3,586 matches
-
de la granița cu Olanda, se întindea de-a lungul fostei granițe a Imperiului German până la orașul Weil am Rhein de la granița cu Elveția. Adolf Hitler, vizând mai degrabă scopuri propagandistice decât unele strategice, a făcut planuri pentru edificarea acestui sistem defensiv încă din 1938. Nu se poate spune cu exactitate în ce moment s-a luat hotărârea denumirii acestei linii defensive "Westwall (Zidul Occidental)". Se prea poate ca numele să fi apărut încă din 1938, ca o descriere a poziției sale
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
granița cu Elveția. Adolf Hitler, vizând mai degrabă scopuri propagandistice decât unele strategice, a făcut planuri pentru edificarea acestui sistem defensiv încă din 1938. Nu se poate spune cu exactitate în ce moment s-a luat hotărârea denumirii acestei linii defensive "Westwall (Zidul Occidental)". Se prea poate ca numele să fi apărut încă din 1938, ca o descriere a poziției sale geografice. Propaganda nazistă nu a folosit inițial acest termen foarte mult, dar, pe 20 mai 1939, Hitler a folosit denumirea
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
o descriere a poziției sale geografice. Propaganda nazistă nu a folosit inițial acest termen foarte mult, dar, pe 20 mai 1939, Hitler a folosit denumirea în „Ordinul de zi către soldații și muncitorii de la Zidul Occidental”. Numele oficial al lucrărilor defensive a fost la început ales în așa fel încât să asigure secretul construirii sale. A fost folosit de exemplu denumirea „Programul Limesurilor”, care ar fi dus cu gândul eronat la cercetările arheologice care se terminaseră de puțină vreme la Limes
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
renunțe la luptă, din convingere, sau de frica curților marțiale. În primăvara anului 1945 au fost cucerite ultimele bunkere ale Liniei Siegfried: cele din Saar și Hunsrück. Linia Siegfried a fost mai degrabă o unealtă propagandistică valoroasă decât o lucrare defensivă folositoare. Propaganda germană a prezentat „Linia Siegfried” în timpul construcției sale ca pe un bastion de necucerit, atât în țară cât și în străinătate. Pentru germani, construirea liniei era o dovadă a intențiilor serioase ale regimului în domeniul asigurării siguranței naționale
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
naționale, în timp ce pentru țările învecinate părea o amenințare directă. Din punctul de vedere al naziștilor a părut o strategie de succes atât la începutul cât și la sfârșitul războiului. La începutul războiului, trupele ambelor tabere au rămas în spatele liniilor lor defensive, ceea ce a permis trupelor germane să se atace fără probleme Polonia. La încheierea războiului, forțele Aliaților au pierdut mai mult timp decât era necesar pentru pregătirea atacului împotriva a ceea ce părea o linie de fortificații greu de cucerit, ceea ce a
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
a ceea ce a mai rămas din Linia Siegfried. Sub motto-ul "Der Denkmalswert des Unerfreulichen" (Valoarea neplăcutului pentru aducere-aminte), unele resturi Liniei Siegfried au fost transformate în monument. Intenția guvernului a fost stoparea propagandei neonaziste prin demolarea mitului inpenetrabilității sistemului defensiv „Westwall”. În același timp a continuat și finanțare lucrărilor de demolare a unor părți a Liniei Siegfried. Mai înainte de distrugerea unei secțiuni a liniei defensive, se deschid șantiere arheologice, care asigură că nu se pierde niciun amănunt important cu privire la detaliile
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
transformate în monument. Intenția guvernului a fost stoparea propagandei neonaziste prin demolarea mitului inpenetrabilității sistemului defensiv „Westwall”. În același timp a continuat și finanțare lucrărilor de demolare a unor părți a Liniei Siegfried. Mai înainte de distrugerea unei secțiuni a liniei defensive, se deschid șantiere arheologice, care asigură că nu se pierde niciun amănunt important cu privire la detaliile construcție. În societatea germană s-a iscat de mai multă vreme o controversă pe tema păstrării sau distrugerii structurilor militare ale Liniei Siegfried. Ecologiștii luptă
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
eliminarea capacităților de război inamice. Tacticile folosite pentru a realiza acest plan pot fi atacuri surprinzătoare, distrugerea sistemelor de telecomunicații, bombardamente ale obiectivelor strategice și alte asemenea tehnici speciale. Tactica depinde de strategie. Daca în război se folosește o strategie defensivă, se vor folosi anumite tactici (de exemplu război de gherilă), pe când dacă strategia este ofensivă, se vor folosi alte tactici (bombardamente strategice).
