2,636 matches
-
fost făcută de către Portman la 27 august 1883, după ce, erupția vulcanului Krakatau, a fost interpretată greșit ca fiind un foc de armă și s-a crezut că este un semnal de salvare al unei nave. O patrulă de salvare a debarcat pe insulă și a lăsat daruri pentru băștinași înainte să se intoarcă la Port Blair. Portman a mai vizitat insula de câtevar ori între ianuarie 1885 și ianuarie 1887. Patrule de exploratori indieni cu ordinul de a stabili relații de
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
băștinași înainte să se intoarcă la Port Blair. Portman a mai vizitat insula de câtevar ori între ianuarie 1885 și ianuarie 1887. Patrule de exploratori indieni cu ordinul de a stabili relații de prietenie cu locuitorii Santinelei de Nord, au debarcat la intervale de câțiva ani începând cu anul 1967. În 1975, Leopold al III-lea al Belgiei, într-un tur al insulelor Andaman, a fost dus de către demnitarii locali, într-o croazieră de noapte în apele din jurul Insulei Santinelei de
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
călători în direcția străzii Jaffa, pe unde soseau pelerinii la sfârșitul călătoriei lor din portul Jaffa. Atât Poarta Jaffa, cât și Strada Jaffa sunt numite după portul Jaffa, de unde profetul Iona a pornit în călătoria sa pe mare și unde debarcau pelerinii aflați în drum spre Orașul Sfânt. Autostrada 1, care începe de la capătul vestic al străzii Jaffa, se întinde pe aceeași rută către Tel Aviv-Jaffa. Numele arab al porții, "Bab el-Khalil" (Poarta Prietenului), se referă la Avraam, credinciosul preaiubit al
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
acțiune, capabile să asigure protecția bombardierelor care aveau să declanșeze atacurile împotriva rafinăriilor de la Ploiești. În acel moment, USAAF avea mai multe obiective divergente: campania de bombardamente americano-britanică împotriva țintelor din Germania, Operațiunea Pointblank și sprijinirea tactică a armatelor aliate debarcate în Normandia . Spaatz și Harris și-au unit vocile pentru ca să protesteze împotriva folosirii forțelor lor pentru sprijinul tactic al forțelor terestre, fiecare dintre ei având alte obiective principale. Harris dorea să continue campania de bombardamente zonale ale orașelor industriale. Spaatz
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Pia, din 1869. După nuntă, Henry și Maria Luisa au plecat în Egipt pentru luna de miere. Acolo ea s-a îmbolnăvit și a făcut febră. Cuplul a decis să se întoarcă acasă și la 30 martie 1874 ei au debarcat la Marseilles. S-au decis ca Maria Luisa să meargă în orașul Cauterets unde erau băi cu sulf. Pe drum s-au oprit la Sanctuarul Fecioarei de la Lourdes, unde ea a fost cufundată în apă de două ori. Medicii ei
Maria Luisa Immaculata de Bourbon-Două Sicilii () [Corola-website/Science/332939_a_334268]
-
forma finală, care avea să fie executată pe 6 iunie 1944. Întregul procesul a fost puternic influențat de Eisenhower și de comandantul forțelor terestre ale invaziei, Bernard Law Montgomery. Sediul SHAEF a rămas în Anglia până când în Franța au fost debarcate suficiente trupe a caror prezenta să justifice mutarea să pe continent. După acest moment, Montgomery a încetat să fie comandatul tuturor forțelor terestre aliate și a continuat luptele în calitate de comandant al Grupului de Armată XXI (21 AG) de pe flancul stâng
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
sprijine înaintarea rapidă a Armatei a 18-a. 400 de avioane de transport Junkers Ju 52 urmau să fie folosite la transportarea și lansarea parașutiștilor, precum și la transportul până pe pistă a soldaților germani care nu urmau să fie parașutați sau debarcați din planoare. Forțele destinate atacării fortului și cuceririi celor trei poduri au fost formate din elemente ale Divziei a 7-a aeropurtată și a 22-a de debarcare aeriană și a fost numită „Detașamentul de Asalt Koch”, după numele comandantului
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
folosit vechiul port pescăresc Marină Grande că port în timpul lui Augustus și au construit în apropiere Palazzo a Mare. Tiberius a fortificat și întărit portul Marină Grande. Capri a fost, de asemenea, primul loc din regiunea Campania în care au debarcat grecii, iar despre femeile din Capri se mai spune că "uneori prezintă distincte trăsături grecești". În secolul al VII-lea, episcopul Costanzo a murit în apropiere de Marină Grande și a devenit sfanțul patron al insulei; Biserică Sân Costanzo este
Marina Grande, Capri () [Corola-website/Science/333140_a_334469]
-
