3,349 matches
-
baltă orice pretenție de a-mi urma vocația pentru lirică. Eu mă număr printre cei de pe timpuri, iar unui tată, chiar dacă e un dobitoc, trebuie să-i dai ascultare, mă-nțelegeți dumneavoastră. Chiar și așa, să nu credeți că am disprețuit cultivarea intelectului În anii mei de aventuri. Am citit ce-am citit și v-aș putea recita pe de rost pagini alese din Viața e vis. — Haidem, dom’ șef, puneți-vă hainele astea, dacă nu vă supărați, căci, pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era explicația multora din crimele sale. Alții vedeau în cap de miel un animal, dar eu vedeam în el un om distrus, care părea de o sută de ani, deși nu avea decât cincizeci. Mă iubea fiindcă eu nu-l disprețuiam. I-am acordat timp și atenție și el mi-a întors gesturile prietenești, fiind dispus să facă orice i-aș fi cerut. 10 Timpul trecea din ce în ce mai greu și așteptam cu nerăbdare un răspuns de la recursul pe care eu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și Takamori să ia exemplu de la el. De câte ori îi înmâna documentele pe care le termina de dactilografiat, el le primea cu o politețe exagerată. Își alegea până și cuvintele cu multă grijă, de parcă era femeie. În fundul sufletului ei, Tomoe îl disprețuia, dar asta nu a împiedicat-o să-i accepte invitația la dans, în câteva rânduri. Toată lumea știa că este un mare dansator. — Domnule Ōkuma, ești de viță nobilă... trebuie să știi... răspunde-mi la o întrebare. — Nobil? Ei, nu... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ea hotărâtă. Haide! Nu ne lăsăm noi intimidați atât de ușor. Și cum Takamori nu răspunse imediat, adăugă: — Ți-e frică? Lașule! — Bine, fie! Să mergem! Takamori, care era la urma urmei bărbat, nu voia ca sora lui să-l disprețuiască mai mult decât o făcea deja. În plus, ei erau trei, iar dușmanii numai doi. Dar cu ce-i putea ajuta blegul de Ōkuma? Era și Gaston cu ei. Când va înțelege situația, îi va ajuta cu siguranță. Bandiții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la ora zece, dar Ōkuma nu-și făcuse încă apariția când a sosit ea. Pe când își bea paharul cu limonadă, se gândea cât era de nepoliticos să faci o doamnă să aștepte. După incidentul din Shinjuku, Tomoe ajunsese să-l disprețuiască pe Ōkuma. De obicei atât de atent și cu bun simț, se făcuse de rușine atunci, luând-o la sănătoasa ca un laș ce era. A fost tare caraghios. Ceea ce a deranjat-o însă și mai mult pe Tomoe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Își repeta cuvintele în gând acum. Se întreba dacă nu cumva greșea când judeca prea aspru bărbații. Bineînțeles că sentimentele lui Tomoe față de Gaston nu erau cele ale unei fete pentru iubitul ei. Faptul că acel idiot pe care-l disprețuise și de care-și bătuse joc în gând devenise o enigmă era un adevărat șoc pentru o fată cu picioarele pe pământ ca ea. Și nu numai că era o enigmă, dar faptul că o preocupa idiotul... da, asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bătut tot timpul joc de el. Eu nu. Atitudinea lui Takamori față de sora lui era cu totul neobișnuită. Tomoe rămase fără replică pentru moment. Îl implora din priviri. Era dureros pentru ea să recunoască adevărul în fața fratelui. — Nu neapărat îl disprețuiam. Mi-am dat și eu seama că e un om bun, prea bun poate. Cu toate acestea, nu găsesc nimic atrăgător la el. — Atrăgător? — Da. Nu are nimic din farmecul unui bărbat. În cele din urmă, Tomoe găsi cuvintele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tău și vreunui festival de nu știu ce sau vreunei tabere de creație. Dar dacă ai crăpat pentru c-ai fost sugativă, i-ai cam blocat. „Singur și-a făcut-o, cretinul...” Li se opresc în gât discursurile, în sinea lor te disprețuiesc, te-ai ratat, puteai să și să... și să, dar te-ai ținut de tras la măsea, ar fi fost ceva de capul tău, dar ai fost idiot, te-ai transformat într-o gâlmă. Dacă vrei să mori liniștit, tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Aici e casă de nebuni! se înroșește. Casă de nebuni, niște descreierați! Maxențiu bate zgomotos din palme, mătură fursecurile și saleurile de pe masă, într-un gest de entuziasm