2,728 matches
-
drepturilor omului, art. 12, și Decretul nr. 212/oct.1974, în care se spune: Orice om este liber să părăsească orice țară, inclusiv propria lui țară... Vă rog ca măcar acestea să le faceți să fie respectate întocmai! Am motive destule ca să vă conving, deci, că situația mea e disperată și că sunt hotărât în mod justificat să părăsesc țara, orice și oricâte aș suferi. Iată: sunt muncitor la ICRAL Herăstrău, sectorul 1, și am un salariu tarifar de 1.754
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
M-am simțit jignit și am protestat, dar mi-a răspuns: Voi nici nu știți ce înseamnă un magazin. Voi nu știți nici să trăiți . M-am simțit umilit, dar am presimțit că avea dreptate. Colindase toată Europa și avea destule criterii de comparație. Dacă nu am fi fost prieteni, nu mi-ar fi spus-o. Când, după o lună, am căutat în 14 magazine din București o pereche de pantofi maro de 210 lei și în cinci universale un trenci
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din respect pentru o meserie avută de mamă, înainte de a urma studiile în familie. Pe timpurile acelea, muncitoarele nu aveau de ce să-și pună capăt zilelor. Mijloacele de reproducție nu erau naționalizate, erau încă bunuri individuale, iar românii aveau copii destui, familia era familie și traiul-trai. M-am întors. Cred în viitor. Așa să ne ajute Dumnezeu. Un ascultător, [începutul lui] 1985, difuzată la 10 iulie, 17 iulie, 24 iulie și 31 iulie 1985 Supraviețui-va Bucureștiul? București, 2 decembrie 1984
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Întors din nou, ca totdeauna, spre ei Înșiși și spre ceea ce iubeau, cu aceeași dedicație care transformase și anterior vulnerabilitatea În forță și singularitatea În exemplaritate. Și au dovedit, dacă mai era necesar, că exilul nu exacerbează doar defectele omenești, destule și fără asemenea potențare, ci izbutește, rareori, și paradoxul de a Înălța calitățile de excepție ale celor cu adevărat excepționali. Prietenii mei și ai noștri s-au dovedit În anii deloc ușori ai naufragiului - eliberatorul naufragiu, plin de promisiuni și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Rado și fermecătoarei A.V.! La mulți Ani! Liviu * ș3ț Cluj, 18 februarie 1994 Dragii mei, A apărut În sfârșit nr. 1-2 din Steaua, În care se află și cronica mea la Compulsory Happiness; din păcate, la corectură au rămas destule greșeli, unele dintre ele absolut supărătoare. Sper, dragă Nicki, să nu te indispună foarte tare; fiindcă pe mine, ce să mai vorbim, m-au posomorât cât trebuie. Oricum, mă grăbesc să vă trimit, așa cum v-am promis, o copie; aștept
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
timpul lor, cu zel și har, cultura română. Nu știu câtă valoare au aceste constelații, nici ce tip de nostalgie sau remușcări sau marginalizări etnice codifică asocierile, cert este că, spre deosebire de predecesori, Z. Ornea nu a părăsit România, deși ar fi avut destule motive s-o facă. Zigu a rămas pe scaunul său de cititor și scriitor, În același loc, până la capăt. Fidel sieși, pasiunii sale primordiale, cultura română. Pasiune tenace - muncă tenace. Istoricul literar a Înțeles și s-a adaptat societății În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lucrării fusese identificată („she” - ea); se adăuga un ezitant B/-B. Un +B rămânea necomentat. Caligrafia atrăgătoare, fără notă, debuta cu o Întrebare: „Transgresie sau transcendență? Autorul lucrării poate fi stalinist sau fascist, dar nu Îl cred revoluționar. Da, există destule motive pentru a provoca gălăgie Într-o societate. Dar Rinos-Rinocerii (contravenienții) nu sunt nici progresiști, nici revoluționari. Structura caracterului fascist este, desigur, parțial rebelă; chestiunea este că impulsurile rebele (justificate, presupun) sunt manipulate de formații sociale reacționare. Schimbarea de dragul schimbării
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chiar după ce, absolvind secția de pictură a colegiului, a plecat În Japonia, unde a predat o vreme engleza. Am rămas În legătură și cu lucrarea ei. Am avut prilejul, În 1996, să supun teza ei unei noi reevaluări. Se schimbaseră destule În legătură cu Ionesco, și În România postcomunistă. Adversar deschis al naționalismului românesc, autorul fusese condamnat, imediat după război, Înainte de trecerea totală a puterii În mâna comuniștilor, pentru „insulte” aduse Statului și Națiunii. Criticase, Într-adevăr, dezgustat, Armata, Biserica, Justiția, demagogia, imoralitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a ieși dintr-un loc. Ocoborâre „voluntară, nesilită, necondiționată nici măcar de alegerea momentului și locului și, mai ales, fără intenție de misionar”, așa Îmi scrie, În 2002, de la Berlin la New York, vechiul meu corespondent. Am aflat și eu, Între timp, destule, În context american, despre eroismul voluntar sau involuntar În distanțarea de mitologia „identității”, văzută azi ca un soi de cheie miraculoasă pentru toate ambiguitățile, contradicțiile și nedreptățile istoriei și ale cotidianului. Atunci Însă, la Începutul anilor ’80, ne refeream amândoi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
