4,738 matches
-
ajunseră la Ipford, mintea ei socoti prețul mașinii și al casei, semnificația unei ținute lejere în localul Ma Tante’s îunde auzise că aperitivele gen cocteil de crevete costau 95 de pence) și faptul că dr. Pringsheim urma să-l distreze pe profesorul universitar suedez. — Aveam de gând să merg pe jos până-n oraș, minți ea. Mașina a luat-o Henry și afară e-o zi așa de frumoasă! — Gaskell și-a cumpărat o bicicletă. Zice că-i mai rapid așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cazul lui scosul din minți era o expresie mai degrabă deplasată. Pe deasupra, femeia începea să regrete cheltuirea celor șaptezeci de lire. Și asta o să-l scoată din minți pe Henry. El nu aproba deloc cardurile de credit. Dar Eva se distrase mult prea bine ca să-și strice ziua gândindu-se la reacția soțului ei. Părerea mea e că mameloanele sunt foarte-foarte importante, continuă Sally. Două femei de la masa alăturată plătiră și ieșiră din local. — Presupun că trebuie să fie, spuse stânjenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cină cu pui dezosat, condimentat cu curry, luată la restaurantul New Delhi, și un spectacol cu Regele Lear la Guildhall. Oare de ce n-a putut ea să se mărite cu altcineva, cum era Gaskell Pringsheim, care se ducea să se distreze cu profesori universitari suedezi la Ma Tante’s și care înțelegea importanța stimulării clitoridiene ca aspect coro-nu-știu-cum al unei penetrări interpersonale cu adevărat satisfăcătoare? Erau oameni cărora încă li se mai părea apetisantă. Așa erau Patrick Mottram și John Frost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ăștia? întrebă Sally la auzul zbieretelor și râsetelor care veneau din colțul grădinii, de lângă grătar. Wilt ridică privirea. — Adevărul e că sunt, zise el. Cine-i clovnul cu suspensor? — Ăla-i Gaskell. E așa de copilăros! îi place să se distreze cu tot felul de lucruri. în State era înnebunit să urce pe platforma locomotivelor și mergea la rodeouri, iar Crăciunul trecut a insistat să se îmbrace în Moș Crăciun și să meargă în Watts, ca să le dea cadouri copiilor negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
păsa ce credeau oamenii despre el. Dar pe unde s-o apuce ca să dea de baie? Wilt se întoarse spre dreapta și, holbându-se înnebunit peste umărul lui Judy, o porni cu pași târșâiți în josul coridorului. La parter, Eva se distra cum nu se poate mai bine. Mai întâi Cristopher, apoi bărbatul îmbrăcat în prosopul cu brânza irlandeză și în cele din urmă dr. Scheimacher, toți îi făcuseră avansuri și se văzuseră respinși. După lipsa de interes arătată de Henry, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
curiozitate. O știa și o știau și ei, ceilalți, oriunde vor fi fiind, iar duminică noaptea Eva urma să se întoarcă acasă și primul lucru pe care avea să-l facă era să întrebe de păpușă și dacă Henry se distrase bine cu ea. Wilt își mai puse niște gin și se gândi la utilitatea păpușii. Trebuia să existe vreo metodă ca să întoarcă situația împotriva Evei. în momentul în care termină al doilea pahar de gin, începuse deja să-și structureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
toată povestea. Probabil că se îmbătase, dar chiar și așa... în pielea goală? Și unde găsise păpușa? Eva o întrebase pe Sally și aflase cu groază că soțul ei, Gaskell, era înnebunit după plastic și că era înnebunit să se distreze cu Judy, că așa sunt bărbații și că singurele relații încărcate de sens sunt cele dintre femei, fiindcă femeile nu trebuie să-și dovedească virilitatea printr-un act de violență extrasexuală fățișă, nu-i așa? între timp, Eva se pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iau razna, tot noi, femeile, trebuie să-i scoatem din încurcătură. — Henry e la fel de nepriceput, zise Eva. Singurul lucru pe care știe să-l facă e să repare o siguranță arsă. Sper că nu-și face griji din pricina mea. — Se distrează cât se poate de bine, zise Sally. — Nu Henry. Nici n-ar ști cum. Probabil că și-o trage cu Juddy. Eva clătină din cap neîncrezătoare. — Atunci era beat, asta-i tot. Până acum n-a mai făcut niciodată așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe nimeni, viața trecea pe lângă ea. — Aș vrea să știu ce să fac, zise