14,979 matches
-
adâncitură. Omul de la întreținerea șinelor i-a descoperit acolo cadavrul, înfășurat într-o bucată veche de prelată. Se pare că fata era cântăreață și lua adesea parte la programul de seară de la radio al BdM, Liga Fetelor Germane. În noaptea dispariției sale fusese la Funkturm Studios pe Masuren-Strasse, și cântase un solo - cântecul Tineretului Hitlerist - la ora 7. Tatăl fetei lucrează ca inginer la fabrica de avioane Arado din Brandenburg-Neuendorf și trebuia să o ia în drumul său spre casă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Toată mâncarea fusese digerată până la momentul morții, dar mărul nu se digeră ușor deoarece absoarbe apa. Astfel, aș plasa moartea acestei fete între șase și opt ore după ce a mâncat prânzul și astfel la două ore după ce s-a anunțat dispariția ei. Concluzia evidentă este că a fost răpită și doar apoi ucisă. M-am uitat la Korsch: — Și ultima, vă rog, Herr Kosch. — Lotte Winter, zise el. 16 ani, părinți germani. A dispărut pe 18 iulie 1938. Corpul ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
număr va fi în registru, împreună cu o dată, un nume și o adresă. Mai dădu câteva pagini și apoi se duse în josul paginii, urmărind cu arătătorul. — Iată, zise el, cufărul a fost depozitat aici vineri, 19 august. — La patru zile după dispariția ei, zise Korsch încet. Omul își urmări degetul de-a lungul liniei până la pagina alăturată: — Aici zice că acest cufăr îi aparține unui anume Herr Heydrich, R., de pe Wilhelmstrasse, nr. 102. Korsch izbucni în râs. — Mulțumesc, i-am spus omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe un ton amar. Ai uitat cum se fierbe apa? Îmi dădu o tăietură din ziarul Beobachter: — Ia uitați-vă la asta, domnule. Am găsit-o aici în sertar. Era o reclamă pentru firma „Rolf Vogelmann - Investigator Privat, specializat în dispariții de persoane“, același anunț pe care îl folosise Bruno Stahlecker ca să mă chinuie cu el. Becker indică data din partea de sus a tăieturii: — 3 octombrie, zise el. Patru zile după ce Liza Ganz a dispărut. — N-ar fi prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o femeie lipsită de inimă. — Nu cred deloc așa ceva, i-am zis și am început să-i povestesc despre cum înfruntau oamenii aceste lucruri în moduri diferite, și că dacă niște cumpărături o ajutau să-și mai ia gândul de la dispariția fiicei ei măcar pentru câteva ore, atunci asta era cât se poate de bine, și că nimeni nu ar condamna-o. Am crezut că sunt convingător, dar când am ajuns la apartamentul ei din Steglitz, Hildegard Steininger plângea. Am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Emmelinei au dispărut. Am făcut o pauză: Și că au fost omorâte. Asta este aproape sigur, zise el, îndreptându-și nodul cravatei din lână, de proastă calitate. Motivul oficial pentru ca presei să i se interzică tipărirea de știri despre aceste dispariții și omoruri este că poliția dorește să evite panica. De asemenea, nu vrea să-i încurajeze pe toți sonații pe care un astfel de caz are obiceiul să-i producă. Dar adevăratul motiv este că poliția este pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lor au fost ascunse cu foarte multă grijă, astfel încât să fie practic imposibil de găsit: cu atât mai mult cu cât se lua în considerare lipsa în poliție a forței umane disponibile pentru a investiga ceva de rutină, cum e dispariția unei persoane. Când poliția a realizat că un criminal în serie se plimbă pe străzile din Berlin, a fost mai preocupată să păstreze tăcerea astfel încât eșecul său de a prinde criminalul să nu pară incompetență - cel puțin atâta vreme cât avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din Corint un fel de cabinet în care primește pacienți, pe care-i supune unui tratament bazat pe cuvânt. Mai întâi, el ascultă, în cursul unei întrevederi între patru ochi, după care urmează o terapie verbală. Conținutul acestei conversații vizează dispariția suferinței care l-a adus pe pacient la domiciliul filosofului. Detaliile acestui tratament al sufletului prin verb erau cu siguranță consemnate în cartea sa Arta de a scăpa de mâhnire, dar lucrarea n-a mai fost regăsită... I se recunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu-s decât vanități și goană după vânt? Antiphon conchide că este inutil să-ți irosești timpul și energia în asemenea simulacre. Tot astfel, pretinsele plăceri ale familiei și ale generării unei descendențe se împuținează pe măsură ce timpul trece și constatăm dispariția progresivă a