3,167 matches
-
ceea ce s-a consumat și care e în afară de puterile voinței. Proces interior precis și oribil, ca gestul unui om care s-ar lovi cu capul de un zid de piatră, pentru a sparge piatra zidului. Lenora nu se putea deloc deprinde cu înfruntarea lui Mika-Le. Fiecare temperament, pentru a rezolvi aceeași problemă, pune în mișcare alte resorturi. Totul la Lenora se reducea la un senzualism inițial, care lăsa pe Doru acum descoperit față de inimiciția ei pasională. Necazul ei încăpățînat vrea să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-mi trimite și o sumă mai mare, cu care să-mi plătesc datoriile, așa cum se cuvine fetei iubitoare și iubite a nobilului Hallipa." - Ce idioată! Ce păcătoasă! se văieta Lina. 90 Lenora, liniștită în aparență, întinsese scrisoarea lui Doru, care, deprins cu înțelepciunea ei din tot timpul din urmă, luase lucrul ușor si căutase să se sfătuiască cu Lenora dacă trebuie să-i trimeată bani, supărat de aluziile la datorii și la numele lui, dar fără să se gândească la tot
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Eliza de partea cealaltă, în fosta cameră a lui Coca-Aimee. Capriciul bolnavei îi mobiliza, desigur, noaptea la un loc. Doru, se vedea bine, refuza felul ăsta de compromisuri și familiarități cu iot ce-i mai rămăsese din rectitudine, apoi era deprins cu iubirea Lenorei, nu vroia altceva, pe altcineva. Era acum la el o încăpățînare pentru regimul rare se nimicea. Era rezistența lui supremă pentru a salva patriarhatul. Lina, mai deprinsă cu salturile mașinei pe hopurile șoselei, povesti cu satisfacție că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu iot ce-i mai rămăsese din rectitudine, apoi era deprins cu iubirea Lenorei, nu vroia altceva, pe altcineva. Era acum la el o încăpățînare pentru regimul rare se nimicea. Era rezistența lui supremă pentru a salva patriarhatul. Lina, mai deprinsă cu salturile mașinei pe hopurile șoselei, povesti cu satisfacție că - ce era, ce nu era - în sfârșit, totul avea să se schimbe în bine deoarece Lenora primea să plece, cu mii de condiții, de mofturi, de jelanii, dar nu refuzase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
locuise adesea, dar totdeauna mai nainte îl străbătuse cu indiferență, îl privise cu banalitate. Dar atunci, la sosirea aceea, totul o mira, totul îi părea nou. Asupra inteligenței ei, mulțimea făcea impresia pe care o face lumina vie asupra ochilor deprinși cu umbra. Necunoscută, nebăgată în seamă, se amesteca în frământarea, în furnicarul ei, ca una din miile de fețe vii ale chipului multiplu al Cetăței. Acum se reculesese din prima emoție și orașul i se limpezise. Nu mai era străină
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bolnavă nu putea fi contrariată în capriciile ei. .. Se temea să nu o supere copilul.. . Chiar în confidențele ei, Elena punea mult protocol, mult înconjur al adevărului. In sfârșit, descinseră la otel, dar fusese cu neputință ca Lenora să se deprindă cu strâmtoarea de-acolo. Unchiul, bătrânul Hallipa,, tatăl verișoarei Eliza, avusese atunci ideea să le pună la dispoziție căsuța acesteia. Cum unchiul avea oarecare ascendent asupra lui Doru și cum Lenora primise cu entuziasm, locuiseră acolo, ceea ce părea a nemulțumi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dureri însetate. Iarna a venit ca o lume de dor, Mi-a lăsat moștenire trăirea, Din pământul de neam gânditor Prin trupul de stea nesecată-i iubirea. TRUPUL DE NĂMEȚI Mă las furată-n viață de toți letargii Și mă deprind cu gândul că nu sunt o învinsă. Sunt nopțile de veghe chiar de vor cheflii Să mă vândă morții pe-o geană prezisă. Și las a înțelege că amintirea-i rece Din primăveri bolnave de tristeți Mă cheamă-n nemurire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pentru a se simți și ea doamnă, chiar dacă numai pentru câteva clipe. Acum când era sigură că aici va viețui, i se părea totul străin și nu știa ce să facă. Îndrăzneala și într-un fel obrăznicia pe care le deprinsese din șatră o îndemnau să meargă prin încăperile apartamentului, să cerceteze curioasă, dar se gândea că poate boierilor nu le place și nu dorea să dea cu bâta în baltă de la început.Așa că s-a așezat într-un colț pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
