4,214 matches
-
o ocheadă ca o sentință, ca și cum, așezându-mă, săvârșisem ceva necuvenit, drept care m-am sculat brusc. Și când te gândești că îndrăznisem o clipă să cred că acea adunare de oameni s-ar fi făcut în onoarea mea! A doua dezamăgire nu a zăbovit prea mult. În dreptul fiecărui loc la masă exista o cârpă de in pentru ștersul mâinilor, plus un mic lighean cu apă, o farfurie de lemn cu o azimă și o carafă de teracotă pentru băut. Din seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pus la bătaie întreaga regalitate și făloșenie a sângelui său. Regele, știind că eu fusesem alături de soția lui în acele luni, s-a uitat mai întâi la mine cu un aer crunt, și apoi la concubina sa cu o neașteptată dezamăgire. Aș îndrăzni să afirm că am văzut în ochii lui o străfulgerare a poftei carnale pentru soția sa. A plecat neașteptat de repede, urându-i cu răutate: „Rămâi cu bine în fericirea și pacea mănăstirii, departe de ispitele lumii“. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
baie, cu o căldărușă și o cadă de piatră. La cină ni s-a adus ceva frugal și fără gust și vin botezat cu multă apă. „Asta servește și papa“ a precizat clericul care ne aducea la masă, observându-ne dezamăgirea. Din fericire, cardinalul Adeodato ne-a venit în ajutor. Un servitor de-al său ne-a adus niște curci fragede rumenite, vin proaspăt și dulce de culoarea aurului și un petic de papirus pe care scria: „Stiliano, bunica mea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În picioare, pe care Îi Împing, pe care-i lovesc, nu stabilesc un raport Între ei și Roma, decât atunci când li se pare că vreo vânzătoare seamănă cu cine știe ce madonă. Picioarele lor, aparatele de fotografiat, umbrelele și șezuturile Îi ascunseră dezamăgirea Valentinei. Țiganul cu acordeonul Îi puse sub nas un pahar de carton. Câteva monede străluceau pe fundul lui. Emma nu-l văzu, iar țiganul trecu mai departe nemulțumit. A venit vremea să-i spun totul. De-acum e destul de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În Carlo Alberto? Întrebă Maja. — Nu, ne-am mutat la blocurile-turn din Torrevecchia, tăie scurt Emma. Aproape de Primavalle, adăugă, căci sigur doamna Fioravanti nu auzise vreodată de acel cartier. — O, ce păcat, răsuflă Maja ușurată. Era atât de abilă, Încât dezamăgirea ei părea autentică. Emma nu se lăsă Însă Înșelată. — E mai bine așa. Prefer să nu se atașeze prea mult de colegii lui. Anul viitor Îi schimb școala, aici e prea incomod pentru noi. Iar eu nu sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Iar eu nu sunt de acord cu școlile particulare, nu a fost ideea mea - eu n-aș fi vrut să-l trimit aici, soțul meu a insistat, și al dumneavoastră. Oricum, copiii Își fac repede noi prieteni. Maja percepu dureros dezamăgirea Camillei. Camilla Încă făcea parte din ea - din ființa ei. Din fiecare fibră, venă, mușchi. De când aflase de existența ei, trăiau parcă la unison. Îi păru rău că aruncase la coș invitația lui Kevin Buonocore. Îi păru rău că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să pară dezorientat și orb. Maja Își dădu seama, În clipa aceea, că tocmai acel bandaj reprezenta motivul interesului arzător și secret pe care Îl simțea Camilla față de acel copil nefericit și ridicol și lipsit de relații sociale. Camilla, dezamăgită. Dezamăgirea ei, prima din viață, o găsește cu totul nepregătită și-i va strica petrecerea de aniversare. E important ca petrecerea să reușească. E important ca fiul lui Buonocore să vină la nenorocita asta de petrecere. — Lăsați-l să vină, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În familie și pe care le repetau fără ca măcar să le Înțeleagă. Păstra toate e-mail-urile pe care i le scriau, Își nota toate gesturile, jargonul și glumele lor. Își petrecuse Crăciunul Încercând să descifreze criptografia unei scrisori tenebroase și plină de dezamăgire a Valentinei Buonocore - În timp ce familiile celebrau o sărbătoare care nu-l privea, iar amantul lui tăia curcanul În casa socrilor, prins În capcana unui ritual căruia nu reușea să i se sustragă. Studia limbajul Valentinei, Îi cataloga metaforele și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu era decât o biată amăgire. El nu-i spusese niciodată ceea ce ar fi vrut să-i spună, iar ea făcuse la fel. — De fapt, nu