6,786 matches
-
timp cu curtoaziile față de comandantul garnizoanei și ofițerii superiori. Preferând să păstreze secretul prezenței sale în cetate, găsi un adăpost cât de cât acceptabil într-un han, unde dormi, împreună cu prietenii săi, alături de cai, nu numai fiindcă cubiculum-urile și dormitoarele gemeau de clienți, ci mai ales pentru a evita ca cineva să încerce să-i fure și să-i revândă ori să-i măcelărească. în dimineața următoare se porniră iarăși la drum, luând calea spre Argentoratum, și intrară astfel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curtea largă. Luna plină era din când în când umbrită de trecerea norilor, dar mantia de nori îndepărta strălucirea ce se ridica din satul în flăcări, proiectând când și când, licăriri de lumină însângerată pe pereții clădirilor unde se găseau dormitoarele servitorilor, pe depozitele de ulei și pe cele cu unelte, pe grajduri, unde, neliniștite, vacile mugeau, alarmate de vânzoleală și de mirosul de fum. Acoperișul și bârnele superioare ale imensului grânar, ce ocupa, el singur, o latură a curții, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a venit aici în casă... Lăsă receptorul să cadă, ca și cum ar fi uitat că exista o furcă. Sări în picioare, strigă pe un ton strident: - Nickson... Nickson... Nickson! - Da, doamnă? Valetul înalt, cu chip prelung se grăbi să vină prin dormitor, din hol. - Cheamă-l pe Gregory. Spune-i să încuie cele două porți și să-i pună pe grădinari să patruleze. Valetul alergă disperat spre ușile de sticlă. Craig avu impresia că Nickson îi aruncă o privire rece, cercetătoare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
acolo, în urechile lui, la fel de normal ca orice altceva. Diferența era că el se împărțise brusc, din punct de vedere mental, în două părți. Una rămăsese în pat. Cealaltă privea lumea prin ochii unui om care se apropia de ușa dormitorului dintr-o cameră alăturată. Știa că cealaltă entitate era un om și că ușa și actul de a merge erau ceea ce erau, deoarece pentru celălalt compartiment al conștiinței lui acele fapte erau realități firești ale vieții. Cealaltă conștiință realiza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o astfel de evoluție. Lesley, sau vei deveni un conducător, sau vei fi păpușa lui Jefferson Dayles, iar noi, ceilalți treizeci și patru, vom fi morți, căci ne vom considera lipsiți de orice valoare în continuare. Înțelegi? Pe când Craig era condus spre dormitor, îi părea că scopul lor nu putea fi expus mai clar decât fusese. Rămase treaz, nădușit de spaimă. De două ori își spuse, zăcând pe jumătate ațipit, că vizita în fortăreața de sub fermă fusese un vis. Dar, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
înfățișare foarte hotărâtă, pe care nu-l văzusem în viața mea. Și toate scrumierele erau în plină eflorescență, pline ochi cu șervețele de șters fardul și mucuri de țigară pătate cu ruj de buze. N-am intrat în bucătărie, în dormitor și în baie, am deschis doar ușile ca să mă asigur că Seymour nu se ascundea pe acolo. Pe de o parte, mă simțeam enervat și cuprins de lene. Pe de alta, eram extrem de ocupat cu ridicarea jaluzelelor, deschiderea aparatelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
capul. Vreau să spun că ați avut o copilărie bizară și de asta, firește, n-ați învățat să vă maturizați. N-ați învățat să vă integrați printre oamenii normali. Asta-i exact ce spunea doamna Fedder acum două ore în dormitorul ăla smintit. Întocmai. Fratele dumitale n-a învățat cum să se poarte cu oamenii. Tot ce știe e să le facă oamenilor tot felul de figuri. Pentru numele lui Dumnezeu, e absolut inapt pentru căsătorie sau pentru orice acțiune măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cunoscător, spre bibliotecă. Doamna de onoare m-a urmat afară din încăpere, căscând - un căscat sonor, cavernos - fără să facă cel mai mic efort de a-l înăbuși sau a-l ascunde vederii. În timp ce doamna de onoare mă urma spre dormitor, unde se găsea telefonul, unchiul tatălui miresei și-a făcut apariția din celălalt capăt al holului. Fața lui păstra același aer de repaus feroce care mă derutase pe parcursul călătoriei, dar când s-a apropiat de noi, masca i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mine - un semn redundant de Bon voyage și vino-repede-înapoi. Gestul m-a încălzit la inimă. — Ce-i cu el? E deraiat? m-a întrebat doamna de onoare. I-am răspuns că așa speram și eu și i-am deschis ușa dormitorului. S-a așezat greoi pe unul dintre paturile de o persoană - de fapt, pe patul lui Seymour. Telefonul era pe noptieră, la îndemână. I-am făgăduit că o să-i aduc îndată o băutură. — Nu te osteni, mă întorc imediat dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
