9,951 matches
-
urma aceea: — Da, ar putea. Dar nu văd relevanța. O amprentă concretă ar fi o cu totul altă poveste. Ar răspunde la multe dintre rugăciunile noastre. Am scuturat din cap: — Nu e un răspuns. E o întrebare. De ce s-ar deranja un psihopat să se uite la identitatea victimei sale? Vreau să zic, sângele indică faptul că era, probabil, deja moartă, presupunând că acesta e de la ea. Așa că de ce s-a simțit obligat omul nostru să-i afle numele? — O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și urmări cum iese fumul: — L-am cunoscut chiar foarte bine. Am fost împreună la infanterie. Am avut parte chiar și de ceva acțiune. Desigur, pe vremea aia nu era mai mult decât un băietan, dar nu părea să-l deranjeze prea mult, era curajos. — Înmormântarea a fost joia trecută. — M-aș fi dus dacă aș fi avut timp. Se gândi o clipă: Dar era tocmai în Zehlendorf. Prea departe. Își termină berea și mai desfăcu două sticle: — Însă am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mi se pare foarte greu de crezut. — Atunci dați-mi voie să vă sugerez să telefonați la Wilhelmstrasse și să-l puneți pe general să vă explice asta personal. — Așa voi face. Fără îndoială că și el va fi foarte deranjat de neputința dumneavoastră de a evalua amenințarea celei de-a treia conspirații internaționale dedicate ruinării Germaniei. Catolicismul este o amenințare la fel de mare la adresa siguranței Reich-ului ca bolșevismul și conspirația mondială a evreilor. — Ați uitat de oamenii din spațiul extraterestru, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încuiat ușa de la intrare, iar el menționă că în tinerețe fusese în marina germană și călătorise mult în Orientul Îndepărtat. Conștient acum de mirosul delicios care umplea casa, mi-am cerut scuze și i-am spus că speram că nu deranjam familia de la masă. — Mai e ceva până ne așezăm la masă, zise bătrânul. Soția și fiica mea încă trebăluiesc în bucătărie. Zâmbi nervos, fără îndoială neobișnuit cu politețea funcționarilor publici, și mă conduse într-o cameră de primire: — Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să găsească ceva amuzant în sunetul pe care rostirea rangului meu îl făcea în urechile sale. Mă conduse înainte, de-a lungul galeriei: — M-am gândit că am putea să ne plimbăm din nou prin grădină, ca ultima dată. Te deranjează dacă mă însoțești înapoi pe Wilhelmstrasse? Am pășit prin intrarea arcuită și am coborât o altă scară masivă spre celebra aripă sudică, unde ceea ce cândva fuseseră atelierele sculptorilor erau acum celulele Gestapoului. Aveam un motiv întemeiat să mi le amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cești și farfurioare și le puse pe tavă lângă cafetieră: — Credeți că s-ar putea să fi apelat la el, domnule? — Nu văd nici un rău în a întreba. Ganz era încăpățânat, genul de client pentru care nu m-ar fi deranjat să lucrez eu însumi. — Cum ziceam, Kommissare, n-am găsit nimic în ziare despre fiica noastră și l-am văzut pe colegul dumneavoastră aici de față doar de două ori. Așa că pe măsură ce a trecut timpul, ne-am întrebat cam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o urmez. Am mers de-a lungul aceluiași hol întunecat până la ușile duble ale salonului-birou. Frau Lange, bărbiile ei și câinele mă așteptau în același șezlong, cu excepția faptului că acesta fusese retapițat cu un material a cărui culoare nu te deranja la ochi decât dacă aveai o pietricică în ei asupra căreia să te concentrezi. Să ai o mulțime de bani și nici o garanție de bun-gust nu poate decât să facă lipsa acestuia și mai evidentă. — Telefon nu ai? bubui ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
