6,859 matches
-
își exprima convingerea că unirea sub un prinț străin era o necesitate pentru societatea românească. Aceeași convingere o împărtășea și R.G. Colquehuon, care consemna, la 19 august 1856, numărul mare al pledoariilor pentru aducerea la tronul Principatelor a reprezentantului unei dinastii străine, dar și numele unui candidat intern cu șanse mari de izbândă: Ion Ghica 241. Tot acum o mare parte a elitei politice românești, deși se afla în exil, desfășura o intensă propagandă în favoarea unirii și a prințului străin. În
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
timpului, obiectul disputei familiilor boierești influente 261. Acuzat chiar în preajma adunărilor ad-hoc de faptul că se evidenția printr-un comportament politic anarhic 262, I.C. Brătianu prelua acum teme din discursul liderilor politici europeni, declarând că aducerea unui prinț dintr-o dinastie străină trebuia să se facă pentru a crea premisele transformării soecietății românești într-una bazată pe ordine și progres, dar și pentru stabilirea unei solidarități între noul stat de la gurile Dunării și marile puteri după modelul celei existente între ele263
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
românii. Chiar dacă planul întocmit de Anastasie Panu fusese respins 266, preluând o solicitare a unuia din membrii săi care declara la 5 ianuarie 1859 că, în pofida hotărârii Convenției, reprezentanții românilor trebuiau să declare din nou dorința de unire sub o dinastie străină 267, Adunarea electivă a Moldovei, întrunită în ianuarie 1859, reafirma ideea unirii Principatelor sub un prinț străin, susținând că aceasta era "dorința cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a națiunii române"268, neuitând să-l facă
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
motiv diplomația austriacă dădea de înțeles că, în condițiile în care guvernul francez susținea menținerea unirii Principatelor și ideea prințului străin la tronul lor, exista disponibilitatea necesară pentru a adopta aceeași poziție, condiționată doar de neapartenența noului monarh la o dinastie ostilă Austriei 326. Respingerea solicitării adresate de guvernul român lui Drouyn de Louys, prin intermediul lui I.C. Brătianu, la 2 martie, ca reprezentanții săi să fie admiși pentru a da lămuririle și explicațiile utile unei bune cunoașteri în privința aspirațiilor românilor era
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
veche cunoștință a emigrației românești. Ea este cea care, în timpul discuțiilor generate de o candidatură agreată de "concertul european", îl sfătuia pe viitorul prim ministru al României să se oprească asupra unui prinț de Hohenzollern datorită relațiilor speciale ale acestei dinastii cu Napoleon. Primit în audiență, a doua zi, trimisul român comunica familiei princiare intenția locotenenței domnești de a supune candidatura celui de-al doilea fiu la tronul României spre aprobare populației românești printr-un plebiscit. Deloc întâmplător era amintită, încă
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
căruia aceștia să răscumpere definitiv tributul către Poartă. Efectul imediat al unei asemenea înțelegeri era renunțarea de către statul otoman la suzeranitatea pe care o exercita asupra românilor, acestora acordându-li-se libertatea de a-și alege un principe dintr-o dinastie europeană 364. Presa rusească sublinia la unison dispariția oricăror obligații ale guvernului țarist față de tratatul semnat la Congresul de la Paris din 1856, datorită, în primul rând, încălcării repetate a acestuia de către români. Afirmând că românii nu mai doresc unirea, ziare
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
despre opoziția concernului european referitor la dorința românilor de a fi conduși de un principe străin 394. Acordul amintit putea să surprindă în condițiile eforturilor întreprinse de Franța pentru a determina diplomații europeni să accepte instalarea unui reprezentant al unei dinastii străine în fruntea statului român. Soluția unui prinț indigen numit pe patru sau cinci ani era acceptată și de guvernul francez, după ce acesta încercase să-i convingă pe diplomații turci, ruși și englezi în special despre contribuția pe care o
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Vienei avea să fie încredințată lui Dimitrie Ghica. Primit într-o audiență privată pe 17 iunie de împăratul austriac, trimisul român încerca să-l convingă asupra intențiilor pașnice ale statului nord dunărean, chiar dacă în fruntea sa se afla acum reprezentantul dinastiei de Hohenzollern. Fără a se angaja în mod direct în privința unei susțineri a guvernului român, împăratul, mulțumit de explicațiile primite, își exprima disponibilitatea de a arăta față de români întreaga bunăvoință de care era capabil 433. Fără a ignora importanța unor
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