nereținut. - Așa! Ovații, vă rog, pentru vorba de duh... Voievoade, să nu disprețuiești nici o secundă virtuțile maieuticii! Sfânta moșeală! Iată, după ce-a fost tras cu cleștii de țăcălie, criticul nostru cu moacă de Lenin a început să vadă lumea! În sfârșit a zis ceva cu miez. Bravo! Urrraaa! Să bem pentru casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceva În cap. Probabil că tu nu simți decât dispreț pentru mine și mă consideri un biet artist care joacă după cum i se cântă, dar să știi că de atâta lucru Îmi dau și eu seama. — Nici vorbă să te disprețuiesc. De acord. Nu dispreț. Nu e cel mai potrivit cuvânt. Nu vreau să te fac să-ți fie milă de mine. — Văd că-ți alegi cu grijă cuvintele, i-am spus eu, iar el roși și apoi zâmbi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În perioadele de slăbiciune. Mă Întreb dacă nu cumva cei care Își dedică Întreaga viață religiei nu sunt și ei niște oameni obosiți. Imaginea de om plin de vitalitate pe care și-o impusese despre sine Îl făcea să se disprețuiască cu Îndârjire de Îndată ce resimțea cel mai mic semn de oboseală. În asemenea momente Își descărca preaplinul de adrenalină. Mecanismul acesta nu era deloc greu de Înțeles și, dacă l-ar fi conștientizat mai devreme, n-ar mai fi fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
despre care-mi vorbise. Trăsesem singur concluzia că răsplata de care-mi vorbise avea o conotație sexuală. Nici n-aș putea spune că ceea ce-mi povestise Keiko Kataoka despre ea și despre vagabond m-ar fi făcut să-mi disprețuiesc munca, acele filmulețe de nimic. Doar că doream să mă Întâlnesc cu vagabondul și să aflu mai multe. Reiko mă intriga pur și simplu. De câte ori ajungea să-mi vorbească despre Reiko, Keiko Kataoka devenea foarte rezervată, iar expresia feței Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi pecetluiască pentru totdeauna gura și nimeni n-ar mai ști cum am ajuns să duc o cobră în sân. Ah, mă scutur de silă numai la gândul ăsta. Dacă voi avea nenorocul să se întîmple așa, să nu mă disprețuiți prea mult. Compătimiți-mă doar. Înseamnă că pustiul a fost mai tare decât mine și că n-am avut putere să rămân om; că am plătit întreg prețul rătăcirilor mele. Nu aștept, prin urmare, de la dumneavoastră un verdict. Îmi cunosc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot soiul de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că faptul că au fost menținuți separați fusese un atentat Împotriva spiritului. Aceasta este diferența enormă existentă Între moartea de aici și acel Înțelept păstrător 6 al hârtiilor vieții și ale morții, În timp ce ea se Împăunează cu faptul că Îi disprețuiește În mod olimpian pe cei care au murit, să ne amintim de fraza crudă, repetată de atâta ori, care spune că trecutul e trecut, el, În schimb, datorită a ceea ce În limbajul curent numim conștiință istorică, este de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de unde ști dacă pe planeta ta sunt sau nu sunt oi. FANARAGIUL: Oi? În afară de felinarul meu, n-am vreme să mă uit la nimic altceva. Trebuie să-l veghez clipă de clipă. MICUL PRINȚ: Vezi, pe tine poate te-ar disprețui toți ceilalți Regele, Vanitosul, Bețivul, Afaceristul... Cu toate acestea, ești singurul care nu-mi pari caraghios. Poate pentru că te îngrijești de altceva decât de tine însuți. La revedere, plec mai departe. Îmi pare rău pentru consemnul tău nechibzuit. FANARAGIUL (aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se ridice și să intoneze „Steagul roșu“, pentru ca noii mei colegi să se creadă obiectul unei glume. Nebe își termină lunga prezentare a persoanei mele, după care am preluat ștafeta. Am clătinat din cap: — Urăsc birocrația, le-am spus. O disprețuiesc. Dar ceea ce se impune aici este o birocrație a informațiilor. Ceea ce este relevant pentru caz va deveni clar mai târziu, pe parcursul anchetei. Informațiile sunt esențiale pentru orice investigație criminalistică, și dacă acele informații sunt contaminate, atunci se otrăvește întregul corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dormea. Poate în somnul acela mai ușor căuta un destin diferit