14,695 matches
-
scriitorilor români”, „Sibiul literar”, „Adevărul”, „Curentul”, „Falanga”, „Universul”, „Convorbiri literare”, „Țara noastră”, „Hyperion” ș.a. Publică două cărți de versuri, Spleen (1930) și Nemesis (1936), reluate în antologia Cântecul spiralelor (1969), unde adaugă un grupaj de poezii „din periodice și inedite”, datate între 1936 și 1961. A semnat și Ecaterina Catrinaru. Simboliștii sunt modelele indubitabile ale poeziei scrise de S., pentru care tristețea, dezolarea, singurătatea, inutilitatea, nevroza constituie note definitorii. Orașul, „abator, sanctuarul umanității carnivore” (Civilizație) sau „Oraș sepulcral, cu toamne târzii
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
lucru care le vine În minte. Cu toate că individul este la mai mare cinste În societatea americană decât În oricare altă parte a lumii, el nu a apărut aici pentru prima oară. Individul modern este un transplant european, ale cărui Începuturi datează de la sfârșitul Evului Mediu. Schimbările spațio-temporale, care au avut loc atunci, au dat naștere unor modificări profunde În comportamentul de zi cu zi al europenilor. Se năștea un nou european - unul mai puțin religios și cu un punct de vedere
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
considerăm aproape ca pe o forță a naturii. Ca sa fim cinstiți, noi, americanii, am fi complet pierduți dacă piața nu ar fi pivotul existenței noastre. Uităm că economia de piață este o instituție relativ recentă În istoria umană. În timp ce piețele datează din Antichitate, ele erau Întotdeuna o parte relativ minoră a vieții sociale. Majoritatea activității economice era În mod tradițional bazată pe gospodărie. De fapt, Însuși termenul economie vine de la grecescul oikos, care Înseamnă casă. Membrii unei familii lărgite produceau tot
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
națională. Aceasta nevoie, spune Karl Polanyi, este cea „care a Împins statul teritorial În față ca instrument al naționalizării pieței și creator al comerțului intern”12. Apariția statului-națiune Statul-națiune este o instituție relativ nouă destinată guvernării societății umane. Unii cărturari datează originea sa odată cu Revoluțiile Americană și Franceză În ultima parte a secolului al XVIII-lea, În timp ce alții sugerează că rădăcinile sale se Întind mult mai departe În timp, până În Anglia secolelor al XII-lea și al XIII-lea. Concepția populară
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fie transmisă În sus pe linia de comandă. Introducerea mașinilor inteligente, cu circuite de feedback, În domeniul informației și al comunicațiilor a schimbat natura tehnologiei și a creat noi metafore pentru regândirea artei guvernării. Inspirația filosofică pentru noua revoluție tehnologică datează de la Începutul secolului XX odată cu scrierile științifice ale lui Alfred North Whitehead, părintele filosofiei procesului. El a fost primul care a eliminat vechiul zid ce separa spațiul de timp - a fi și a deveni - și a redus toate fenomenele la
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a morții. Ce Înțeleg prin „cultura a morții”? Pur și simplu asta. Nimeni și În special nici un american, nu ar nega că suntem cei mai lacomi consumatori din lume - uităm totuși că moartea și consumul sunt strâns Îngemănate. Termenul „consum” datează de la Începutul secolului al XIV-lea și are atât rădăcini engleze, cât și franceze. Inițial, a „consuma” Însemna a distruge, a prăda, a supune, a epuiza. Este un cuvânt mustind a violență și care, până În secolul XX, a avut numai
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai multe discipline, dar focalizarea expresă este apanajul psihologilor sociali, care au și creat cuvântul „prosocial” ca o replică antonimică la termenul „antisocial”, mult mai devreme solicitat și examinat de către psihologi, sociologi, juriști, psihiatri și alți specialiști. Preocuparea față de prosocial datează din anii ’60 ai secolului abia încheiat, dar în patru decenii a produs numeroase cercetări, concretizate în cărți și articole. Astfel, până în 1996 s-au identificat peste 500 de studii în revistele de psihologie socială din SUA și Europa (Batson
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
naturii, a relațiilor dintre oameni, depășirea ipostazei omului născut din complexul de castrare și din traumatismul natal - acestea sunt obiectivele. Hazardul obiectiv, visul și înlocuirea realului prin posibil sau contopirea lor reprezintă bazele noii construcții a lui L. Inventatorul iubirii, datat 24 octombrie 1942, introduce în literatura română un tip de îndrăzneală morală și estetică nemaiîntâlnită. Această formă de iubire poate fi calificată, este de părere L. însuși, „ca orice formă de simplificare mitică și legendară”, drept sadism. Teribila pasiune pentru
