3,853 matches
-
În trupul teiului e poarta prin care lemnul său atât de fragil va fi devorat de ciuperci și bacterii până ce, din tot scheletul lui care voia să susțină un arbore falnic nu va rămâne - nu peste mult - decât scoarța, curând doborâtă de vreun vânt. Dar și micile rămurele, rupte fie doar pentru a Împodobi ușa ori poarta cuiva la Rusalii, vor văduvi „recolta“ de flori de la anul. Comercianții de flori de tei Își cunosc bine - câtă relativitate conține acest cuvânt! - meseria
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a evoluției. Ceea ce noi, și generos o scuz prin insuficienta cunoaștere a ce ne Înconjoară, nu prea avem. După cum suntem și grăbiți, uitând să respectăm stadiul evolutiv propriu, și sărim calul. Și mă Întreb, atunci când un proaspăt proprietar de pădure doboară un arbore: știe, nu că și-a ucis propriul frate, dar că a dezechilibrat o lume? Cum? Să privim un munte, care-și află antiteza În adâncul mării. Îl transformăm În pulbere, creând o nouă Sahară, făcându-l piatră de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
5, dar destul ca să țină În viață tot ce mișună În jur, pe noi Înșine. Doar că, Înainte ca tehnologia, În care ne punem atâtea speranțe, să devenă competitivă, ne am apucat să ne tăiem craca de sub picioare, adică să doborâm pădurea, să distrugem vegetația solului, să lăsăm ogorul pârloagă, sperând că cine știe ce extraterestru ne va dărui celule solare. Dar unele mai speciale care, pe lângă energia proprie nouă, care nu e aceea electrică, ci pâinea de fiecare zi, să ne mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sălașele noastre vremelnice, mulțumindu-se cu oasele aruncate. Până Într’o zi, când starostele lor a hotărât: toată haita de câini a hăituit ditamai mamutul, aducîndu-l În fața sulițelor vânătorilor. Isteață manevră, căci nici omul nu putea hăitui, dar nici câinele doborî. Dreptu-i, Împărțeala a reflectat feleșagul omului: și-a adjudecat carnea, iar câinele s’a mulțumit cu mațele și oasele. Feleșag? Păi omul a făcut la fel, mai apoi, și ci zeii: din jertfă, omul lua carnea, arzând pe altar grăsimea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a fost și primul plecat în lumea celor drepți și asta pentru că dobândise o slăbiciune cardiacă la Revoluție, care ulterior l-a răpus. Acum se odihnește la Cimitirul Eroilor din Brăila și amintirea lui îmi frânge aripile și parcă îmi doboară așteptările, dacă mai pot ele exista astăzi, sau cel puțin nu cele la care aspirăm. Ceilalți ne-am risipit în toate colțurile, parcă pretutindeni și nicăieri, așa cum își construiseră lumea străbunii noștri; eram peste tot și parcă niciunde, dar viața
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fiul lui Ioan și Filofteia Budac, regimentul 18 Dorobanți. Căzut în luptele de la Stalingrad în 22.11.1943. 24.Boeraș Pavel, soldat, cioban, n.1919, fiul lui Gheorghe și Ana Boeraș. Regimentul 90 Infanterie. Căzut în comuna SartanaMariopol, U.R.S.S. doborât de tifos exantematic, în 06.02.1943. 25.Cânduleț Ioan, soldat, n.14.08.1907, fiul lui Ioan și Marta Cânduleț, regimentul 30 Dorobanți Muscel, căzut în luptele din Petrovsk-Ucraina, la 29.19.1941. 26.Cârțan Gheorghe, soldat, n.1919
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a distrus un simbol: clădirea în care Mihail Kogălniceanu a ținut întâiul curs de istorie a românilor, fostă reședință domnească, apoi sediu al Academiei Mihăilene. Pe alte meleaguri, astfel de zidiri sunt proteguite cu clopote de sticlă; la noi, a doborât-o târnăcopul inculturii suverane. Apoi, fiindcă prin demolare nu s-a obținut mare lucru, strada rămânând la fel de îngustă (câtă vreme arcul de zidărie ce lega clădirea de aceea a Liceului Național și îngusta trecerea, dispăruse de mult), iar în respectivul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de luptat; Să dea Domnul sănătate Boala să fugă departe. Să știe că e păcat Să zacă omul la pat. Unii oameni sunt bătrâni Nu mai pot merge pe drum; Nu-și pot face o mâncare, Boala pe toți îi doboară, Bătrânețea îi omoară, Că nu este-așa ușoară. Mă rog Doamne eu la tine, Oasele să nu-i mai doară Căci tu cu puterea ta, Fă-i tu Doamne, fă-i tu bine Că tu ai multă putere Să le
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