principal de luptă. În plus, germanii practicau tacticile armelor combinate, în vreme ce tacticile franceze de luptă erau rigide, fiind neschimbate esențial de pe timpul primei conflagrații mondiale. Tancurile franceze nu erau dotate cu aprate radio, iar comandanții de tanc erau ogligați să debarce din mașinile de luptă pentru emiterea unor ordine. În ciuda tuturor dezavantajelor evidente, tanchiștii germani au reușit să domine frontul în dimineața zilei de 12 mai, încercuind mai multe batalioane franceze. Divizia a 2-a mecanizată franceză (2e DLM) a reușit
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Gyun, comandantul naval din Gyeongsang a crezut că e vorba de niște vase comerciale. Un raport ulterior care confirma sosirea a încă 100 de nave japoneze a ridicat suspiciunile dar generalul nu a făcut nimic în această privință. Yoshitoshi a debarcat singur și le-a cerut pentru ultima oară coreenilor să îi permită să meargă în siguranță în China dar aceștia l-au refuzat așa că soldaț ii conduși de acesta au asediat orașul Busan iar soldații conduși de Konishi Yukinaga au
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
25 mai 1592, prima divizie a ajuns la Dongrae eupseong. Lupta a durat douăsprezece ore, 3000 de oameni au murit și s-a încheiat cu victoria japonezilor. (asediul de la Dongnae) Divizia II a armatei japoneze condusă de Katō Kiyomasa a debarcat la Busan pe 27 mai iar divizia a III-a condusă de Kuroda Nagamasa a debarcat la vest de Nakdong pe 28 mai cucerind Kyeongju pe 30 mai. A treia divizie a ocupat ]mprejurimile castelului Kimhae ținând apărătorii sub tensiune
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de oameni au murit și s-a încheiat cu victoria japonezilor. (asediul de la Dongnae) Divizia II a armatei japoneze condusă de Katō Kiyomasa a debarcat la Busan pe 27 mai iar divizia a III-a condusă de Kuroda Nagamasa a debarcat la vest de Nakdong pe 28 mai cucerind Kyeongju pe 30 mai. A treia divizie a ocupat ]mprejurimile castelului Kimhae ținând apărătorii sub tensiune cu armele de foc în timp ce construiau rampe pe ziduri. În trei iunie a treia divizie capturase
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
șapte ani. Împreună cu asediul Busanului, bătălia de la Dadaejin a fost una dintre primele lupte ale invaziilor japoneze în Coreea (1592-1598). Bătălia de la Busan și bătălia de la Dadaejin au avut loc aproape simultan. Dadaejin este transcris și ca ,Tadaejin”. Japonezii au debarcat rapid la port și au avansat spre cetate. Bătălia a fost condusă de comandantul coreean Yun Heung-sin (Hangul: 윤흥신 Hanja :尹興信 ) împotriva comandantului japonez Konishi Yukinaga (primul comandant al diviziei I a armatei japoneze). Fratele lui Yun, Yun Heung-je (Hangul
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
împotriva comandantului japonez Konishi Yukinaga (primul comandant al diviziei I a armatei japoneze). Fratele lui Yun, Yun Heung-je (Hangul: 윤흥제 Hanja :尹興梯 ) a luptat și el în bătălie. Yun a condus rapid trupele la ziduri pentru a apăra în timp ce japonezii debarcau. Konishi Yukinaga a folosit aceeași tactică pe care a folosit-o So Yoshitoshi în asediul Busanului, golind șanțurile sub acoperirea focului de archebuze. Archebuzele au prins garnizoana coreeană cu garda jos. Ca și la Busan, soldații coreeni au fost speriați
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
acerbă, zidurile principale au fost trecute iar orașul a fost ocupat. La fel ca și Busanul, orașul Dadaejin a fost jefuit și ars iar majoritatea populației civile a fost masacrată. Konishi și-a asigurat Dadaejin ca o fortăreață unde să debarce întăririle pentru armata japoneză. El și-a regrupat armata și a mărșeluit spre Seoul, obiectivul principal al armatei japoneze. Konishi și So Yoshitoshi care a atacat Busan-ul au întâlnit o rezistență slabă la înaintarea lor (a se vedea bătălia de la
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
doua zi luând-o pe aceași rută ca și prima divizie. Divizile a III-a și a IV-a au ajuns în următoarea zi. Între rimp, divizile a V-a, a VI-a, aVII-a și a VIII-a au debarcat la Busan. Divizia a IX-a a rămas în rezervă pe insula Iki. Părți din HAnseong incluzând birourile unde erau păstrate înreistrările sclavilor dar și armele fuseseră deja jefuite și incendiate. Mulți locuitori abandonaseră orașul. Generalul Kim Myong-Won care era
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de vest ale Coreei) a distrus cu succes navele japoneze ce transportau trupe și provizii. Japonia ducea lipsă de arme și provizii pentru a continua invazia din China așa că s-a limitat doar la ocuparea Coreei. Când trupele japoneze au debarcat în portul Busan, Bak (transcris deasemenea Park) Hong, comandantul naval de stânga al provinciei Gyeongsang a distrus înteaga sa flotă, baza sa, armele și actele apoi a fugit. Won Gyun, comandantul naval de dreapta a procedat la fel distrugându-și