Tactică militară () [Corola-website/Science/311658_a_312987]
-
aflau patru grupuri de voluntari din fosta armată italiană. Acești voluntari erau antrenați și echipați de britanici. De partea Axei luptau patru divizii ale RSI. Trei dintre cele patru divizii, aflate sub comanda mareșalului Graziani, apărau flancul vestic al liniei defensive și luptau direct cu forțele franceze. Cea de-a patra divizie italiană era atașată Armatei a 14-a germană în sectorul Munților Apenini. Pe 26 decembrie 1944, mai multe unități italiene ale RSI au participat la Operațiunea Furtuna de Iarnă
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
și, la 31 octombrie 1914, au intrat oficial în război de partea Puterilor Centrale. Rusia a declarat război Turciei la 2 noiembrie. A doua zi, ambasadorul britanic a plecat de la Constantinopol și vasele britanice din largul Dardanelelor au bombardat cetățile defensive de la Kum Kale și Seddulbahir. Un proiectil a lovit un depozit de arme, a împrăștiat armele și a ucis 86 de soldați. Regatul Unit și Franța au declarat război Turciei la 5 noiembrie, iar otomanii au proclamat "jihadul" (războiul sfânt
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
s-au construit mine improvizate din focoase de torpilă. De-a lungul plajelor s-au săpat tranșee și socluri pentru tunuri, în timp ce trupele au fost trimise în marș pentru a evita letargia. Kemal, a cărui Divizie 19 era vitală schemei defensive, a observat plajele și a așteptat semnele unei invazii în postul său de la Boghali, lângă Maidos. Otomanii au înființat o mică forță aeriană cu asistență germană și aveau patru avioane în funcțiune în februarie în zona Çanakkale, efectuând operațiuni de
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Dublin Fusiliers au debarcat la plaja „V” din bărci deschise. La plaja „W” Lancashire Fusiliers au debarcat tot din bărci deschise, pe un mal înconjurat de dune și blocat cu sârmă ghimpată. Pe ambele plaje, apărătorii otomani au ocupat poziții defensive bune și au produs infanteriei britanice pierderi grele la debarcare. Soldații ce ieșeau unul câte unul pe rampa lui "River Clyde" au fost împușcați de mitraliorii din cetatea Seddülbahir. Din primii 200 de soldați care au debarcat, doar 21 au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
fie susținută de toate forțele de care dispunea Marea Britanie, ceea ce a lăsat doar 25.000 de oameni ca întăriri pentru Dardanele. La 23 august, după vestea eșecului de la Dealul Scimitar, Hamilton s-a simțit obligat să treacă la o strategie defensivă, întrucât era iminentă intrarea Bulgariei în război, care avea să permită germanilor să întărească armata turcă, și nu mai avea multe ocazii de a relua operațiunile ofensive. La 20 septembrie 1915, Regimentul Newfoundland a fost desfășurat la golful Suvla împreună cu
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
iar sistemul de distribuire era bine planificat, ce consta în centrele de depozitare pentru produse și recolte . Excedentul era ținut în palate ca o formă de impozit conform înregistrărilor păstrate sub forma tabletelor de lut. Excedentul era utilizat pentru lucrări defensive precum incinte, drumuri și pentru întreținerea armatelor regale. Bunuri importante erau cerealele , ulei de măsline și vinul. Ierburile, condimentele și mierea erau de asemenea cultivate. Ovinele și caprinele erau crescute pentru lână și laptele lor . Bunurile și produsele , uleiul de
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
octombrie, Beneš a demisionat și a părăsit în grabă țara. Șeful guvernului de la Praga a încercat să stabilească relații mai bune cu Germania. Cehoslovacia a fost pur și simplu paralizată din punct de vedere militar. Cehii construiseră o importantă linie defensivă asemănătoare cu linia Maginot în regiunile de graniță cu Germania, care acum se afla în mâinile Reichului. Fără această linie fortificată, statutul de independență al țării era amenințat, deoarece depindea în totalitate de bunăvoința Germaniei Naziste și de capacitatea aliaților
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
Richard J. Daley și a spus mulțimii că „nu este prea târziu” pentru a opri războiul. Obama a declarat că dacă va fi ales, va face reduceri bugetare de ordinul zecilor de miliarde de dolari, va înceta investițiile în sisteme defensive antirachetă „netestate”, se va opune înarmării spațiului cosmic, „va încetini dezvoltarea Future Combat Systems”, și va încerca să elimine toate armele nucleare. Obama susține încetarea dezvoltării de noi arme nucleare, reducând arsenalul nuclear american, încercând o interdicție globală asupra producției
Barack Obama () [Corola-website/Science/311138_a_312467]
-