atenți devenea limpede existența, în mediul politic ieșean, a unei grupări favorabile guvernului de la București, alcătuită din Vasile Pogor, Titu Maiorescu, frații Negruzzi și P.P. Carp, în timp ce N. Ionescu, D. Lateș, D. Tacu își exprimau public opoziția față de ideea unei dinastii străine, crezând însă mai departe în viabilitatea proiectului Unirii Principatelor sub un domnitor pământean 478. Unii dintre participanți, precum T. Boldur Lățescu, își exprimau susținerea pentru un prinț străin, neexcluzând însă posibilitatea ca, în cazul în care Conferința de la Paris
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
aducea în scurt timp rezultatele scontate. Cu o miză politică evidentă, participarea domnitorului la cununia lui N.R. Rosnovanu, din 14 aprilie 1868, era un gest care contribuia la transformarea liderului separatist de la 1866 într-un susținător al Unirii și al dinastiei 538. Obligat să constate diminuarea curentului separatist, Carol se mulțumea să remarce, la 1 august 1868, într-o scrisoare către tatăl său, faptul că "(...)tendințele separatiste în Moldova au dispărut aproape cu totul, numai o fracție mică din Iași ne
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
instabilitate politică în țară, dar și presiunile unor cancelarii străine asupra spațiului românesc pentru impunerea unor soluții conform intereselor lor făceau ca tot mai multă lume să subscrie la necesitatea aducerii în fruntea Principatelor Române a unui reprezentant dintr-o dinastie domnitoare în Europa. Dificultățile întâmpinate în realizarea acestui proiect veneau din necunoașterea de către elita politică europeană, dar și opinia publică internațională a "problemei românești". Ceea ce a permis popularizarea acestei probleme a fost intrarea într-o nouă fază a crizei prin
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Golești, București, Imprimeria Națională, 1934. Gane, C., P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, volumul I, București, Editura Ziarului "Universul'', 1936. Georgescu, Vlad, Istoria ideilor politice românești (1369-1878), Munchen, Colecția Jean Dumitru Verlag, 1978. Georgian, P., Întemeierea dinastiei române, București, Editura Cartea Românească, 1940. Ghica, Ion, Amintiri din pribegia-mi după 1848, vol. I, Craiova, Editura Scrisul Românesc, f.a.. Giurescu, C.C., Viața și opera lui Cuza Vodă, Chișinău, Editura Universitas, 1992. Herjeu, N.N., Istoria PNL, de la origini până în
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
O pagină de istorie politică contimporană, București, Tipografia Modernă Gregorie Luis, 1889, p. 34. 227 Raul V. Bossy, op. cit., p. 836. 228 Apelul pe care Grecia îl făcuse în 1831 la Otto I de Bavaria, iar în 1863 la reprezentantul dinastiei daneze George I era cunoscut de liderii politici români de la jumătatea secolului al XIX-lea. Vezi Grigore Chiriță, "Preludiile și cauzele detronării lui Cuza Vodă", în Revista de Istorie, tom 29, nr. 3, București, Editura Academiei, 1976, p. 352. 229
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Universul, 1944, pp. 130-134. 378 Românii la 1859..., p. 631. 379 Românul, 6 aprilie 1866, an 10, p. 204. 380 Reforma, 16 aprilie 1866, an 8, p. 2. 381 Românul, 30 aprilie, an 10, p. 300. 382 P. Georgian, Întemeierea dinastiei române, București, Editura Cartea Românească, 1940, p. 52. 383 D.A. Sturdza, op. cit., p. 126. 384 Gr. Chiriță, op. cit., vol. II, p. 1085. 385 Ibidem, p. 1085. 386 Les origines diplomatique, pp. 94-96; Franța tindea tot mai mult să accepte ideea
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Paul E. Michelson, Conflict and Crisis. Romanian Political Development 1866-1871, New York and London, Garland Publishing Inc., 1987, p. 119; Anastasie Iordache, Instituirea monarhiei constituționale și a regimului parlamentar în România, București, Editura Majadahonda, 1997, p. 38. 695 P. Georgian, Întemeierea dinastiei române, București, Editura Cartea Românească, 1940, p. 52. 696 Românul, 2 aprilie 1866, p. 142. 697 G. Mârzescu, Martirii de la 1848, p. 13. 698 Ioan C. Filitti, Izvoarele constituției de la 1866. Originele democrației române, București, Editura Tipografia Ziarului Universul, 1934
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
altă femeie îmbrăcată complet în negru, de vârstă incertă. și tot ea mai spune : „Persoanele care sunt date cu ruj pe buze nu pot să sărute sfântul conținut și donator. O raclă afirmă legitimitatea unei puteri terito riale, a unei dinastii sau a unui donator foarte înstărit, chiar și ambițiile unor proiecte politice. Utilizate adesea în cadrul unor ceremonii publice de mare anvergură, ele asigură un transfer de putere sau, mai nuanțat, pun în scenă de o manieră simbolică și mențin coeziunea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