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
S. avea ca director pe Pantazi Ghica, iar ca redactori pe Al. Macedonski (până la 23 aprilie), pe Bonifaciu Florescu (până la 3 iunie) și pe G. Fălcoianu. Retrăgându-se din redacție, Macedonski nu își întrerupe colaborarea, ultima apariție a numelui său datând din 26 iunie, când i se republică poezia Fluierul ciobanului, care intrase și în primul număr al gazetei. Poetul tipărește sau retipărește în S. mai multe poezii (Ziua nașterii, Destinul ș.a.), nuvele (Cârjaliul, Cânele din Văcărești), un „proverb original într-
STINDARDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289933_a_291262]
-
se mai publică când și când cronici, eseuri, comentarii, articole în „Viața românească”, „Luceafărul”, „Steaua” ș.a. După 1989, în „Jurnalul literar” și în „Viața românească”, i se tipăresc câteva conferințe ținute la Radio, precum și poezii din ciclul Acatiste și madrigale, datat 1941. Ajuns la credință în pragul adolescenței, așa cum mărturisea în articolul Întâlnirea cu zeul (1929), S. s-a încadrat de timpuriu în grupul „ortodoxist” al generației sale. Dar manifestărilor în această direcție li s-au adăugat, îndeosebi în intervalul 1931-1933
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
din Vechiul Testament (De octo quaestionibus ex Veteri Testamento), rezolvate mai ales prin recurgerea la fragmente din epistolele pauline; în trecut și aceste Quaestiones fuseseră considerate de unii un fals. Din ultimii ani de viață ai lui Augustin (422 sau 425) datează cartea despre Cele opt întrebări ale lui Dulcitius (De octo Dulcitii quaestionibus), care trimite în mare măsură la operele precedente. în 399-400, scrie Observații privitoare la Iov (Adnotationes in Iob), o serie de note făcute pe marginea exemplarului său din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
publicat în 1981 un corpus de 31 de epistole numerotate de la 1* la 29*, 28 ale lui Augustin și 2 ale unui corespondent spaniol al său, Consentius; la acestea se adaugă o scrisoare a lui Ieronim către Aureliu, episcopul Cartaginei, datînd din 391-392. Epistola lui Ieronim este cea mai veche din acest corpus, celelalte fiind scrise în ultimii douăzeci de ani de viață ai lui Augustin. Subiectele sînt foarte variate și chiar cu caracter practic; interesantă este și atitudinea ostilă pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
drumul pînă la Dumnezeu. (Firește, chiar dacă le-am menționat în acest context pentru a respecta criteriul contiguității de conținut, aceste omilii au un loc bine stabilit în activitatea lui Augustin: predicile despre Evanghelie și cele referitoare la epistolele lui Ioan datează din anii 414-416.) Bibliografie. Ediții: BA 71-72-73A/B, 1969-1988 (In Iohannem Tractatus: M.F. Berrouard); SChr 75, 19944 (I Epitre de S. Jean: P. Agaesse); 116, 1966 (Sermons pour la Pîque: S. Poque); NBA 24, 1968 (Commento al Vangelo di Giovanni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
157, adresată prietenului său Ilarie din Siracuza, care în 414-415 îi ceruse să-i clarifice unele probleme referitoare la posibilitatea de a nu păcătui, la soarta copiilor morți fără botez și la alte chestiuni de ordin moral. Din acei ani datează scrierea despre Credință și fapte (De fide et operibus), care totuși nu e dedicată exclusiv combaterii pelagienilor, ci discutării anumitor norme practice pentru admiterea la botez; pornind de la această analiză, discursul se focalizează asupra raportului dintre credință și fapte, fiindcă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e alcătuită în esență din citate extrase din Scripturi, de la Exod pînă la Apocalipsă. La origine, aceste citate fuseseră preluate dintr-o versiune biblică anterioară celei datorate lui Ieronim, însă ulterior, în Evul Mediu, au fost corectate în conformitate cu Vulgata. Opera datează din 427. Bibliografie. Ediții: pentru Erezii: Patristic Studies 90, The Catholic University of America, Washington, 1956 (G.L. Müller); pentru Oglinda: CSEL 12, 1887 (Fr. Weihrich). în 430, cînd catastrofa ineluctabilă care dezagrega vechea civilizație greco-romană din Occident atinsese apogeul, Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfîntă din 439; alta, Despre potop (De cataclysmo), în care se explică ce tip de botez este traversarea Mării Roșii; în două predici (prima datează din 439) Despre epoca barbară sînt descrise condițiile îngrozitoare în care trăiesc în acel moment creștinii din Africa, supuși samavolniciilor vandalilor; încercările prin care trec creștinii sînt interpretate ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cassian a plecat la Marsilia, unde a înființat în 415 o mănăstire pentru bărbați și una pentru femei; tot aici s-a stabilit, dedicîndu-se mai ales răspîndirii