făcut singur toate minunățiile astea? întrebă ea. — Da, normal. Când mi se face foame, gătesc. Nu stau să rabd. N-am pregătit cine știe ce. — Arată grozav și îmi place cum miroase. Am pus totul pe masă. Sorbea mâncarea din priviri. Era destulă. Am pregătit whisky cu gheață în pahare mari, am prăjit niște soia, am presărat-o cu ridiche rasă și i-am întins paharul. L-a refuzat. — Pot să iau niște soia prăjită? întrebă ea. I-am întins și porția mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de obicei, cu o cârpă umedă mai întâi. Apoi l-a lustruit cu una uscată. Eu am rămas cu capul în mâini și îi priveam mișcările. — Aș mai putea face ceva pentru tine? întrebă ea, ridicând privirile. — Faci și așa destule, am zis. S-a așezat în fața mea cu craniul în mână. — Nu asta am vrut să zic. Ceva special. De exemplu, să mă culc cu tine. Am clătinat din cap. Mă bucur că gândești astfel, dar nu pot. — De ce? Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fată. Era cu vreo doi-trei pași mai sus decât mine. — Urcă, urcă. Mult. Dacă vrei să te salvezi, mai înaintează un pic. Oricum, până sus de tot nu ajunge. Înțelegi măcar atâta lucru? — Și câte trepte mai sunt până sus? — Destule. Grozav răspuns! Nici nu-mi era greu să-mi imaginez ce ne aștepta. Am urcat mai departe spre turn, cât am putut de repede, pe treptele în formă de spirală. Turnul acela de care ne agățam cu atâta disperare se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
franceză a momentului pare să fi avut succesul drept unul dintre obiective. Traseul străbate surpriză după surpriză, iar ghidul stăpânește la perfecție, nici nu se putea altfel, arta conversației. Romanele ei sunt biografiste, autoironice, pline de gust - calitate ce prezintă destule inconveniente, Întrucât o carte frumoasă poate plictisi de la un punct dacă nu-și provoacă frumusețea la duel ucigând-o - și crude, la final, În urma necesarei lovituri de teatru. Momentele acțiunii sunt perfect parcurse. Balast zero, construcție clasică, toate episoadele drenate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-și facă drum printr-o inextricabilă țesătură de flash-back-uri Întrerupte, enunțuri laconice și echivoce, puncte de vedere suspendate: “Viza are o valabilitate de trei săptămîni. / Perioadă neînsemnată. / Dar suficientă, cînd te gîndești la dosarul Vancouver-Machado-Breughel, pentru a termina cu. / Prea destulă.”. Titlurile capitolelor, “ficțiune”, ”vis”, ”carnet de bord”, invită cititorul În vacarmul șantierului unde romanul prinde contur - acesta ar putea fi sensul Portului interior. Numele personajelor seamănă cu cele ale lui Jean Echenoz (Vancouver, Machado, Breughel), subtile, exotice, cu rezonanțe cultural-geografice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Într-un Dincolo al cunoașterii, spiritului și pulsiunii, voi Încheia acest volum cu un comentariu la Umbrele rătăcitoare ale lui Pascal Quignard, un scriitor francez din stirpea esteților - sau a antimodernilor : Pascal Quignard. . Despre scriitorul născut În 1948 se știu destule. Rezumatul biografiei de scriitor a lui Pascal Quignard se găsește Într-un articol anterior, scris după aflarea unora dintre cărțile premiate În Hexagon spre sfîrșitul anului trecut. N-am spus, atunci, că scriitorul este, din 1969, de la eseul despre Sacher-Masoch
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Preuss). Cioran va spune lucrurilor mai brutal pe nume. Aproape că nici Hartmann n-are darurile oratorice ale lui Vianu”. Ca numai peste o lună să observe cu totul altceva: „La început răsfățat întrucâtva și cam anarhic, n-am găsit destule genii la Universitate și n-am fost mulțumit nici chiar de primirea pe care mi-au făcut-o profesorii cărora m-am prezentat: Hartmann mi-a părut prea rezervat, Sombart uzat, Spranger stângaci și îmbătrânit înainte de vreme. Deși cel dintâi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cele ce țin de universul zoomorf românesc implică într-o măsură mai mare imagini ce își au sursa și în modelele unei morale laice"27. Sigur, nu absolutizez o asemenea ipoteză; ba chiar