deschide gura! Ce dinți frumoși ai acum și cât de proaspătă ți-e gura spălată, o încuraja Zina. Uită-te-n oglindă! Îți place? — Da!răspunde Prințesa nefiind convinsă, ca să n-o supere pe Zina. Încetul cu încetul s-a deprins cu toate și toți trei erau mulțumiți de progresele Prințesei. Apropiindu-se ziua deschiderii anului școlar, i-au cumpărat uniformă, ghiozdan, cărți, caiete, toate cele necesare pentru școală și au înscris-o în clasa I, la școala din cartier. Interesant
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu patru ani. Și cerea voturile oamenilor pentru încă o legislatură ca să poată demonstra el ce poate să facă și să dreagă, de parcă a uitat de promisiunile anterioare... Nicidecum! Dar până acum a avut alte treburi... abia că s-a deprins cu meșteșugul de mulgător... Mai atingeți-l și voi pe unde doare... Nici pomeneală, omule! Ți-ai găsit și tu ca aist Cotescu Cipi să ciripească măcar ceva-ceva în legătură cu potlogăriile lor... Un șarlatan și jumătate! O pușlama sadea! Auzi dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca orice părinte, cu rezultatele feciorului de la școlile cele mari. O ocă de rachiu verde! A comandat bădia. Bodegarul-cârciumarul a făcut ochii mari, el nefiind obișnuit cu asemenea gesturi din partea acestuia. Dar nici cu prezența lui pe la bodegă nu era deprins. Cu toate acestea, odată plata făcută, cel de după tejghea i-a înmânat sticla de un litru cu rachiul cerut. La mulți ani, oameni buni! Vă rog să cinstiți un păhărel și să vă bucurați împreună cu mine că băiatu meu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Că abia te-am scăpat de Ioana lui Dorin, iar tu te-ai și dus la Mariuța aceea a Dobarului! Parcă tu nu știi că aceia au dus-o numai într-o veselie! Aceia nu știu să muncească! Aceia îs deprinși numai cu păhărelul și cu doba! Iar Mariuța îi la fel ca și mă-sa și ca și toată gloata lor! Nu cumva ți-a spus și ție: Vasalie, Vasalie! Hai și tu la veselie! Mama, dacă veni vorba, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ci foc viu, strecurat, gata oricând să dea în clocot, însemn de netăgăduit al nației sale. În tabăra copiilor, ea dădea poruncile și dancii le urmau fără crâcnire. De altfel tot ea orânduia așternuturile din cortul părinților și tot ea deprinsese de mică, de la bunica ei, tainele ghicitului în cărți de tarot și în ghioc. În șatră erau și câțiva puradei mai răsăriți care, postați la marginea satelor, chipurile să se joace, știau cum să cheme o pasăre să-i urmeze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și-l reținu un timp lângă el. - Ce mai faci tu, Vișinel mo, știi să spoiești un cazan? - Cum să nu, bunule, ba încă cum! - Ei, bravo, bravo! înseamnă că am scăpat de toate grijile la bătrânețe, glumi el. Să deprinzi și meșteșugul spoitului, dar să știi că alămitul e adevărata noastră meserie. - Mă învață tata de toate; chiar mâine începe un nou cazan și mi-a spus că eu voi ciocăni mai mult, pentru că el are și alte lucruri de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pământ. Intuind substratul mâhnirilor soției sale, Alex căută să o îmbuneze: - Nu te îngrijora, stă în puterea noastră să-l facem pe Vișinel să înțeleagă că este al nostru, chiar dacă a crescut într-un alt mediu; îl vom ajuta să deprindă regulile casei, îl vom educa, va merge la școală, îl vom aduce la civilizația noastră... Discutară multă vreme în șoaptă, punând pe toate fețele modul în care ar fi posibilă rezolvarea situației. Apoi se așternu tăcerea, dar nici unul dintre ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ne ducă lipsa; de câte ori vom fi prin aceste locuri, îl vom căuta, vom vedea ce face, cum se simte, ca să știe mereu că noi suntem ai lui și că el va rămâne mereu al nostru. Sunt convins că Vișinel va deprinde un spor de înțelesuri care îi vor purta pașii spre împlinirile care le așteptăm de la el în viitor. Trebuie să știți, adăugă bulibașa, eu îmi pun acum în spate o piatră de moară mai mare ca a voastră pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