idealului monastic pînă la sfîrșitul vieții (cca 435). De aceea, toate scrierile sale datează din această ultimă perioadă a vieții sale. a) Motive spirituale ale operelor ascetice Cassian este una din acele figuri care în secolul al V-lea se întîlnesc tot mai rar, adică un tip de scriitor care trăiește o experiență de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cursus, așa-numitul cursus Leoninus. Și lexicul acestor scrisori este de o mare puritate. b) Omiliile Scriitor foarte talentat, papa Leon ne-a lăsat un număr însemnat de omilii, din care nouăzeci și șase autentice și douăzeci neautentice. Aproape toate datează din primii ani ai pontificatului său, de aceea putem presupune că ulterior a încetat să mai predice în public. Predicile conțin mai ales reflecții despre diferitele sărbători bisericești, în special despre cea a Nașterii și despre Paști; însă și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
intitulată Contra arienilor, într-o carte (Contra Arrianos liber unus) i-a fost prezentată de Fulgențiu regelui Trasamundus, după ce acesta l-a chemat înapoi din Sardinia, pentru a răspunde anumitor obiecții ariene la credința catolică, propuse chiar de rege. Așadar, datează din 515 și pare să fie prima scriere a lui Fulgențiu. E bogată în informații privitoare la chestiunile teologice, iar Fulgențiu dovedește multă siguranță în abordarea acestei problematici. Mai avem Trei cărți adresate lui Trasamundus, regele vandalilor (Ad Thrasamundum regem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care o propune însă cu multă insistență; pentru el, Augustin este maestrul prin excelență. Nu numai că i-a redus la tăcere pe pelagieni, dar n-a mai lăsat ereziei nici o posibilitate de a renaște. Operele care abordează această tematică datează în cea mai mare parte din perioada 518-523. Putem menționa: Lui Monimus, în trei cărți (Ad Monimum libri tres) în care scriitorul se adresează unui laic din Cartagina, explicîndu-i misterul predestinării divine și al „chemării” lui Pavel; în schimb, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
polemică; din nefericire, aceasta s-a pierdut în întregime. c) Epistolarul Ca mulți alți scriitori care urmăreau o mai mare răspîndire a propriei producții polemice și teologice, și Fulgențiu ne-a lăsat un epistolar: acesta nu e foarte întins și datează din perioada celui de-al doilea exil al său în Sardinia. în total sînt nouăsprezece scrisori, din care cinci nu sînt compuse de Fulgențiu, ci i-au fost trimise de corespondenții săi. Conținutul lor este pur dogmatic și moral. d
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
biografia lui Fulgențiu, deși a avut legături cu acesta. în jurul anului 545, acest Ferrando s-a interesat de controversa privitoare la cele Trei Capitole și a murit puțin după aceea: este amintit de Facundus de Hermiane în opera sa care datează din anul 548. Ferrando a scris o Scurtă culegere de canoane (Breviatio canonum), adică o expunere sistematică a dreptului ecleziastic, bazată pe actele emise de numeroasele sinoade grecești și africane, din extrasele și rezumatele cărora el alcătuiește o culegere. Această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și și-a răspîndit opera în Africa în 571, ascunzîndu-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzînd deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă datează și Epistola de credință catolică în apărarea celor Trei Capitole (Epistola fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sînt aspru criticați episcopii care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condamnării celor Trei Capitole în 551, motiv pentru care a fost convocat la Constantinopol ca să se justifice împreună cu alți episcopi africani. Verecundus a evitat condamnarea refugiindu-se la Calcedon, unde a și murit. a) Opere exegetice Prima sa operă, care datează din perioada dominației vandalilor în Africa, pe care o amintește cu durere și cu suferință, a fost un Comentariu în nouă cărți al cîntărilor bisericești (Commentariorum super cantica ecclesiastica libri novem), care a fost descoperit de cardinalul Pitra. E vorba
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de principiu. a) Operele științifice Scriitorul își începe activitatea filozofică avînd deja o idee clară în privința problematicii pe care o abordează și, mai ales, în privința scopurilor pe care le urmărește. încă din primul tratat, Fundamentele aritmeticii (De institutione arithmetica), care datează de prin 505, adresîndu-se socrului său, Symmachus, Boetius afirmă că „a sporit tezaurul romanilor cu opere preluate din bogăția literelor grecești”, adică înțelege să se întoarcă la vechiul obicei roman de a se raporta la literatura grecilor ca la un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]