voi fi nevoit să aduc în discuție destule cazuri care o contrazic, dar e cert că în iconografia răsăriteană prezența monstruosului, a grotescului, a terifiantului nu poate concura recurența acestora în arta catedralelor gotice, de exemplu. Dar în alegoria lui Cantemir? Lumea din Istoria ieroglifică trăiește și acționează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care a regizat întreaga tărășenie pune ca scena să fie pictată pe un perete al bisericii, ca să se asigure că ea se va întipări în memoria locului. Pare o scenă decupată dintr-un basm sadic (cum sunt, la orginea lor, destule) ori dintr-o fantezie crudă, dar este descrierea amănunțită, conform documentelor, a unui fapt care s-a petrecut întocmai. Dacă ar fi fost vorba de un accident, de un eveniment izolat, el ar fi fost probabil pomenit ca o ciudățenie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
poporului de ființe concrete. Maiorescu evocase deja și în începutul articolului despre Direcția nouă în poezia și proza română, publicat cu doi ani mai devreme, în 1872, aceeași preocupare: Va avea România un viitor? Se mai află în poporul ei destulă putere primitivă pentru a ridica și a purta sarcina culturii? Căci cultura e o sarcină care cere și consumă neîntrerupt puterile vitale ale unei națiuni"2. Textul lui Maiorescu ne confruntă, în proporție egală cu notorietatea lui, cu ilizibilitatea acestei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
brigadă de construcții.. C. I.: Dar dumneavoastră aveați pregătire de inginer agronom. Câți ani de facultate ați făcut? S. Ț.: Doi ani. La brigada de construcții făceam betonul la lopată mai mult ca să ne chinuie, că betoniere erau în țară destule. Vă dați seama, înfometați cum eram să întorci betonul la lopată și după ce-l făceam ne mai opream. Sergentul Ababei - Dumnezeu să-l aibă în pază!, că era un sergent extraordinar de cumsecade, dar până la urmă nu avea ce face
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mai deștepți decât noi!? Ne lăsăm călcați în picioare de niște analfabeți?" Pe poteca pe care veneau, nu prea lată, am tăiat gheața cu tarpanul efectuând o tăietură discretă, neobservabilă, mai ales că am acoperit tăietura cu zăpadă, care era destulă. Am tăiat gheața, pe o lungime de 2 metri și pe lățimea de 90-100 de cm, și ne-am dus și ne-am văzut de treabă. Or, ei veneau permanent să vadă dacă lucrăm sau nu lucrăm. Și cum veneau
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nivel de stat pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, că dacă nu declanșau ei războiul nu se întâmpla ceea ce s-a petrecut în Europa. Ei, bine, s-au comportat ireproșabil! Am fost scutiți de impozite, am avut facilități destule, au fost foarte darnici, au ajutat cu locuințe, cu îmbrăcăminte, cu hrană, cu tot ce era necesar. Iar eu personal n-am plătit nici măcar un pfenig pentru studiile fiului meu. A fost un noroc pentru el. C. I.: Și asta
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unde proiectasem să construiesc 12 reinhous-uri, perete în perete, parter și etaj, cu intenția de a vinde 6 din ele, iar pe celelalte să le închiriez. Ultima casă din care am venit în România era imensă. Am avut și mașini destule că nu mă mulțumeam cu una sau două. Trebuie să ai simțul proporției în tot ceea ce faci. M-a prins și pe mine, ca pe toată lumea, nebunia de a cumpăra și de a vinde înainte de 2007, adică înainte de spargerea bulei
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și rămași în sat. „A da bir cu fugiții" de aici se trage. Prin aceasta veniturile domnești deveneau garantate. Se crede că, în principiu, cisla asigura o anumită echitate în repartiția dărilor, dar în ce privește încasarea veniturilor, după cum vom vedea, existau destule discordanțe. Cisla era rezultatul unui recensământ care se făcea asupra populației satului și cuprindea pe toți sătenii cărora li se stabilea birul, dar și suma individuală a fiecărui locuitor după puterea pe care o avea. În fapt, birul fixat asupra
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
înfățișare mai omenească a caselor față de locuințele preistorice, construite din nuiele împletite și din lut, cum s-au dovedit a fi fost și cele de prin părțile Cucutenilor, împrejurimile Iașilor și Vasluiului. Cu toate acestea se mai găseau în 1932 destule sate care nu se deosebeau prea mult de așezările getice: bordeie cu o singură cameră, fereastra lipită, care nu se deschidea niciodată, vițelul în tindă, cuibarul cloștei sub lavița unde dormea gospodarul și leota lui de copii, deși cărțile de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]