parcă în tuș, încât și Ea, colega mea de birou, îl sorbea din ochi cu afecțiune și admirație și nimeni nici nu bănuia atunci, că din adânc, o formă de Parkinson îl rodea serios și nemilos și avea să-l doboare după chinuri cumplite și prelungite. Tovarășe profesor, i se adresă la un moment dat, volubilă și afectată, colega mea Elvira: de ce la noi nu se zice mai nimic, nici măcar la cursurile de istorie contemporană universală despre doctrina lui Mao-Tze-Dun? Hm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
năvăliră în minte limpezi, mai limpezi... tot mai limpezi, înșirându-se ca mărgelele pe ață.... Multă vreme, de fapt ani de-a rândul, nu mă mai gândisem la acele întâmplări... și acum, așa dintr-o dată, mă simții ca bolnav.. ca doborât de ele. Întins pe spate, cu ochii deschiși, gândurile se înșirau parcă scrise pe pereți, pe tavan.. de jocul razelor de lună, cu frunzele adiate de vânt, din copacul din fața ferestrei. Și, cu iuțeala gândului, întâmplările începură să se înșire
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pentru noi... a fost năucitoare. Și sătenii din spirit de solidaritate umană, sufereau alături de noi, și asta se vedea cum durerea li se așternuse pe chip. Luna Cireșarului venise, parcă, să ne frângă tihna. Seara, în dormitor cu lumina stinsă, doborâți de durere și tristețe, nu mai povesteam ca în alte seri amintiri și întâmplări fel de fel, până când ultimul cădea doborât de somn. Le ascultam răsufletul și-mi erau dragi cum dormeau, amintindu-mi de nopțile din dormitoarele de la școală
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
li se așternuse pe chip. Luna Cireșarului venise, parcă, să ne frângă tihna. Seara, în dormitor cu lumina stinsă, doborâți de durere și tristețe, nu mai povesteam ca în alte seri amintiri și întâmplări fel de fel, până când ultimul cădea doborât de somn. Le ascultam răsufletul și-mi erau dragi cum dormeau, amintindu-mi de nopțile din dormitoarele de la școală. Îmi era dor de școală... de viața de la Seminar. Regimul școlii era „internatul”, și, deși era cam dur, îmi plăcea. În
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a încăput între acele ziduri !.. de te cuprinde gândul acelei nebunii... a acelui război !.. „Ce crudă nebunie !”, îți zici,cutremurândute. Când epidemia de tifos aducea după ea moartea, groaza și spaima.. iuțeala fulgerătoare și violența cu care lovea, și își dobora victimele, avea ceva care zguduie nervii cei mai tari. O întâmplare sfâșietoare pentru sufletul omenesc, mai stăruie, încă în memoria ieșenilor... Când... într-o duminică dimineața, de ianuarie, 1917, în fața spitalului de exantematic „Veniamin Costachi”, „spectatorii”... dintre aceia care trăiau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Maniu, din ecourile vălurite ale „Pieții”. După pronunțarea sentinței, prin gura activistului, gloata, parcă nu mai osândea cu aceeași tărie.. nu mai condamna la moarte, și, nici nu credea că ceea ce ceruse, chiar i s-a dat. Acum stătea istovită, doborâtă sub greutatea ei, care căzuse chiar peste ea... Își cheltuise, până la ultima picătură, întreaga energie. Apoi, ca înțepenită, nevenindu-i a crede că primise ceea ce dorea... rămase mută... nu mai urla, nici nu mai condamna la moarte. Stătea ca doborâtă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
doborâtă sub greutatea ei, care căzuse chiar peste ea... Își cheltuise, până la ultima picătură, întreaga energie. Apoi, ca înțepenită, nevenindu-i a crede că primise ceea ce dorea... rămase mută... nu mai urla, nici nu mai condamna la moarte. Stătea ca doborâtă sub povara groazei, a propriei sale plăceri. .. O bună parte din mulțime, însă, rămânea tăcută, într-o tăcere grăitoare... Poate că unii își aminteau de 1918, An mare și sfânt, tot în noiembrie...când, spontan, cetățenii Iașului s-au adunat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înfiera cu „mânie proletară”, și îi condamna la moarte, chiar pe cei care făcuseră Unirea cea Mare, Partidul Național român cu Iuliu Maniu în frunte. Curioasă este manifestarea sufletului omenesc, singular, dar, mai ales în gloată... în spirit de gloată...doborâtă de povara propriei sale plăceri. Așa a fost de când lumea e lume... Așa va fi întotdeauna, cât va fi lume... Împletiri uimitoare de fapte ale oamenilor, și de neprevăzut al soartei. ... Ultimele ecouri ale Pieții se stinseră în văzduh... Liniște