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
iar un căpitan coreean a sărit la bord și i-a tăiat capul. Soldații japonezi au intrat în panică după decapitarea amiralului lor și deoarece deveniseră dezorganizați au fost uciși cu ușurință de către coreeni. Amiralul a ordonat unor soldați să debarce pentru a distruge baza inamică de pe plajă dar a fost nevoit să își retragă ordinul când a auzit că cel puțin 20 de nave vin de la Koje-do. Din dorința de a da flotei sale cel mai mare avantaj tactic posibil
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
navele de război. Yi Sun-sin și Won Gyun au atacat golful Busan cu un număr mare de nave, dar japonezii nu au ieșit să lupte ci au stat pe uscat trăgând doar cu archebuzele. Astfel, marina Joseon-ului nu a putut debarca. După ce a ars 400 de nave japoneze, flota lui Yi Sun-sin s-a retras. Ofițerul 鹿岛 万户 (Jeong Un) a fost împușcat în timpul luptelor grele și a murit. Yi Sun-sin regretă profund pierderea camarazilor săi. " De la începutul războiului, coreenii s-
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
asalteze Fort Royal flota sa a fost adăpostită, permițând forțelor franceze puternic depășite numeric să își întărească defensiva. În ziua următoare, noile estacade amplasate l-au împiedicat pe De Ruyter să intre în port. Cu toate acestea, soldații olandezi au debarcat fără sprijinul tunurilor flotei și au fost măcelăriți în încercarea de a ajunge la fortificațiile franceze situate pe culmile dealurilor abrupte. În două ore, soldații au revenit la flotă cu 143 de morți și 318 răniți, comparativ cu cei doar
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
a dus la Tratatul de la Wedmore, încheiat în același an. Primul raid viking în Anglia anglo-saxona s-a petrecut între anii 786 și 802, la Portland, în Regatul Wessex, atunci când trei corăbii nordice au fost ancorate,iar vikingii care au debarcat,l-au ucis pe prim-magistratul regelui Beorhtric. La celălalt capăt al țării, în Regatul Northumbria, în 793, Insula Sfânta Lindisfarne a fost jefuita. După jefuirea Lindisfarne, raidurile asupra coastelor au devenit mai sporadice până la 830. În 835, vikingii păgâni
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
Din motive politice (Tratatul de la Tordesillas) se consideră, în mod oficial, că Brazilia a fost descoperită de Pedro Álvares Cabral, un navigator portughez care a ajuns, din eroare, pe țărmurile Braziliei pe 25 aprilie 1500. Navigatorul spaniol Vicente Yáñez Pinzón debarcase, în locul unde se află astăzi localitatea Fortaleza, încă din 26 ianuarie 1500. Cabral a denumit locul "as Terras de Vera Cruz" (pământurile adevăratei cruci), și teritoriul a devenit colonie portugheză. Colonii portughezi au rebotezat locurile "brasil", după numele unei varietăți
Istoria Braziliei () [Corola-website/Science/334592_a_335921]
-
au dus însă la pierderea a trei cuirasate aliate. Considerând că nu mai are sens să piardă și mai multe vase, de Robeck a abandonat apoi întreaga operațiune navală. La 25 aprilie 1915, generalul Ian Hamilton și trupele sale au debarcat în Golful Suvla cu instrucțiuni de a asigura strâmtoarea de pe uscat. Turcii avuseseră timp două luni după primul atac naval serios pentru a pregăti apărarea terestră înainte de a se face debarcarea, și au folosit timpul eficient. Comodorul Roger Keyes, șeful
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
științifice și al practicării turismului pe scară restrânsă. În 1961, insula a fost inclusă în zonele în care se aplică Tratatul Antarcticii. Din 1987, există pe insulă o stație meteorologică automată. Trei expediții de radioamatori au vizitat insula, și sporadic debarcă acolo turiști. Prima observare a Insulei Petru I a avut loc la 21 ianuarie 1821, în cadrul expediției lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen, care comanda vasele "Vostok" și "Mirnîi, "sub pavilion rus. El a botezat insula după țarul Petru I cel
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
observată la sud de Cercul Polar de Sud, și astfel la vremea descoperirii a fost cel mai sudic uscat cunoscut. În ianuarie 1910, expediția franceză condusă de Jean-Martin Charcot pe vasul "Pourquoi-Pas" a confirmat descoperirea lui Bellingshausen, dar nu a debarcat nici ea, banchiza solidă oprind-o la 5 km de țărmurile ei. În 1926 și 1927, norvegianul Eyvind Tofte a circumnavigat și studiat insula de pe vasul "Odd I". Cu toate acestea, nici el nu a putut să debarce. Proprietarul norvegian
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]