KorAP: Find »[drukola/base=don & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...138 >

3,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

Ramos pomenise nu o dată că poate avea să intre În seminarul ordinului, perspectivă pe care dascălii lui o considerau cea mai Înțeleaptă, dată fiind situația sa. CÎt despre Francisco Javier Fumero, tot ce se știa era că, prin intercesiunea lui don Ricardo Aldaya, băiatul intrase Într-o casă de corecție pierdută prin Valle de Arán, unde Îl aștepta o iarnă lungă. Văzîndu-și colegii cum o apucau Într-o direcție sau În alta, Julián se Întreba ce se va alege de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
să renunțe. Penélope era un suflet ascultător, iar teama pe care o vedea pe chipul Jacintei era suficientă ca s-o astîmpere. Cu Julián, alta era povestea. În acea ultimă primăvară petrecută la San Gabriel, Julián descoperi cu neliniște că don Ricardo Aldaya și maică-sa, Sophie, se Întîlneau din cînd În cînd În secret. La Început se temu că industriașul hotărîse că Sophie era o cucerire apetisantă, bună de adăugat la colecție, Însă Înțelese curînd că aceste Întîlniri, care aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
curînd că aceste Întîlniri, care aveau loc Întotdeauna În cafenelele din centru și se desfășurau În limitele celui mai strict respect, se limitau la conversație. Sophie păstra aceste Întîlniri În secret. CÎnd, În sfîrșit, Julián hotărî să-l abordeze pe don Ricardo și să-l Întrebe ce se petrecea Între el și maică-sa, industriașul rîse. — Nu-ți scapă nimic, așa-i, Julián? Adevărul e că aveam de gînd să-ți vorbesc despre subiectul ăsta. Mama ta și cu mine discutăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
trimită la anul În armată. Mama ta, cum e și firesc, Îți vrea numai binele și a venit la mine ca să vedem dacă, Împreună, putem să facem ceva. Ai Încredere În noi. Julián ar fi vrut să aibă Încredere, Însă don Ricardo inspira orice, numai Încredere nu. CÎnd se sfătui cu Miquel Moliner, băiatul fu de acord cu Julián. Dacă ceea ce vrei e să fugi cu Penélope, Domnul să te aibă-n paza lui, ceea ce-ți trebuie sînt niște bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
pe scara de serviciu, pînă la garaje, iar de aici, pînă În noaptea cea mai rece de care-și amintea. Zilele următoare fură cele mai rele. Julián veghease toată noaptea, așteptînd, dintr-o clipă În alta, să pice asasinii lui don Ricardo. Nu picară. A doua zi, la colegiul San Gabriel, nu observă nici o schimbare În atitudinea lui Jorge Aldaya. Devorat de neliniște, Julián Îi mărturisi lui Miquel Moliner ce se petrecuse. Cu flegma sa obișnuită, Miquel clătină din cap În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
priviri cu Miquel Moliner, care Începea să fie tot atît de Îngrijorat ca el, dacă nu mai mult. Jorge Aldaya nu spunea nimic. Se arăta la fel de politicos ca Întotdeauna. Jacinta nu mai apăruse să-l ia pe Jorge. Șoferul lui don Ricardo venea În fiecare după-amiază. Julián simțea că moare, aproape dorindu-și să se Întîmple ceva, orice, numai ca așteptarea aceea să se sfîrșească odată. Joi după-amiază, la sfîrșitul orelor, Julián Începu să creadă că norocul era de partea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Moliner, care se mărgini să Încuviințeze și să murmure În tăcere niște cuvinte pe care Julián crezu că le aude În văzduh: „Pe duminică“. Întorcîndu-se la apartamentul din Ronda de San Antonio, Julián băgă de seamă că Mercedes Benz-ul lui don Ricardo Aldaya era parcat În fața magazinului de pălării. Se opri la colț și așteptă. În scurt timp, don Ricardo ieși din prăvălia lui taică-su și intră În mașină. Julián se ascunse Într-un portal pînă cînd acesta dispăru spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
le aude În văzduh: „Pe duminică“. Întorcîndu-se la apartamentul din Ronda de San Antonio, Julián băgă de seamă că Mercedes Benz-ul lui don Ricardo Aldaya era parcat În fața magazinului de pălării. Se opri la colț și așteptă. În scurt timp, don Ricardo ieși din prăvălia lui taică-su și intră În mașină. Julián se ascunse Într-un portal pînă cînd acesta dispăru spre piața Universității. Abia atunci se grăbi să urce pe scară, pînă acasă. Maică-sa, Sophie, Îl aștepta acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Își Îmbrățișă fiul cu putere. Slăbise și era Îmbătrînită, ca și cînd toți cei din jur i-ar fi răpit viața și tinerețea. „Eu mai mult ca oricare altul“, se gîndi Julián. — Ascultă-mă bine, Julián. Tatăl tău și cu don Ricardo Aldaya au pus la cale să te trimită În armată peste cîteva zile. Aldaya are influență... Trebuie să pleci, Julián. Trebuie să pleci undeva unde nici unul dintre ei nu te va putea găsi... Lui Julián i se păru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