semn frățesc doamnei de onoare, care-și introdusese un deget într-una dintre găurile cadranului, ca să formeze numărul dorit, și nu aștepta decât ca eu să mă evapor, apoi am închis ușa în urma mea. Am rămas un moment în fața ușii dormitorului, în plăcuta solitudine a holului, întrebându-mă ce să fac cu jurnalul lui Seymour, care, mă grăbesc să spun, era obiectul pe care-l luasem de deasupra genții de voiaj. Primul meu gând constructiv a fost să îl ascund, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
doarme buștean. Ar trebui să dorm și eu, dar nu pot. Cineva trebuie să-i țină tovărășie omului fericit.“ Am citit însemnarea de mai sus o singură dată, pe urmă am închis jurnalul și l-am luat cu mine în dormitor. L-am așezat la loc în geanta de voiaj a lui Seymour, de pe pervazul ferestrei. Pe urmă, m-am lăsat - mai mult sau mai puțin deliberat - pe patul cel mai apropiat. Se pare că am adormit - sau am căzut, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
tagma somnoroșilor. Pe la jumătatea anilor de carieră radiofonică - adică în anii când fiecare dintre noi purta în buzunar cel puțin trei legitimații de bibliotecă, asemenea unor vechi pașapoarte mult mânuite - existau puține nopți, în perioadele școlare, în care luminile din dormitorul nostru să se stingă înainte de orele două, trei noaptea, în afară de intervalele când sergentul-major Bessie, după ce bătea la ușă, își făcea rundele de inspecție. Când Seymour se înfierbânta pentru vreo treabă, putea - și o făcea frecvent - să petreacă două, trei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o groază de bani pe toate fleacurile, intrând din magazin În magazin. „E timpul să recuperez, Îi spunea Mașei, tot ce-am pierdut...“ Acasă, seara, se parfuma și se Îmbrăca În rochii vaporoase, făcând zeci de piruete În fața oglinzii din dormitor. De unde avea atâta energie, Mașa nu știa. Trupul ei zbârcit de bătrânețe părea să nu cunoască oboseală. O energie debordantă Îi mișca picioarele de dimineață până seara. Bătrâna părea a fi o Întruchipare a acelui perpetuum mobile pe care visaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
senzația pe care a Încercat-o Ippolit după ce o bună bucată de timp a navigat clătinându-se de-a lungul pereților, care păreau când solizi, când de consistența valurilor... Abia când deschise comutatorul realiză totuși că nu se află În dormitorul lui, ci În depozit. „Prin urmare, iar am făcut-o lată. Să vedem acum cum vom drege busuiocul“, Își spuse brigadierul, gândindu-se la strategia pe care urma s-o adopte față de nevastă ca să iasă din Încurcătură. „Mă descurc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pentru a doua alternativă. Așa dar, Îmbrăcă pardesiul de culoare gribleumaren, care recent fusese adus acasă dela croitor, se mai privi odată În oglindă corectând cu abilitate o cută abea vizibilă a mantoului, și Însfârșit, cu precauția unui răufăcător - părăsi dormitorul de o noapte a prietenei sale, fară nici un chef de a face act de prezență la birou. Mergea la pas domol, de promenadă, savurând cu plăcere aerul curat de primăvară. Briza mării genera un parfum sensibil, vestitor al zilelor pline
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
diabolice, le simțea acum din plin! Avea amețeli, În timp ce sângele izbea cu o așa forță pereții arterelor Încât, se aștepta ca În fiecare secundă, să moară!! În cele din urmă vomită și, oarecum puțin restabilit, ajunse la ușa prietenei sale. Dormitorul fetei se afla În partea laterală a camerei de zi, unde cu siguranță, Carla dormea. Fără a face cel mai mic zgomot, Tony Pavone, pe jumătate dezbrăcat, se prăvăli pe fotoliul din sufragerie, adormind imediat. III PEȘTELE RADIOACTIV...!! Ce-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