apărea Maestrul. Iată un aforism devenit precept al multor aspiranți ai căilor spirituale. Și știu că rolul maestrului ca profesor este un rol incontestabil pentru instrucția specifică a iluminării cosmice. Termenul de Maestru are o istorie străveche care datează dinainte de dinastiile egiptene, dacă nu a celor atlante, trecând prin comunitatea eseniană, misticii Evului mediu, societățile esoterice ale secolului nouăsprezece până la organizațiile timpurilor noastre. Un Maestru era considerat un făcător de miracole, unul care readucea la viață morții, un tămăduitor de bolnavi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în ruină ale templelor, și palatelor, pe stânci și în galerii, pe medalii, monede și vase păstrând proporțiile supra sau subterane. Structurile megalitice, cavernele conțin secretul ascuns al acestui simbol care apare încă din înscrisurile tăblițelor provenite din continentul Mu. Dinastii, imperii, nații au supraviețuit prin simbolul trecut pe toate hemisferele. Crucea Sfântului Gheorghe, a Sfântului Andrei, malteză, greacă, latină nu sunt noutăți, ele găsindu-se din America, Asia, Polinezia, Africa, Asia și până în Europa în aceeași măsură. Crux ansate, vulgar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dumnezeu, căruia tradiția l-a învățat pe om să-i acorde întreaga sa venerație. Viața omului este reprezentată prin cerc, suma cercurilor e sfera divină în care se află o piramidă, triunghi, treime, trup-suflet-spirit. În timpul celei de-a 18-a dinastii egiptene a lui Merkaba avem începutul hermeneuticii de credință creștină în Sfânta Treime 595. Piramida e desemnată de arheologii creștini asemenea calvarului. Structura megalitică de la Callernish, în insula Lewis este un mod convențional de exprimare al adevărului, al misterelor dintotdeauna
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
văile Tigrului și Eufratului. Aici, numerele erau mai mult concepte ale existenței. Fiecare zeitate era sau avea un număr și numerele erau zei. Numele lor puteau fi scrise cu cifre. De exemplu un nume din cea de-a III-a dinastie din Ur spunea: Zeul meu este 50625. Astronomia mesopotamiană era inseparabilă de astrologie așa cum matematica se confunda cu misticismul numeric. Dar numerele nu se pot prezenta simțurilor noastre precum figurile geometrice. Ele nu pot fi percepute prin primul arc reflex
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Manu și adepții săi se regăsesc în istoria continentului Mu. Dacă adepții doctrinelor secrete știu de treptele dezvoltării omenirii, ei au cunoștință de faptul că marile regate s-au unit într-o federație imperială cam acum un milion de ani. Dinastiile divine au transmis prin legi și putere din tată în fiu în lojile inițiaților capacitatea de a rămâne în permanență în legătură cu Ierarhia Ocultă, singura capabilă să conducă lumea în armonie. Dar vremile au adus și serioase confruntări, iar Armagedonul a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
îndeplinească mai mult decât cunoașterea inteligenței divine, adică execuția perfectă și superioară a unor acte inexprimabile ca punere în scenă sau context simbolistic, fără de care însă nu poate fi imaginată inteligența lucrării sacre. 4 Acestea reprezentau formulele funerare ale stelelor dinastiei a VI-a consecrate inițierii Alexandre Moret, Les Mystères égyptiens, Librairie Armand Colin, Paris, 1913. 5 Este în tradiția chineză balanța cerească, tula din sanscrită, centrul spiritual polar, același rol avându-l în tradiția atlantă Pleiadele. 6 Tau simbolizează constelația
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care vede ca purtător al luminiii pe îngerul căzut, pe Lucifer; el este asemenea autorilor care nu acceptă similitudinea lui Yahveh cu Allah și Dumnezeul creștin. 655 părinte al bisericii latine, 160-230 A.D. și preluată de Theophilus. 656 a treia dinastie a Vechiului Regat, 2980-2900 î.C. 657 mai târziu numit Enki 658 Lucian Blaga, Cântec înainte de a adormi 659 Ralph Lewis, Sanctuar interior, 1981. 660 misticul descoperă, atunci când revine la starea de conștiință normală, că este incapabil să exprime prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
succesiunea la tron și toate drepturile regale din mâna neînsemnatului ei tată. Supremă umilință pentru Țară: conform vechilor uzanțe, de pe vremea lui Carol I, rege prusac, dar rege adevărat, fetele nu aveau dreptul să acceadă la tron. Vom avea o dinastie Hohenzollern-Duda. Vezi, se poartă la casele regale, amestecul de sânge albastru cu sânge proletar, într-un efort de democratizare a patului conjugal: cutare infantă a Spaniei, din familia de Bourbon, s-a căsătorit cu ghidonul de bicicletă al unei vedete
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
principiului dinastic; românii au și ei rege, au și alții. Unsul lui Dumnezeu, Stănescu, pentru a nu ajunge de râsul curcilor lui Dinescu, era mai bine să revină la tradiția țigănească de a avea un bulibuș. Vedeți, așadar, că între dinastie și țigănie este numai o legătură de rimă și degeaba rimează dacă nu-i adevărat. Pare evident că nu se poate stabili o legătură între statul țigănesc preconizat scris cu doi „r” și dinastia Stăneascu, însă nu-i tot atât de evident
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]