conduceam înapoi spre Steglitz. Mie mi s-a părut că nu era atât de rău pe cât părea. De fapt, era destul de cumsecade, chiar. În mod sigur nu mai rău decât propriii dumneavoastră oameni. Nu-mi pot închipui de ce ne-am deranjat. Am lăsat-o să mai continue așa câteva minute. — Vi s-a părut perfect normal faptul că erau atât de multe întrebări evidente pe care nu le-a pus? Ea oftă: — Cum ar fi? — Nu a pomenit nimic de onorariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cineva să stea cu ochii pe el. Ea înjură din nou, mult mai tare decât prima dată. — Asta e a doua oară, i-am zis. Ce-ați pățit? — De ce să fi pățit ceva? Chiar deloc. Pe femeile singure nu le deranjează să-și dea adresa și numărul de telefon acelora pe care poliția îi crede suspecți. Asta este ceea ce face traiul de una singură atât de palpitant. Fiica mea e dispărută, probabil ucisă, iar acum trebuie să-mi fac griji că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acum. Unde este fiul dumneavoastră, Paul? — S-a dus înapoi la internat. Oricum, nu are decât 10 ani, așa că nu-l prea văd venind în ajutorul meu, nu credeți? Se lăsă să cadă lângă mine pe sofa. — Păi, nu mă deranjează să dorm în camera lui câteva nopți, i-am spus, dacă vă este cu adevărat teamă. — Ați vrea? spuse ea pe un ton bucuros. Sigur, i-am zis și m-am felicitat în sinea mea. Va fi plăcerea mea. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui Kindermann părea la fel de îngrijită și elegantă ca și prima dată când fusesem acolo, la sfârșitul lui august. Dacă era ceva schimbat, era faptul că părea mai tăcută, fără ciori în copaci și fără bărci pe lac care să le deranjeze. Se auzea doar sunetul vântului și al frunzelor moarte, pe care le sufla peste cărare ca pe tot atâtea lăcuste zburătoare. Mi-am pus mâna pe spatele lui Lange și l-am împins cu fermitate către ușa principală. — E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
holbezi? se rățoi ea, gura lărgindu-i-se într-o grimasă care îi dezvăluia dinții înnegriți și marginea a ceva mai întunecat și mai putred. Și ce oră de vizită e asta? Ce anume doriți? Îmi cer scuze că vă deranjez, i-am zis, concentrându-mă asupra părții din fața ei care nu era marcată de boală. M-am cam rătăcit și speram că ați putea să-mi spuneți încotro e școala SS. — Nu e nici o școală în Wewelsburg, zise ea, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
urmă răspunde în același registru, atunci când nu declanșează el însuși ostilitățile... Diogene întreabă - și mă bucur că au fost rostite asemenea vorbe - la ce poate servi un filosof care și-a petrecut toată viața în această activitate fără să fi deranjat niciodată pe nimeni... Protagoniștii triunghiului subversiv împărtășesc așadar un antiplatonism deconstruit printr-o gestă care cuprinde humor, ironie, zeflemea, jocuri de cuvinte și alte năzbâtii verbale bazate pe omofonii. Antistene, cel dintâi, părintele fondator al școlii cinice - zis „Adevăratul Câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
contrasensul adevăr până acolo încât dicționarul să cauționeze două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului mare amator de băutură, de plăcerile mesei și ale patului? Cuvântul plăcere creează probleme, deranjează, generează reacții epidermice; ceea ce numește el îl neliniștește pe fiecare și îi pune niște întrebări despre raportul pe care-l întreține cu zisa plăcere. Numai cei care se descurcă prost cu dorințele lor și obțin cu greu puțină plăcere au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sunt prietenii hedonismului! Stoici care lansează calomnii, creștini care le reiau pe cont propriu, ba mai și adaugă, medici psihiatri purtând bonete cu urechi de măgar, feministe postmoderne care reactivează platonismul excitându-se în afara contextului și a categoriilor istorice: Lucrețiu deranjează. Și cu atât mai mult când e vorba de adepții idealului ascetic cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu-și putu da seama dacă îi este permis sau nu să-i vină în minte gândul că, până una-alta, ce-ar fi să intre și el în vorbă, pur și simplu intră în vorbă: — Iertați-mă că vă deranjez - șopti el -, dar nu prea pot dormi. Stejeran 1 sări ca ars și, instinctiv, luă mâna Gettei 2 de pe genunchii lui, mutând-o într-un loc neutru, pe genunchii ei. Cum nu poți dormi - șopti el -, dacă ai fost programat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
luminat, pedagogul deschise la întâmplare o ușă. În mijlocul încăperii stătea un singur om palid, cu cotiere, și nota ceva pe niște fișe. În pereți, de jur-împrejurul său, erau încastrate zeci de televizoare. Pe ecranul fiecăruia apărea o altă imagine. — Nu vă deranjați - spuse pedagogul către inspectorul care vru să se ridice în picioare -, continuați-vă munca. Prin acest sistem de televiziune cu circuit închis - continuă el să le explice roboților tereștri - se urmărește activitatea zilnică a unui profesor. Fiecare inspector are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