șapte cubulețe de zahăr și Începu să Învîrtă cu lingurița În ceașcă, schițînd un zîmbet felin printre nori de tutun olandez. — Vezi cum stau lucrurile. Trebuie să conduc casa cu mînă de fier. — Da, v-ați transformat Într-un căpcăun, don Gustavo. — Iar tu Într-un lingușitor. Spune-mi, Daniel, acum că nu ne aude nimeni. De ce nu-i o idee bună să anunțăm poliția despre ce s-a Întîmplat? — Fiindcă știe deja. — Ce vrei să spui? Am dat din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
a lui Julián Carax pe care n-ai vrut să mi-o vinzi atunci cînd trebuia? Am fost luat prin surprindere. — Eu v-aș putea ajuta, se oferi el. Îmi prisosește ceea ce vouă vă lipsește: banii și bunul-simț. Credeți-mă, don Gustavo, am implicat deja prea multă lume În chestiunea asta. — Atunci, Încă unul În plus n-o strica. Hai, cu Încredere. Închipuiește-ți că sînt confesorul tău. — De ani de zile nu m-am spovedit. — Se vede pe fața ta. 33

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
la curent cu sceneta pe care o jucați domniile voastre. Trebuie să recunosc, chestiunea e cît se poate de interesantă. Dar dumneata, Fermín, cum stai cu spovedaniile? Te previn că am doi ani de seminar. — Eu vă dădeam cel puțin trei, don Gustavo. — Totul se pierde, Începînd cu rușinea. E prima oară cînd vii la mine acasă, și ajungi În pat cu domnișoara. — Uitați-vă la dînsa, sărăcuța, Îngerașul meu. Alfați că intențiile mele sînt oneste, don Gustavo. — Intențiile dumitale vă privesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
vă dădeam cel puțin trei, don Gustavo. — Totul se pierde, Începînd cu rușinea. E prima oară cînd vii la mine acasă, și ajungi În pat cu domnișoara. — Uitați-vă la dînsa, sărăcuța, Îngerașul meu. Alfați că intențiile mele sînt oneste, don Gustavo. — Intențiile dumitale vă privesc pe dumneata și pe Bernarda, care e deja majoră. Și acum, să vedem. În ce dandana v-ați băgat? — Dumneata ce i-ai povestit, Daniel? Am ajuns pînă la actul al doilea: intrarea unei femme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
gîndesc mai bine decît două, mai ales dacă al treilea este al meu. Fermín schiță gestul de a ridica din umeri printre bandaje și eșarfe. — Eu nu mă opun, Daniel. Dumneata hotărăști. Resemnat să-l avem la bord și pe don Gustavo, mi-am continuat relatarea pînă cînd am ajuns la punctul În care Fumero și oamenii lui ne surprinseseră pe strada Moncada, cu cîteva ceasuri În urmă. După ce mi-am Încheiat povestirea, Barceló se ridică și patrulă prin cameră Încoace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
ne Încingem deci cu faptele. Ceva din povestirea lui Daniel mi s-a părut tare ciudat, mai mult decît restul, și nu pentru caracterul foiletonesc al intrigii, ci din pricina unui detaliu esențial și În aparență banal, adăugă Barceló. — Luminați-ne, don Gustavo. — Iată-l: chestia cum că tatăl lui Carax refuză să-i recunoască trupul neînsuflețit, pretinzînd că nu avea nici un copil. Foarte ciudat mi se pare mie. Aproape Împotriva naturii. Nu există pe lume tată care să facă așa ceva. Orișicîtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
tată care să facă așa ceva. Orișicîtă dihonie ar exista Între ei. Moartea presupune lucrurile astea: toată omenia se deșteaptă din sensibilitatea exacerbată. Dinaintea unui coșciug, toți vedem numai partea bună și ceea ce vrem să vedem. Ce citat mare ați rostit, don Gustavo, interveni Fermín. Vă supărați dacă Îl adaug În repertoriul meu? — Pentru orice există și excepții, am obiectat eu. După cîte știm, domnul Fortuny era nițel deosebit. — Tot ce știm despre el sînt bîrfe la mîna a treia, zise Barceló

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