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a fost ucis. Astfel Dinastia Romanovilor, care guvernase vastul imperiu rus, peste patru sute de ani, a dispărut pentru totdeauna, fără nicio urma... într-o singură noapte, în noaptea de 16/17 iulie 1918. De pe Țarskoe Selo, vulturul bicefal a fost doborât. În locul lui, trufașă și răzbunătoare se lăfăie în bătaia vântului peteca roșie a revoluției. Acolo au început să se urzească „lucruri groaznice”, sub lozinca... „Proletari din toate țările uniți-vă!”. Învățăcei pe măsură ai bolșevicilor ruși, comuniștii români, cu o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vor veni!..vor veni, cu siguranță!”, interveni Baltă, prompt, simțind că le slăbește speranța. În ascunzătoarea de sub Toaca, discuțiile se încingeau seară de seară, uneori mai aprinse, care trezeau în sufletul lor întărâtare.. răscoliri de dureri amorțite.. până când somnul îi dobora și ultimul sufla în lumânare. În liniștea deasă care se așeza, sub Toaca, nu se mai auzea decât, doar, răsuflet de om în somn. Și, astfel... ”așteptarea” primăverii, părea mai ușoară... ... Era la începutul lui martie, iarna care trecuse, încă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
au intrat în Chei... și, au urcat pe cursul Bicăjelului până la izvoare. După treizeci de ore de marș forțat, fără oprire, pe căi ferite, odată cu primul cântat al cocoșilor, erau sus la cota cea mai înaltă a munților Tarcău. Toți, doborâți de oboseală, s-au prăbușit într-un somn adânc, fără capăt, parcă... Baltă culcat pe o parte, îi privea cu drag ca pe niște copii în somn... cum au mărșăluit fără crâcnire. Trecuse mult de miezul nopții și el încă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
suntem... I-on, Sofronie, I-chim, Oan-ță, și...!”, silabisi.. și ca o mașinărie stricată repetă de mai multe ori numele lor... părând a fi mai mulți: „.. Ion, Sofronie, Ichim, Oanță..!”. Îi privea cu atâta drag, așa cum dormeau, pe o parte, doborâți de oboseală și de foame... Îi îmbrățișa și dezmierda, pe fiecare, din ochi și-i iubea atât de mult... atât de mult îi iubea..! Deodată se pomeni direct în picioare, trăgând cu urechea, ca iepurele de pârloagă la pândă.. Le
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în clipa aceea, Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui.. bocetul bătrânei din șanț,.. acum, toate aveau înțeles. Și, cu o voință de neînchipuit, se înălță întrun picior, cătând infricoșat, spre dric... murmurând... „Mamă.. mămăică-mamă!”. Câțiva milițieni tăbărâră cu patul armelor, doborându-l în colbul din mijlocul drumului. De sus, de pe coastă, se auzi un ăuit trist, sfâșietor de trist... „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, câinele urla a pustiu.. Când Baltă cu fața zdrobită și pleoapele căzute... se uită, sus pe coastă la căsuța albă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-mă !”, izbucni el, căutând-o cu ochii pe mama lui.. pe sfânta lui mamă... Măcar o clipă s-o mai vadă... să-i ceară iertare.. Trupa de milițieni, cu ură ucigașă tăbărâ cu patul armelor, și cu bocancii pe el, doborându-l întins în drum.. până nu mai știu nimic... Clopotul bătea rar.. rar.. rar și adânc într-o dungă.. glasul lui de bronz era ca un fior în carne.. o chemare... Dricul coti pe o uliță strâmtă și bolovănoasă, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
că Augustus însuși se arătase interesat de teatrul pe care-l jucam eu. A fost de acord, tacit, cu scenariul propus de mine. Condiția era să nu mai revin niciodată la Roma. Alge În timp ce merg singur pe plajă, dimineața, sunt doborât de mirosul de stârv al algelor vii, abandonate de mare, ca un cadavru inform depus pe țărm în timpul nopții. Dar duhoarea aceasta insuportabilă nu mă oprește totuși s-o inhalez în fiecare zi, ca și cum mi-ar înteți, în mod secret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Azi mi-am schimbat părerea; cred, mai degrabă, că nu poți trăi dacă nu semeni pământul și nu mulgi oile. Aici, și eu a trebuit să învăț să mânuiesc plugul și să ar; într-o seară, m-am descoperit numărând, doborât de trudă și scăldat în sudoare, câte brazde răsturnasem în ziua aceea. Era un pariu pe care doream să-l câștig; un poet, ca să poată să scrie, trebuie să trăiască toate acele ipostaze umane descrise în poezia lui. Altfel rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ales Pe izvoare reci, Și ierburi întregi, Pe cracă uscată, De moarte lăsată. Ei când au venit, Jos au hodinit, Au îngenuncheat, De-amândoi genunchi Și s-au închinat: Iară s-au sculat, Cu securi au dat, Jos m-au doborât, M-au pus la pământ. Și ei că m-au luat, Tot din munți în munți, Prin brădui mărunți; Tot din văi în văi, Pri brazi mărunței. Dar ei nu m-au luat Ca pe alte lemne; Și ei m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]