ea dintr-odată. Sally se ridică și îi înconjură talia cu brațul. — De ce nu vii cu noi în State în noiembrie? întrebă ea. Ne-am putea distra așa de bine! — O, nu, n-aș putea să fac așa ceva! îi răspunse Eva. N-ar fi cinstit față de Henry. Pe inspectorul Flint nu-l bântuiau astfel de griji. Intransigența arătată de Wilt sub tirurile intense de întrebări indica pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vor aplica la concedieri. S-a înălțat ușor pe vârfuri, i-a îndreptat acestuia nodul desfăcut al cravatei sub gulerul cămășii albe, made in China, și s-a dus la fereastră să contemple delirul primăverii. Colega Gina încerca să-l distreze, citindu-i din presa zilei. — Uite, povestea de ieri. Sub pretextul că în apartamentul numărul... proprietate personală... de la parterul amintitului imobil ar exista un câine... sau niște câini... și o pisică... sau niște pisici. Ei, ce zici? Lungit pe fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
patului, să ia pachetul de țigări. Aprinse țigara, își aranjă perna de copil, sub cap. Degetele subțiri, străvezii strângeau țigara până la flacără. — Își găsise leacul, viciul, fixația, așa spunea tovarășul Popescu. Gata să se lase tiranizat dacă asta m-ar distra. Tiran el însuși, instabil, posesiv. Nu-mi punea la picioare decât... nimic. Adică, eventual: instituția subordonată. Micul său regat în republica nenumăratelor regate, mari și mici. Și ce instituție! ASOCIAȚIA! Asociația subteranei, subdezvoltaților, subînțelesurilor. Asociația Tăcerii, Handicapatii subordonati. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici nu se găsește și e scumpă. Cozi peste tot și nu e lumină pe străzi și nu e cald în case. Și patrule peste tot. Înarmate, auzi! Patrule înarmate, ca știi dumneata când... Așa că m-am întors să mă distrez la domiciliu. Măcar e mai ieftin. Cu fotograful ăla care nu e fotograf... Dacă îmi dai adresa. Nu-l pot găsi. Mi-ai pomenit odată de el, dar ți-a părut rău, probabil. Ți-a părut rău că te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Indiferent dacă e adevărat că Mircea Claudiu ți-a propus... Acceptă, dar nu conta pe mine. Or fi și ei niște exilați, acolo, suflete arse, știi cum e. N-ai ce pierde, în definitiv, n-ai ce pierde. Dacă te distrează, fă-o, orice distracție e bună. Eu nu te pot ajuta. Să fie clar, n-am cum. Încearcă la Gafton, el știe multe povești, abia așteaptă să-l asculte cineva. A lucrat și pe la ziare, are relații... tu nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vânătoare din cui. Nici că-i păsa de ziua de muncă de 8 ore, pentru care proletariatul mondial luptase atâta. Fâlfâi o ultimă dată brațele, mulțumind pentru ovații: „Pa, pa, bye, ciao, amantissime“. Erau obișnuiți deja, firește. Îi enerva, îi distra, îi uimea, îi sfida, îi înfuria. Îl tolerau, pentru că simțeau că era tolerat de mai mari decât ei, fără să înțeleagă de ce si de cine. Deci, Cavalerul de Curlanda e zvârlit de la catedră, pentru a nu vicia tineretul nostru curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vagonul gol, nimeni nu vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar putea spune, scumpă doamnă, că a văzut personajul. Cineva trebuie să facă totuși efortul de a învia, de a se distra, de a însufleți pelicula! Mă urcasem, deci, la Rond, în puturoasa navă. Aglomerație, ca totdeauna nici un loc. Ei bine, în fața mea... un domn, un adevărat domn. Figura prelungă de sud-american, leit Tavi... Mă prinsesem de bara scării, îl vedeam, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știam. Nici nu ar fi avut rost. Tata nu era amator de artă. Arta era un fel de desert pentru el. Nu se omora după desert. — Păi, vezi... ce sunt trăsnelile astea? Nu știi ce să mai născocești, să te distrezi, să-ți mai treacă plictiseala. Ai dreptate, doctore. De fapt, pentru altceva am venit. — Aha, deci tot ai venit pentru ceva. Da, n-am putut spune de la început, să nu te irite. Am venit să-ți pun o întrebare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