siguri de nimic. Tot ce știm este, cum spuneți dumneavoastră, la mîna a treia, sau la a patra. Cu sau fără portărese. — Să nu te Încrezi În omul care se Încrede În toată lumea, remarcă Barceló. — În ce formă vă aflați, don Gustavo, Îl lăudă Fermín. Perle cultivate cu ridicata. De-am avea și noi viziunea dumneavoastră strălimpede... — Deocamdată, singurul lucru limpede din toate acestea este că domniile voastre aveți nevoie de ajutorul meu, logistic și probabil pecuniar, dacă aveți de gînd să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
cronică pe seama aventurilor unei știoarfe tinerele din Madridul de pe vremea casei de Austria. Tata nu știu ce să-i spună, Însă Fermín Îi sări În ajutor, În sfîrșit păstrînd măsura. — Vă Înșelați, stimate domn. Zorrilla e un dramaturg. Poate că vă interesează don Juan. Are multe daravere cu fuste și, În plus, protagonistul se cordește cu o măicuță. — O iau. Se Însera cînd metroul m-a lăsat la poalele bulevardului Tibidabo. Silueta tramvaiului albastru se ghicea printre faldurile ceții dese, vineții, Îndepărtîndu-se. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
de comandant să-mi pocească mutra, era dreptul lui. Mă Întorceam spre librărie, cînd am băgat de seamă că cineva mă urmărea din dreptul unui portal de pe partea cealaltă a străzii. La Început m-am gîndit că era vorba de don Federico, ceasornicarul, Însă mi-a fost de-ajuns o singură privire ca să constat că era vorba de un individ mai Înalt și mai solid. M-am oprit să mă uit și eu la el și, spre surprinderea mea, el Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
aruncă o privire Întrebătoare. — Ce-i cu fața asta? — Fermín, cred că avem o problemă. Chiar În acea seară am pus În aplicare planul de mare intrigă și puțină consistență pe care Îl concepuserăm cu cîteva zile În urmă Împreună cu don Gustavo Barceló. — Primul lucru e să ne asigurăm că dumneata nu te-ai Înșelat și că sîntem sub supravegherea poliției. Acuma, prefăcîndu-ne că habar n-avem, o să facem o plimbărică pînă la „Els Quatre Gats“, ca să vedem dacă individul mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
luni. Opt săptămîni. Șaizeci de zile. Puteam să tot Împart timpul pînă la secunde și să obțin astfel o cifră kilometrică. Mai aveam la dispoziție cinci milioane o sută optzeci și patru de mii de secunde de libertate. Poate că don Federico, care, după cum spunea tata, era În stare să fabrice un Volkswagen, Îmi putea face un ceas cu frîne de disc. Poate că cineva avea să-mi explice cum să mă descurc ca să nu o pierd pe Bea pentru totdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Barceló, Înveșmîntat Într-un palton din păr de cămilă și echipat cu un baston din fildeș de care n-avea nevoie și pe care Îl vîntura ca pe-o cîrjă de cardinal. Taică-tu nu este, Daniel? Îmi pare rău, don Gustavo. S-a dus la un client și presupun că n-are să se Întoarcă pînă... — Perfect. Fiindcă nu pe el voiam să-l văd, iar ceea ce o să-ți spun e mai bine să nu audă. Îmi făcu din ochi, scoțîndu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
a mea, că v-am ațîțat. În ce ceas bun mi-a mai venit și mie să deschid pliscul. Vă văd un pic neliniștit. S-a Întîmplat ceva? — Nu tocmai. Sau da, Într-un fel. — Ce voiați să-mi spuneți, don Gustavo? Librarul Îmi zîmbi cu blîndețe. Obișnuita sa atitudine semeață și aroganța de salon bătuseră În retragere. În locul lor, mi s-a părut că intuiesc o anumită gravitate, un pic de precauție și nu puțină Îngrijorare. — În dimineața asta l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
zîmbi cu blîndețe. Obișnuita sa atitudine semeață și aroganța de salon bătuseră În retragere. În locul lor, mi s-a părut că intuiesc o anumită gravitate, un pic de precauție și nu puțină Îngrijorare. — În dimineața asta l-am cunoscut pe don Manuel Gutiérrez Fonseca, În vîrstă de cincizeci și nouă de ani, burlac, funcționar la morga municipală a Barcelonei din anul 1924. Treizeci de ani de serviciu În pragul umbrelor. Fraza e a lui, nu a mea. Don Manuel e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
la Teatrul Liceo. Îi plac Verdi și Donizetti. Mi-a zis că, În munca lui, important e să respecți regulamentul. Regulamentul are prevăzut totul, mai ales În situțiile În care nu știi ce să faci. În urmă cu cincisprezece ani, don Manuel a deschis un sac din foaie de cort adus de polițiști și s-a pomenit cu cel mai bun prieten al său din copilărie. Restul corpului venea Într-o altă sacoșă. Don Manuel, Înghițindu-și amarul, a urmat regulamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]