libertății și autonomiei noastre în activitățile de cuplu și familiale. Grija pentru sine, singurul obiectiv al filosofului, devine imposibilă când suntem confiscați de grija pentru altul. Aceste plăceri întrezărite - a fi la braț cu o femeie frumoasă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trebuie să se împace și cu apărarea - virtuală! - a unei teze reducționiste și caricaturale. El reprezintă imperativul categoric hedonist: plăcerea se identifică cu binele. Astfel încât el aduce mărturie în favoarea vieții fericite. Aici, plăcerea apare ca fiind altceva decât suprimarea sau dispariția durerii. După Philebos, plăcerea nu este negativă, conform modelului exploatat mai târziu de Epicur, ci pozitiv: ea presupune căutarea activă a satisfacțiilor și elaborarea jubilării. Binele suveran, ceea ce este bun și plăcerea avansează identificate și identificabile. Oare de ce, în loc să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
își prezintă aici cele mai frumoase titluri de noblețe ale sale: să nu cadă la învoială cu ceea ce face rău trupului și sufletului, să nu pactizeze niciodată... Suferința ocupă un loc cardinal la Epicur: ea desemnează lipsa și cere plăcerea. Dispariția ei presupune mulțumire, restabilire și plăcerea de a-ți fi recuperat natura armonioasă. Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești, ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în fața mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
își împart lumea. Mai mult: Lucrețiu prezintă cu destulă cruzime iubirea ca voință de a da morții, pentru ca oamenii să înțeleagă că lucrurile nu par chiar așa de pure, ele cunosc și amestecul. Negarea în cadrul afirmării, sfârșitul înscris în începuturi, dispariția anunțată încă din procesul creației, Thanatos în acțiune chiar în patul lui Eros, procesul vital al descompunerii declanșat încă din ceasul morții, nimic nu tranșează clar, totul oscilează, toate se duc și vin, împărțindu-și realul într-o logică oarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-un înveliș pământesc prezentabil - cel al unui preot ori al unui filosof... în vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de povești fantasmagorice, Lucrețiu îi liniștește și-i calmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru asceza care renunță, pentru gestul moralizator, pentru reproș, pentru refuzarea trupului și a plăcerilor cărnii, el incarnează - dacă putem folosi aici acest cuvânt... - austeritatea celui care alege să moară înainte să-i vină ceasul morții, pentru a rezolva problema dispariției lui anunțate; Epicur, având alături animalul său emblematic, așteaptă ultimul ceas - și aici, iarăși un fel de a zice... - preferând să guste din bucuriile și plăcerile existenței. Dacă tot trebuie să moară, măcar să fie viu când va trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lan, cum se lua cu sacii. Atunci s-a hotărât, pentru a-i prinde pe făptași, să devenim invizibili. Și, cum experimentul nu se putea încerca pe Pământ din cauza efectelor secundare ale lui - stare de mahmureală a populației din jurul experimentului, dispariția prașilei a doua etc. -, s-a dispus efectuarea lui în spațiu, unde nu e nici un pericol. — Și la ce rezultate ați ajuns? întrebă comandantul Felix S 23. — La rezultate bune și foarte bune, răspunse vocea. După cum vedeți, eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un inoportun zel de romantism, un călușar, fiu de baci daco-roman. Un lucru de silă... - Credeți într-o revenire a clasicismului, care să aducă viață nouă poeziei? - ... - Sau credeți - cum s-a dat țipătul de alarmă în străinătate - în moartea, dispariția poeziei? - E posibil, în văzduhurile Cetății Vecinice, îngerul din Apocalips să fi sunat întîia trâmbiță chiar în aceste timpuri; și să fi început să se dărâme această parte din Soarele Consolator. Dar numai ca o dreaptă încercare a închinătorilor Feței
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
făurit în secolul XIX, la a fi promotorul ideii de Uniune Europeană liberă, fără granițe și fără războaie. Însă, prin personalitatea sa polivalentă, prin aprecierea multinaționalismului și prin erudiția sa, el era în mod evident membrul unei elite imperială. Cu dispariția sa, epoca acestei elite se stinge, iar locul ei, în cel mai bun caz, este luat de elitele naționale. Singurul Împărat care domnește în prezent este cel al Japoniei, deși țara sa nu se mai numește Imperiu... Aventurierul: La 2
