în acea zonă. Costobocii sunt creatori culturii Lipită, o cultură atestata arheologic care este prin excelență dacica. O inscripție descoperită la Romă (Muratori 1039) atestă și un rege numit Pieporis al acestui trib dacic. „D. M. Ziai Tiati fil. Dacae uxori Piepori regis Coisstobocensis Natoporus et Drilgisa aviae cariss. b. m. fecer”. În Dacia Română, orașele asociate cu costobocii și regele lor Pieporis par să fi fost Piroboridava (capitala), Tamasidava, Utidava, Trifulon, etc. Interpretând
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
de la granița Daciei Române a acelor vremuri. Ca rezultat, potrivit lui Dio Cassius, în 180 e.n., un numar de 18.000 daci independenți au fost primiți în Dacia Română, probabil întemeind orașele Piroboridava și Tamasidava, ale căror nume arată o origine dacica mai târzie. (1) I. I. Russu, Leș costoboces, <br> (2) V. Pârvan , op. Cît., p. 221, 240-241 și 249
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
stocarea și distribuția produselor petroliere ("SNTFM „CFR Marfă” S.A. - DELM Tîrgu Mureș)", emisiile autovehiculelor. În secolul I d. Hr. și la începutul secolului al II-lea, pe teritoriul actual al Transilvaniei s-a aflat centrul politic al regatului Dacia. Prezența culturii dacice în sud-estul Transilvaniei este marcată prin descoperiri emblematice cum ar fi tezaurul de la Sâncrăieni (jud. Harghita) sau cetățile dacice de la Covasna (Cetatea Zânelor) sau Jigodin (jud. Harghita). Regatul dac condus de Decebal a fost cucerit, după două războaie, în anul
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
la începutul secolului al II-lea, pe teritoriul actual al Transilvaniei s-a aflat centrul politic al regatului Dacia. Prezența culturii dacice în sud-estul Transilvaniei este marcată prin descoperiri emblematice cum ar fi tezaurul de la Sâncrăieni (jud. Harghita) sau cetățile dacice de la Covasna (Cetatea Zânelor) sau Jigodin (jud. Harghita). Regatul dac condus de Decebal a fost cucerit, după două războaie, în anul 106 d. Hr. de Imperiul Roman sub conducerea împăratului Traian, care a început organizarea noii provincii romane Dacia. Sud-estul
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
in sec. IV. În sec. II-III sunt menționate câteva incursiuni ale triburilor geto-dace libere în Dacia și Moesia iar în anul 117, în legătură cu turburările și situația gravă a provinciei Dacia după moartea împăratului Ulpius Traianus, se menționează un adevărat „război dacic” provocat după dispariția cuceritorului Daciei. Fără îndoială în acest „război” au ptimit participarea altor triburi barbare (sarmați etc.) și a autohtonilor din interiorul provinciei romane. Alt război de eliberare a Daciei romane, cu participarea altor triburi barbare și a autohtonilor
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
890 kmp, după Dunăre și Siret). Încă din timpul războaielor daco-romane controlul Mureșului a constituit una din manevrele militare cheie, pe care armata romană s-a străduit să o obțină pentru a avea un avantaj asupra sistemului defensiv al Regatului dacic. Astfel, în cursul operațiunilor militare din debutul celui de-al doilea război dacic al lui Traian se presupune că vexilația formată din trupele Pannoniei Inferior avându-l în frunte pe Aelius Hadrianus, pe atunci guvernator al provinciei pannonice, ar fi
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
a constituit una din manevrele militare cheie, pe care armata romană s-a străduit să o obțină pentru a avea un avantaj asupra sistemului defensiv al Regatului dacic. Astfel, în cursul operațiunilor militare din debutul celui de-al doilea război dacic al lui Traian se presupune că vexilația formată din trupele Pannoniei Inferior avându-l în frunte pe Aelius Hadrianus, pe atunci guvernator al provinciei pannonice, ar fi pătruns spre inima Daciei pe Valea Mureșului, folosindu-se probabil și de flota
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
impresiile și teoriile sale într-o lucrare apărută chiar în acel an (Cezar Bolliac „Excursiune arheologică în anul 1869“, București, 1869). În acea lucrare, referindu-se la fortificația de pe dealul Grădețului, afirma că avem de a face cu o fortificație dacică. La baza teoriei stă denumirea dată de localnici, „Zidina dacilor“, cât și asemănarea aparentă, ca amplasare și tip de zidire, cu fortificațiile dacice din Munții Orăștie, aflate în, relativă, apropiere. Vasile Dimitrescu, un istoric local, 20 de ani mai târziu
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
lucrare, referindu-se la fortificația de pe dealul Grădețului, afirma că avem de a face cu o fortificație dacică. La baza teoriei stă denumirea dată de localnici, „Zidina dacilor“, cât și asemănarea aparentă, ca amplasare și tip de zidire, cu fortificațiile dacice din Munții Orăștie, aflate în, relativă, apropiere. Vasile Dimitrescu, un istoric local, 20 de ani mai târziu, dă primele informații tehnice cu privire la planul cetății și grosimea zidurilor, aducând o altă informație cu privire la legendele care circulau printre localnici. Astfel aduce la
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
lupta, au dărâmat cetatea și au stăpânit zona o bucată de timp. La începutul secolului trecut, istoricul Teohari Antonescu face la rândul lui o descriere detaliată a cetății, afirmând și el, ca și predecesorul său, că este vorba despre ruine dacice. Tot atunci, lucrând la strângerea materialului pentru monumentala lucrare „Getica“, istoricul și arheologul Vasile Pârvan vizitează și el ruinele afirmând pentru prima oară că ar fi vorba despre ruine medievale iară nu dacice sau romane. Cetatea apare în două dicționare
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
predecesorul său, că este vorba despre ruine dacice. Tot atunci, lucrând la strângerea materialului pentru monumentala lucrare „Getica“, istoricul și arheologul Vasile Pârvan vizitează și el ruinele afirmând pentru prima oară că ar fi vorba despre ruine medievale iară nu dacice sau romane. Cetatea apare în două dicționare geografice, unul din 1894, unde este prezentată ca fiind castru roman, iar al doilea din 1947, unde se afirmă că ar fi fost ctitorie a lui Matei Basarab. După 1945 au mai apărut
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]