și se cufunda în el cu aceeași precizie cu care se arunca în mare când, fără să arunce nici un strop, dispărea în apă. Trupul, Angela, poate iubi ceea ce mintea disprețuiește? Mă gândeam la asta în timp ce mă întorceam spre oraș. Odată, din politețe, am gustat în pivnița unui țăran, o brânză specială, cu coaja înnegrită de mucegaiuri și cu un miros cadaveric, descoperind înăuntru, spre marea mea suprinză, un gust violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lângă ușa de sticlă care dădea spre altă sală. Comesenii mei miroseau a vin și a invidie profesională. Manlio sosise doar în dimineața aceea și era sătul deja. Îl făcea harcea-parcea pe un cercetător american, un guru al farmacologiei alternative. Disprețuia inspirând fumul țigării. Bricheta de aur se afla lângă șervețel. Eu mă gândeam la ce comandase Italia, mi-ar fi plăcut să o servesc cu un pahar de vin. Nu-i aduseseră încă nimic, poate uitaseră de ea, mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îndeplinit sarcina lui corozivă, mi-ar fi atacat remușcările până la a le face să devină talc. La urma urmei, Italia îmi făcuse un serviciu, îmi curățase viața de complicația aceea scârboasă. Nu se lăsase dusă a doua oară la clinică, disprețuise eleganța acelui fals hotel. Eram vinovat doar în parte, mă limitasem la a o lăsa singură. În abandonul acela se cuibărea deprinderea mea cu lașitatea. Într-o seară mi-a telefonat Manlio, ne-am dus să mâncăm o pizza ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și prezervative — și nu avea speranțe absurde în legătură cu ce avea să urmeze — în general, absolut nimic —erau destule lucruri de care să se bucure. Tocmai de aceea o deranja atât de mult că Leigh și Adriana au început brusc să disprețuiască acest dezmăț pe care altădată îl încurajau cu atâta entuziasm. Când le-a spus despre australian, amândouă au râs și au aplaudat cucerirea pe care o făcuse. Leigh a declarat oficial că nu mai exista riscul să rămână asemenea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
partea acestor ciumați, ca să lase cel puțin o amintire a nedreptății și a violenței care li s-a făcut, și ca să afirme doar ceea ce se învață în timpul unui flagel, că există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de disprețuit. Dar el știa în același timp că această cronică nu putea fi a victoriei definitive. Ea nu putea fi decât mărturia a ceea ce trebuise el să împlinească și a ceea ce, fără îndoială, trebuiau să mai împlinească încă, împotriva terorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am ales să mor pentru bani! Tu ai rămas să te purifici! Profesor de etică! Dacă mi-ai fi spus cîndva asta, aș fi murit de rîs! Morala noastră, atunci, Thomas, era a unor semizei, ne deosebeam de oamenii obișnuiți, disprețuiam strădania lor de a fi buni cetățeni, pentru că noi nu aveam nici un țel! Trăiam, Thomas! CÎnd Îți propui să faci carieră, bani, să obții titluri, devii rob! Noi eram liberi, Thomas, liberi! CÎți mai sînt, azi, liberi?“ Băuse. Era pornit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un obiect frumos, dar mai și avea o importanță istorică pentru familia Swyre. Probabil valora mii de dolari. Va trebui s-o înapoiez cumva stăpânilor de drept, fără ca Charlie să afle că o luasem. De parcă Charlie nu m-ar fi disprețuit îndeajuns. Asta o să înrăutățească și mai mult lucrurile. Nu că mi-ar fi păsat; vreau să spun, n-aveam de gând să-l mai văd niciodată. Dacă mi-ar mai oferi vreodată o altă noapte pe care s-o regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
eternității. În acest sens, Ceață e tot un roman autobiografic, împânzit efectiv de trimiteri la experiențele, trăirile și susținerile sale de spaniol total, dar de foarte multe ori atipic din punctul de vedere al unui spaniolism de ghid turistic (a disprețuit bunăoară patima tauromahică a concetățenilor săi, calificând-o drept stupidă, ceea ce e prin definiție un grav capăt de lezmajestate; a tăgăduit, cum am mai arătat, vocația umoristică a spaniolilor, a deplâns, ca pe un blestem, înclinația lor spre invidie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]