Monarhiile secolului XXI: Adio împăraţilor şi aventurierilor, bun venit monarhiilor populare () [Corola-journal/Journalistic/69420_a_70745]
-
vârstă inițială a poeziei și de una a filosofiei încă înainte de romantism, deci înainte de confundarea funcției lor spirituale. Mă gândesc că ideea reîntoarcerii poeziei la izvoarele mitului ar fi o reacție și ca o soluție salvatoare la teza hegeliană a dispariției artei. Succesiunea istorică a fost necesară, dar ordonarea problemelor trebuie să se facă într-un plan în care strigența logică să provoace asemenea intervertiri. Succesiunea istorică, atunci când o urmărim în chip explicit, se arată a fi întotdeauna și în întregime
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
modernă , poezia tradițională și cea globmodernistă, între caracterul ei filosofic de atunci și de acum. Îndepărtarea poeziei de filosofie nu implică pierderea apetitului ei metafizic, cid oar satisfacerea lui prin mijloace diferite.La fel, modelarea filosofiei de către poezie nu provoacă dispariția efortului de riguroasă abstractizare, ci mlădierea și extinderea lui asupra unor domenii până atunci evitate. Există o relație de suprafață, manifestată în filosofie prin prezența metaforelor, iar în poezie, prin cultivarea expresă a ideilor și o relație de adâncime, de
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
demnitate ce a reprezentat însemne ale puterii militare ; Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Ion Antonescu au fost investiți cu această demnitate pentru servicii aduse țării pe câmpurile de bătălie, ultimul fiind singurul ofițer activ ce a purtat această demnitate ; o dată cu dispariția sa a murit de fapt și demnitatea de mareșal [6]. George Baciu NOTE. [1]. Apostu N., Miler D. (coord.), Mareșalii României, București, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, 1999, p. 8. [2]. Miler, Didi, Demnitatea de mareșal în istoria României
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
din tinerețe a fost preocupat de studierea istoriei culturii și cărții vechi vâlcene. În anul 2009 a fost primit în Liga Scriitorilor, făcând parte din conducerea Filialei Vâlcea a acestei organizații profesionale. Membrii Ligii Scriitorilor din țară și străinătate regretă dispariția colegului lor și sunt alături sufletește de familia îndoliată. Memoria personalității sale și cărțile publicate vor rămâne veșnic bornă de hotar pe harta spirituală a României. Dumnezeu să-l odihnească! Al.Florin Țene Referință Bibliografică: A încetat din viață scriitorul
A ÎNCETAT DIN VIAŢĂ SCRIITORUL ŞI ISTORICUL LITERAR COSTEA MARINOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361432_a_362761]
-
problemei fiecăruia în privința carierei. Carierismul clamat ca o realitate de sine și perceput ca atare la nivel individual conduce la indiferență față de problemele familiei. Funcțiile tradiționale ale familiei: de creștere a copiilor și de îngrijire a bătrânilor sunt pe cale de dispariție. Ele sunt împărțite cu alte instituții sociale, total diferite de familie și de căldura acesteia. Socializarea se rezumă fie la întâlniri protocolare, fie la unele de descătușare a unor inhibări personale ca rezultat al însingurării. La modul acesta, familia devine
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
www.youtube.com/watch?v=fx2ZmhYHxH4] ) by MARIN MIHAI HAI,ROMÂNIA !.BLOG-REVISTA ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI http://mihaimarin.wordpress.com Redacția ARMONII CULTURALE www.armoniiculturale.ro * Rânduri scrise la 26 iunie 2009, ora 3.26 am, doar la câteva timp, după dispariția lui MICHAEL JACKSON (29 august 1958-25 iunie 2009) Referință Bibliografica: MARIN MIHAI: ” MICHAEL JACKSON NU A MURIT ! ” / Mihai Marin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Marin : Toate Drepturile
” MICHAEL JACKSON NU A MURIT ! ” de MIHAI MARIN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361520_a_362849]
-
care lesne deduci potențialul de exprimare, la care sunt folosite puține cuvinte, aparent banale însă cu un substrat din care tragi concluzia unei existențe închise. Existența închisă este un eu fără viitor, un cerc strâmt, închis, care sufocă egoul survenind dispariția umbrei nocturne. Odată pierdută apare stafiizarea egoului, pentru că el, ca entitate, nu poate părăsi teluricul, fiind reținut de profani în realizarea planului deusian, pe care îl avea de îndeplinit aici, pe Pământ. Romanul superrealist macină de multe ori cuvinte absurde
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]