picioarele atât de larg, încât nu mai lăsa nimic pradă imaginației, și în toate fotografiile zâmbea, uneori chiar râdea, cu ochii scânteindu-i într-un val de fericire și candoare, fără nici o urmă de reținere sau tulburare, părând că se distrează de minune. Am crezut că mor, mi-a spus Tom. În două secunde, mi s-a-nmuiat scula ca o cârpă. Mi-am tras pantalonii, mi-am încheiat cureaua și am ieșit de-acolo cât am putut de repede. M-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în medicină afirmă că e bine pentru sănătatea fizică și mentală. Îmi tolera toanele și hachițele, îmi suporta melancoliile negre, rămânea calmă în timp ce tunam și fulgeram împotriva G.O.P.-ului, a C.I.A.-ului și a lui Rudolph Giuliani. Mă distra cu devotamentul ei nebunesc față de Mets. Mă uimea cu cunoștințele enciclopedice despre filmele vechi de la Hollywood și cu talentul de a identifica fiecare actoraș uitat care apărea trecător pe ecran („Uite, Nathan, uite-l pe Franklin Pangborn... uite-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vreun scop anume. Sătulă să zbor de colo-colo, să mă întorc acasă și a doua zi să o iau de la capăt. Nu ar fi grozav să am parte de ceva incitant în viața mea? Nu ar fi drăguț să mă distrez? Măcar o dată? Mă hotărăsc subit să-l sun pe Adam Kirrane imediat ce ajung acasă. Poate o să-mi frângă inima, dar sunt dispusă să-mi asum riscul. Tot e mai bine decât să mor de plictiseală. — A fost genial, spune Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu noi de câteva ori și tot crede că ar trebui să se ducă la cursul de PR. Dispare cu umbrela în seara întunecată și urâtă, lăsându-ne singure să dansăm pe muzica lui Eminem. Nu mai poți să te distrezi cu ea ca înainte, se plânge Debbie de îndată ce Fiona dispare pe scările din față. Mereu învață sau lucrează. Dar viața nu înseamnă numai asta. —Mmm. —De ce trăiești, dacă nu să te distrezi? — Păi, oricum e de-abia miercuri, îi atrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
muzica lui Eminem. Nu mai poți să te distrezi cu ea ca înainte, se plânge Debbie de îndată ce Fiona dispare pe scările din față. Mereu învață sau lucrează. Dar viața nu înseamnă numai asta. —Mmm. —De ce trăiești, dacă nu să te distrezi? — Păi, oricum e de-abia miercuri, îi atrag atenția. —Chiar așa? — Aha. — Tot cred că alte lucruri contează în viață. Să mai deschidem o sticlă de vin? —De ce nu? Și să-l închidem pe Eminem. Mereu e prost dispus. Debbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
violent și tânărul său fiu îngrozit. Tatăl e foarte beat și își acuză fiul că a furat bani de sub patul lui. Fiul se chircește în colț și tatăl își desface cureaua groasă din piele. Copilul cerșește îndurare... Doamne, nu mă distrez deloc. E oribil și îmi trezește amintiri de când eram la școală și diriginta mă bătea uneori cu bastonul. Asta era înainte să fie interzisă pedeapsa corporală. Mă simt cam posomorâtă și deprimată când scriu chestiile astea, dar cred că filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
astea, dar cred că filmul va avea mare succes, mai ales în State. Pentru că americanilor le plac lucruri de-astea, nu? Adică Angela’s Ashes a lui Frank McCourt a fost un succes imens și nu cred că s-a distrat cine știe ce când a scris-o. Continui să scriu. Tatăl țipă la fiul său, folosind multe cuvinte urâte, și chiar încep să mă întristez rău. Cu cât scriu mai mult, cu atât devin mai negativistă. Ajungând la momentul în care tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
urmat afară. Am stat de vorbă pe scările bisericii ore în șir, până când în cele din urmă m-a invitat să bem ceva în seara aia. A trebuit să-l refuz, pentru că mama ar fi înnebunit la gândul că mă distrez cât de cât. Desigur că se folosea de scuza cu „învățatul“ ca să mă încuie în casă până se terminau examenele. Dar trebuie să fi fost un strop de înțelepciune în nebunia ei când a făcut asta, pentru că am trecut fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o ieșire tristă, ca între fete. Poate Patricia și cu mine o să ne îmbătăm și o să-i facem pe bărbați cu ou și cu oțet la o sticlă cu vin. Până la urmă, asta facem de obicei și ce bine ne distrăm. De fapt, nu ne distrăm. Să fim serioși. E demn de milă. Deodată nu mai vreau să fiu singură. Telefonul îmi sună exact când vreau s-o sun pe Patricia. —Ce faci, frumoaso? spune o voce profundă. Îmi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]