opri lângă un omuleț rotofei, chel, cu ochelari pe nas, care ședea pe un scăunel lângă una din oalele acelea uriașe și tocmai gusta cu precauție dintr-un linguroi. — Să trăiți, tovarășe responsabil! zise tare tractoristul. Mă iertați că vă deranjez, dar am prins în orz doi extramediocri. Responsabilul își ridică privirea din linguroi și se uită pe deasupra ochelarilor la cei doi pământeni, apoi la tractorist. — Din ce brigadă faci parte? îl întrebă el pe K.M. 273. — Din brigada a cincea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
luă ea un aer șăgalnic -, știți cum se scrie „Datu-mi-o-ai”? Comandantul Aciobăniței se gândi câteva clipe. — Sunteți foarte ironică, răspunse el surâzând cu tristețe. Se lăsă tăcerea. Dinspre tractorul cu șenile într-o rână se apropie de ei pilotul Amărășteanu. — Deranjez? întrebă el. — Dimpotrivă, răspunse comandantul. Ia loc. Tocmai discutam cu domnișoara... Iertați-mă, am cam uitat cum vă cheamă... mi se întâmplă tot mai des în ultima vreme... — BȚ 3, răspunse tânăra mediocră. — Așa, da, tocmai discutam cu domnișoara BȚ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Care tâmpit a lăsat taurul liber? La psihiatru - Doctore, nu i-ați putea admininstra soțului un medicament pentru a visa noaptea pești? - De ce ? E cumva pescar? - Nu, dar de vreo două luni visează, noapte de noapte, vrăbii. - Și ce vă deranjează, pești sau vrăbii, nu e totuna? - Nu, dacă ar visa pești, nu ar mai ciripi. Examen - Mai bine ai lua examenul azi, dacă nu, să uiți că sunt tatăl tău! - Sigur, tată... După cinci ore: - Ei, cum a fost examenul
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
genunchi și cu un pistol de jucărie a început să se facă că împușca pe toți din jurul ei. Mi s-a ridicat adrenalină la cap!La sfîrșitul programului m-am dus direct la mama fetiței. -Doamna, mă scuzați că va deranjez, dar știți ce s-a întîmplat săptămîna trecută în comunitatea noastră? -Da, îmi răspunse. -Dacă știți, de ce ati cumpărat fetiței dumneavoastră un pistol care este simbolul crimei, de ce o lăsați să mimeze omorul- ca să nu mai spun că suntem și
DESENSIBILIZAREA CA MOD DE EDUCAŢIE (INCONŞTIENT?) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364427_a_365756]
-
locală. Între timp, iese, tot mai mult, la suprafață fața reală a Justiției independente a Demisului. Surprize! Surprize! Bravo, domnule ministru! Așa se face. Pe tăcute și cu probe de netăgăduit!... Da, s-ar putea să fii neutralizat, dacă-i deranjezi prea tare!... Marinarul are un nou brevet de comandant de navă. Așa, pentru colecție! Cine-i nebunul să-i mai dea o navă pe mână? Ca s-o vândă ca pe flotă port sau să însceneze un incendiu ca la
TABLETA DE WEEKEND (45): JUSTIŢIA-I MOARTĂ-N COTEŢ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364421_a_365750]
-
iluminării. Îngerul s-a înălțat la cer iar femeia l-a privit lăcrămând. A mâncat din pâine și a băut vin apoi a început din nou să lucreze cu spor. Pietrele amuțișeră și încremeniseră în tăcere așa că nu au mai deranjat-o. În câteva zile aproape treminase pietrele. De frică ca ele să nu se mai îmulțească datorită gândurilor păcătoase femeia începuse să se roage și simțea că viața ei se schimbase. Era o altă ființă, iar îngerul venea uneori și
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
mea Cocuța venea în cameră și îmi strângea canapeaua pe care dormeam, iar mie îmi era greu să-mi fac patul în fiecare zi, mai ales când veneam seara foarte târziu de la serviciu. Am rugat-o să nu se mai deranjeze și atunci ea mi-a spus pe un ton răstit. -Ascultă domnișoară, patul se strânge pe timpul zilei, că aici este o casă în care mie îmi place să nu fie dezordine și te rog să nu văd stropi de apă
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
când a intrat Coca în cameră și s-a dus direct spre păpușele, având încă în mână cuțitul cu care probabil tranșa puiul, și a început să le certe atingându-le cu acesta. -Auzi păpușică să nu cumva să-l deranjezi pe cățeluși sau pe elefant de pe locul lor, că ai de-a face cu mine? Nu vă permit să faceți dezordine dacă vreți să nu ne certăm, a spus ea și a ieșit din cameră fără să mă privească, iar
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]