e chiar atât de scumpă, observă Maja, pe un ton reținut, căci Îi simțea dezamăgirea și regretul. Piața imobiliară a scăzut mult. Ar fi o investiție bună. Bursa a crescut, trendul este pozitiv de mult timp, aș putea să-mi scutur puțin portofoliul de acțiuni și să-l transform În lichidități. Aris Își rezema capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca și cum m-ai Întreba de câte ori am fost la mare. Antonio simți un fulger arzându-i creierul. Totul În jurul lui se stinse. Deci pentru Emma era același lucru? Și dacă nu-și amintea Însemna că se Întâmplase de mai multe ori. Dezamăgirea Îi fu atât de mare, Încât Îi plesni un dos de palmă peste față - dar, deoarece Emma se Întorsese Într-o parte, pentru a nu-i privi ochii amenințători, ochi necunoscuți, turbați, palma Își atinsese ținta doar parțial. Emma țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
persoane, visase această ocazie de ani de zile. Antonio Îi spuse că dacă pleca atunci Însemna că nu-i apasă de el și că nu-l iubise și că abia aștepta să fie futută de muzicienii aceia, era o mare dezamăgire pentru el, care Își dorise să trăiască alături de ea toată viața și să-i dăruiască fii și să Îmbătrânească Împreună și apoi să moară la nouăzeci de ani fericiți În același pat, dar se Înșelase: iubirea lui era doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doi-trei ani - Emma Îi spusese că existența ei era atât de ireală, Încât avea impresia că de fapt era moartă. Și nici măcar nu era o senzație neplăcută. Acea lipsă de viață luase cu ea toate ambițiile, toate temerile și toate dezamăgirile. Acea liniște a trupului, lipsită de memorie, acea repetitivitate cotidiană, absența viitorului erau ceea ce alții numeau fericire. Antonio rămase Întins pe banca din saună În timp ce corpul lui elimina ura, oboseala și durerea - care Îi picurau din pori pe prosop și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
semănate În calea lui - ar fi rămas ceea ce era și acum - umbra altuia, paratrăsnetul lui, consilierul lui. Iar Maja Își dorea acum să fie ignorată de fotografi și să nu mai apară În ziare alături de el. Chiar dacă indiferența aceasta și dezamăgirea o nelinișteau ca o trădare. — Religia n-are nici o treabă, spunea alta cu niște ochi apoși, pe care Maja și-o amintea de la ultimul dineu electoral al lui Elio - adeziunea costa un milion de persoană - căreia Îi mai și zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
este atât de diferită de ei... Totuși, nu au dat glas uimirii comune. Au oftat în tăcere și-atât. Poate că, în acele momente, le era chiar teamă de ceea ce avea să o aștepte în viitor pe Violetta lor dragă: dezamăgiri, frustrări, singurătate, lacrimi... Nu știu nimic sigur, dar, simțind-o visătoare, dezinteresată de tot ce era apreciat în vremurile acelea, nu se poate să nu le fi trecut prin minte, măcar preț de câteva secunde, greutățile care o așteptau pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se aud păsărelele cântând și nici susurul cascadei Sirop de Caise. Bananele Vorbărețe tac și ele. Ceva nu e în regulă. Unde este frumusețea aceea aproape ireală despre care auzise vorbindu-se la televizor. Pe fața Ramonei se poate vedea dezamăgirea. O lacrimă îi coboară ușor pe obraz. Lasă, Ramona, că vedem noi ce facem, o liniștește Iris. Dintr-odată soarele și-a pierdut strălucirea. Încet, încet și culorile au dispărut. Fetele s-au speriat. Iris, ca să-și alunge teamă s-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
eșecurile ca reușite, iar eu când o simțeam alături de mine, mă și vedeam învingătoare în lupta cu necazurile. În cele mai grele momente ale vieții mele, mă cuibăresc la pieptul ei izvorâtor de tihnă, pace. Cu orice teamă, durere sau dezamăgire m-aș confrunta, sunt conștientă că mai presus de toate acestea stă dragostea ei nemăsurată. Îi mulțumesc pentru momentele petrecute împreună, pentru momentele ei libere - rezervate numai mie, pentru momentele în care reușim să ne bucurăm împreună de frumusețea cerului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Atunci mi-a dat vălul la o parte. Era un văl frumos, brodat cu multe culori și purtat de multe generații de mirese care trăiseră noaptea nunții, o noapte plină de plăcere, de violență, de frică, de încântare sau de dezamăgire. M-a trecut un