conducerea operativă a fabricei, pentru a devansa lucrările, hotărâseră ca două dumineci pe lună să se lucreze la Întreaga capacitate. Îmbrăcă unul din cele câteva costume de haine pe care le avea În custodie la Carla, după care intră În dormitor unde, prietena lui nu mai dormea ascultând muzică la radio - tolănită În așternut. „Ai să vii târziu...?” - se interesă ea suficient bosumflată. „Nu...Adică, sper.... Ce pot face? În calitatea și funcția pe care o dețin, trebue să fiu pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau vizibile?? Toate aceste cuvinte și multe altele ar fi dorit să i le adreseze prietenei sale, Însă, cu tot efortul disperat de-a deschide gura, nu reuși. De aceea, o lăsă să vorbească singură, iar el se duse În dormitor dezbrăcându-se cu foarte mare greutate. Se propti de un scaun, Își făcu puțin vânt prăbușindu-se În pat aproape În nesimțire...!! În situația dezastruasă În care se afla starea sănătății sale, Tony Pavone avea nevoie de „Ajutor!!”, ajutor care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
beneficia la maximum de timpul ei liber - iubindu-se pe sine - dorind ca lumea să-i datoreze totul, În timp ce era hotărâtă să savureze bucuria existenței sale. Îmbufnată, plecă de acasă trântind ușa, nu Înainte de-a mai adresa În direcția dormitorului câteva cuvinte de ocară!! În singurătatea lui, Tony Pavone pendula Între „Viață și moarte!!”. Somnul morții Îl cuprinse de o așa manieră Încât corpul i se răcise sub temperatura minimă necesară vieții. Pielea trupului avea culoarea albastru combinat cu verde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
De frică suporta supliciul, era În viață și nu vroia să moară a doua oară...! Treptat, pe măsură ce minutele se derulau memoria lui a Început să-și revină. Curând, reuși să-și amintească tot, chiar și momentul când a intrat În dormitor. Așa dar, nu murise...!! Iar fantasmul viselor, ce se Întâmplase? era bolnav, ori Încă visează prostii...? Încercă să-și construiască o cât de mică apărare. Indiferent ce fel de otravă a contractat, nu-l mai interesa. Trăia, iar viața Îl
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Carla - intrase În obișnuință - ca a doua zi să efectueze cumpărăturile necesare, În vederea pregătirii de către gazdă a prânzului pe care-l serveau Împreună. Deci, În scurt timp reuși să cumpere tot ce era necesar, se bărbieri după care intră În dormitor să vadă dacă prietena mai doarme. Întradevăr nu mai dormea dar, o află destul de somnoroasă. Carla deschise mai bine ochii. Privi absentă la el câteva momente, răsuci butonul radioului potrivindu-și perna În așa fel ca să poată cerceta Încăperea dintr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fost sigur, abea te culcaseși... Tu mă cunoști, om cu bune maniere, n’am vrut să-ți deranjez somnul...!” Carla Îl contră violent. „Ceasul tău băiete, desigur, funcționează după „fabrica de Împachetat fum!” - după al meu Însă, am intrat În dormitor la, unu și jumătate...!” „Ce ghinion...! Probabil ceasul meu...” Îl duse la ureche, Îl scutură de câteva ori cu aerul celui mai nevinovat om din lume bolborosind. „Da, parcă funcționează...” „Nu te mai osteni...” - Îl scoase Carla din Încurcătură. „Să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
recunoști? Te Întreb și mă Întreb. Cu ce m-am făcut vinovată? Dacă nu mai corespund pretențiilor tale,spune...! Eu nu sunt obligată să-ți suport grosolăniile tale, lipsa ta de bune maniere...!!” O lăsă vorbind singură, ducându-se În dormitor regretând venirea aici. Se dezbrăcă de haine mai mult rupându-le, reușind să intre În așternut Într’o stare de inconștiență totală! La a doua lor perioadă de evoluție, „Toxinele Radioactive”, se deslănțuiră cu o violență greu de imaginat, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone dar se răzgândi de teama de-a nu-l jigni. „Îmi amintesc ca prin vis, reluă el tramvaiul se cam hâțâna...!! Îți imaginezi, nu am dat atenție faptului. Abea dimineață, când soția și copilul s-au Întors din dormitorul improvizat În stradă am realizat din spusele lor și, de la comunicatele radiofonice adevărata tragedie a capitalei noastre. Am Înțeles, centrul orașului a fost lovit dezastruos...!!” „Cuvintele nu pot exprima În suficientă măsură starea mea sufletească, văzând tragedia celor sfârtecați de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
răceala cimentului, iar ochii umflați de somnul chinuit Tony Pavone avea să facă o stupidă constatare: câțiva păduchi găsise adăpost la el, bucurându-se de avantajul curățeniei. A doua zi dimineața, nu i se dădu drumul acasă. Fu scos din dormitorul improvizat și de fiecare dată la intervale scurte luându-l În primire un anchetator obligându-l să de-a declarații scrise În legătură cu banii și obiectele confiscate de o așa manieră Încercând să-l ridiculizeze, În bătaie de joc!! Maiorul Huzum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]