separat, ca rezultat al plecării unor jucători. O nouă echipă a fost creată. Tot în cursul anului 2008, un nou lider al echipei a început să-și facă simțită prezența, și anume fundașul Kisfaludy Claudius, ocupând totodată poziția de antrenor defensiv. Sfârșitul de an le-a adus confruntarea cu Sofia, în capitala Bulgariei. Ziua în care Warriors au ajuns în Sofia, ningea din greu. Amândouă echipele s-au prezentat pe terenul acoperit de 10 cm de zăpadă. În ciuda dezavantajului numeric, Warriors
Bucharest Warriors () [Corola-website/Science/311243_a_312572]
-
a concentrat forțele principale ale armatei sale. Pe 11 noiembrie forțele germane declanșează atacul reușind după cinci zile de lupte să cucerească defileul Jiului și să iasă în zona de câmpie a Olteniei, fapt care a dus la prăbușirea sistemului defensiv al Armatei României. Între 30 noiembrie și 3 decembrie 1916 se desfășoară Bătălia pentru București. Forțele Puterilor Centrale, cifrate la circa 250.000 de oameni, aflate sub comanda generalilor August von Mackensen și Erich von Falkenhayn au reușit să înfrângă
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
luptă cu elemente ale Diviziei a 716-a de infanterie germană. În zori, grupul de blindate „von Luck” din cadrul Diviziei a 32-a Panzer a contraatacat dinspre sud pe ambele maluri ale râului Orne. Până în zori, parașutiștii stabiliseră un perimetru defensiv în jurul capului de pod. Ambele tabere au suferit pierderi importante, dar parașutiștii au reușit să reziste pe poziții. La scurtă vreme după prânz, parașutiștii au fost sprijiniți de Brigada I-a a serviciilor speciale britanice. Până la sfârșitul zilei, Divizia a
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
6-a își atinsese toate obiectivele. Pentru mai multe zile, atât britanicii cât și germanii s-au luptat din greu pentru capul de pod de pe râul Orne. Astfel, divizia a 346-a de infanterie germană a reușit să străpungă linia defensivă aliată la căpătul ei est pe 10 iunie. În cele din urmă însă, parașutiștii britanici au reușit să copleșească infanteriștii germani care se apărau în tranșeele de la Bréville pe 12 iunie. Germanii nu au mai reușit să amenințe în mod
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
de-a 82-a se aflau sub controlul comandanților lor de divizie, adică aproximativ o treime dintre toți parașutiștii. Dispersia foarte mare a parașutiștilor americani a avut și un efect pozitiv, năucind și fragmentând răspunsul apărătorilor germani. În plus, măsurile defensive luate de germani pentru inundarea terenurilor joase au ajutat la protejarea flancului sudic al americanilor de atacurile naziste. Parașutiștii au continuat să rătăcească și să lupte în spatelel liniilor inamice timp de mai multe zile. În timpul deplasării parașutiștilor rătăciți, ei
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
traversat șoseaua Caen-Bayeux la aproximativ 15 km în interiorul teritoriului. Unitățile canadiene au fost singurele unități aliate care și-au atins aproape toate obiectivele ordonate pentru prima zi, deși au fost nevoite la un să se retragă câțiva kilometri pe poziții defensive mai puternice. Trebuie amintit că nu a fost cucerită stația radar de la Douvres și nu s-a reușit stabilirea legăturii cu plaja Sward. Pe la sfârșitul Zilei Z, 15.000 de canadieni debarcaseră cu bine, iar Divizia a 3-a de
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
(cunoscută și ca Linia Viktor) a fost o linie defensivă germană din Italia din timpul celui de-al doilea război mondial. Linia defensivă se întindea de la Tremoli în est, de-a lungul râului Biferno, peste Munții Apenini până la râul Volturno în vest. După invadarea aliată din Italia, forțele germane au
Linia Volturno () [Corola-website/Science/311993_a_313322]
-
(cunoscută și ca Linia Viktor) a fost o linie defensivă germană din Italia din timpul celui de-al doilea război mondial. Linia defensivă se întindea de la Tremoli în est, de-a lungul râului Biferno, peste Munții Apenini până la râul Volturno în vest. După invadarea aliată din Italia, forțele germane au construit o serie de linii defensive în peninsulă, în încercarea de a întârzia
Linia Volturno () [Corola-website/Science/311993_a_313322]
-
celui de-al doilea război mondial. Linia defensivă se întindea de la Tremoli în est, de-a lungul râului Biferno, peste Munții Apenini până la râul Volturno în vest. După invadarea aliată din Italia, forțele germane au construit o serie de linii defensive în peninsulă, în încercarea de a întârzia înaintarea Aliaților. fost cea mai sudică astfel de linie defensivă. Pe coasta Adriaticii, elementele Diviziei a 78-a de infanterie a Brigăzii a 11-a britanică de infanterie au traversat râul Biferno în
Linia Volturno () [Corola-website/Science/311993_a_313322]