fior, întrebându-mă cum va vrea soarta să fie această noapte pentru mine. Nu era întuneric de tot în cort. Mi-a văzut fața și n-a părut surprins. Respira greu. Mi-a dat jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Arthus. - Măcar o dată, sîntem de acord, nu-i așa? El Îi susținu privirea, păru să clipească imperceptibil și ridică geamul cerîndu-i șoferului să-i conducă Înapoi la castel. În mai puțin de un minut, portul rămase pustiu. Înghițindu-și dezamăgirea și durerea, Marie se Întoarse spre Stéphane Morineau, care se legăna de pe un picior pe altul, neștiind ce atitudine să adopte. - Gildas a părăsit cafeneaua pe la ora unu noaptea. Anne l-a văzut Îndreptîndu-se spre șantier. * * * Fiul mai mare al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să dau de tine! - Și eu te-am așteptat ieri, cînd ai plecat pe mare, pe furtună, fără să mă previi... - Unde erai? se Încăpățînă s-o Întrebe Christian. Iar cu ancheta chiar nu te poți opri? Marie oscila Între dezamăgire și mînie. - Așteptam altceva decît o scenă... Christian, am discutat destul despre meseriile noastre, e vorba de două pasiuni, am hotărît că nu vom renunța nici unul, nici celălalt, doar n-o s-o luăm de la capăt... - Îți aduc aminte că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plic. - Băieții de la laborator au reconstituit pecetea de ceară sfărîmată găsită În celula lui Pérec. - Pun prinsoare că reprezintă un oval cu două linii oblice deasupra. Un crab. Morineau veni să pună obiectul pe birou Împreună cu un dosar. Își exprimă dezamăgirea. - Dacă știați deja, nu merita osteneala... Bine, În afară de asta, ADN-ul conținut În țigările de foi e același cu cel din firele de păr de pe anexa ambarcațiunii furate... Lucas păru de data asta interesat; luă raportul și făcu o mutră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
propriu aceeași metodă pentru a afla unde erau lingourile! - Nu te poți Împiedica să nu-l scoți basma curată pe Ryan... - Era În celulă În noaptea În care a murit Gildas! - Păzit de Morineau. Bravo pentru alibi! Marie simți o dezamăgire atît de vie, atît de penibilă, Încît admise În cele din urmă că Lucas avea dreptate. Se neliniști: oare de ce dovada culpabilității lui Ryan o tulbura atît de profund? O condiționase atît de mult prin hipnoză? Nu avu răgazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
simte obligat să stea până o termină. — Domnișoara Sweeting ? Ridic ochii și-l văd apropiindu-se pe maâtre d’, cu un mobil. Am un mesaj pentru dumneavoastră. Mama dumneavoastră a fost reținută la cabinetul său. A. Încerc să-mi ascund dezamăgirea. Dar nu mă pot plânge. Și eu i-am făcut asta ei de nenumărate ori. Așa că... — La ce oră a zis că ajunge ? Maâtre d’ mă privește câteva clipe în tăcere. Mi se pare că văd în ochii lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aprinse. Total buimacă, îl iau și-l duc la ureche. — Bună, Samantha, aud glasul tărăgănat, de om de afaceri, al lui Daniel. Uite ce e, scumpete, sunt băgat într-o megaafacere. Nu pot să vin. Mă străbate un val de dezamăgire totală. Nu vine nici unul dintre ei ? — Îmi pare foarte rău, păpușă, zice Daniel. Știi cum e. Dar te rog să te distrezi foarte bine cu mama, OK ? Înghit în sec de câteva ori. Nu pot să-i spun că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din cap. După ce ți-ai petrecut toată ziua gătind pentru ei ? — E mâncarea lor. Casa lor. Pot face absolut orice au chef. Încerc să-mi iau un ton nepăsător și sec. Dar în adâncul sufletului încă mai simt o puternică dezamăgire. Nathaniel își lasă rucsacul jos, se duce la aragaz și inspectează plătica. — Arată foarte bine. — Arată ca un pește congelat și ținut prea mult pe foc, îl corectez. Exact cum îmi place mie. Zâmbește, dar eu nu am starea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dacă așteaptă să-i duc sandvișul, să aștepte mult și bine. Închid ușa, mă trântesc pe pat și-mi privesc mâinile roșii de la cât am spălat rufele delicate ale Melissei. Ce naiba caut aici ? Simt cum mă cuprinde un val de dezamăgire și de deziluzie. Poate că am fost naivă - dar chiar credeam sincer că Trish și Eddie au început să mă respecte. Nu ca menajeră, ci ca persoană. Însă modul în care s-a purtat Trish acum... e limpede că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]