întregul lui comportament. Uneori, erau și întrebări de genul: - Mămică, Vișinel va sta de acum tot timpul la noi!? - Te incomodează? - Nu-l vezi, nu respectă nici cele mai elementare obiceiuri ale casei... Ina știa bine că Vișinel trebuie să deprindă unele lucruri de care fusese străin. Atât modul său de a se purta, cât și limbajul, cereau o răbdătoare șlefuire, ce avea să se înfăptuiască cu timpul. Îl întrebă totuși pe Mihăiță: - Bunăoară!? - Intră încălțat cu pantofii plini de noroi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cândva, și începe să vorbească în limba, cu care a fost crescut, și eu nu-l înțeleg ce vrea să spună. - Și la școală? - Și la școală se întâmplă, nu prea des, dar mai scapă câte un termen din vocabularul deprins în anii petrecuți în șatră. - Și copiii, copiii ce zic? - Se distrează, dar se potolesc repede pentru că intervin profesorii care le cer să fie înțelegători, că nu e nimic de râs în ceea ce spune. El face progrese vizibile în fiecare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unde poposise șatra. Acest timp putea fi măsurat de la câteva săptămâni, la cel mult o lună întreagă într-o singură localitate. Era totuși meritoriu că Rafira și Lisandru avuseseră grijă ca fiul lor să pășească pragul unor școli pentru a deprinde fie și numai unele noțiuni elementare de scris și socotit. Se gândiseră probabil că în nici într-un caz nu puteau să-i dăuneze. Încet, încet, Vișinel, care era de altfel un copil înzestrat de natură, cu sprijinul constant al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
diversificat, s-au perfecționat, omul având la dispoziție și mijloacele de comunicare în masă: radioul, televiziunea, calculatorul (internetul, devenit acum atât de performant, încât mă întreb la ce ne putem aștepta în continuare, ce surprize ne mai poate oferi. Cuvântul, deprins în primii anișori de viață de către fiecare dintre noi, acea unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens sau a unui complex de sensuri, conform DEX, este la îndemâna oricărui om și pe toată durata vieții. Cu ajutorul cuvintelor, formând
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ei pește, dar n-am văzut-o pa mama să prindă pește ca alte femei. Ea îi dibuia cu mâna pe la rădăcinile păpurișului sau ale altor buruieni care creșteau în apă. La fel și tata. Cu meșteșugul pe care-l deprinsesem de mic, împreună cu Aurică începem a prinde pește, luându-ne la întrecere cu mătușa Pălădoaia. Eu spun drept că mă cam temeam de chișcari, care seamănă cu niște șerpișori, sunt iuți și au la baza gâtului niște țepi întorși cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Mi-ai spus să aduc un lemn și nu un braț de lemne!... Mama a început să râdă, dar m-a trimis din nou după lemne, spunându-mi clar: un braț de lemne. In clasa întâi, când am început a deprinde taina cititului, când mă asculta învățătorul, citeam cuvintele invers. În loc de „ma-ma” citeam ”amam”, în loc de „ta-ta” citeam „at-at”și așa mai departe spre mirarea învățătorului și a colegilor, apoi citeam corect. Și astăzi mai fac acest lucru. Cei de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând pentru totdeauna privirea rugătoare, surprinsă și nedumerită a Despinei. Deprinsese cu greutate și șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cât colo cam despre cine e vorba, zic eu). Lingăul: „Cât de scârnav e hârdăul,/ Pe de lături stă lingăul/ ... Chiar de l-ai băga în boală/ Nu-l poți depărta de oală!” Unii spun: „Că de mic a fost deprins/ Să înjure orice ins/ Să se-arate tuturor/ Că-i fiu de conducător” (Nu-i așa că v-ați prins cam cine ar putea fi? - zic eu). Vlăduț: „Mai linge blide și mai latră/ Și cere să i se prescrie/ Și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai tânăr. Cu mijloace modeste, învechite, Oltea se chinuie să facă ceva. Lucrăm până la 12. Combat afirmația că rușii au avut o atitudine mai umană față de prizonierii români. Adevărul e altul: noi, românii, am trăit mai greu, am fost mai deprinși cu nevoile și cu lipsurile și apoi românii noștri au fost mai apți pentru un efort fizic mai mare și în felul acesta îndeplineau normele și primeau în plus o nenorocită zeamă caldă, care a ajutat la supraviețuirea unor prizonieri
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]