KorAP: Find »[drukola/base=drept & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...1495 >

37,362 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

trupului meu tânăr aplecat asupra ei atât cât să nu o strivească. Apoi s-a dus. Geamul camerei era deschis și... cam atât se poate spune. La o adică s-ar mai putea menționa un oftat ușor și mâna ei dreaptă strângând o clipă mai tare mâna mea. 9. Alice a venit cât de repede a putut, plânsă și elegantă, Împreună cu soțul ei, mic și prosper Întreprinzător particular bănățean, fost activist al U.T.C., acum deputat, posesor al unui Audi nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mereu aceiași, resemnați În cele din urmă la o rotire goală În jurul unei fântâni arteziene căzută ea Însăși În paragină de ani de zile. Cine se smulge din cercul ăsta va avea viitor, sau, mă rog, ceva acolo o linie dreaptă În față, sau frântă, pe alocuri, chiar o spirală sau o serpentină, ca Gutinul sau Gutâiul, tot un drac, care te duce la Borșa, Prislop, Iacobeni și mai departe la mănăstirile din Nord unde poți vedea cu ochii tăi Iadul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
jenat. De emoție, uită să Înghită și Începu să tușească. Atunci se așeză lângă el și Îl cuprinse de după umeri. Îl strângea atât cât să nu-i Îngreuneze respirația. Tusea Începea să se calmeze, nu și tremurul accentuat al mâinii drepte care prelungea spasmul trupului precum mișcarea de gherilă o revoltă generală Înăbușită În mare parte. Sticla cu vin era la Îndemână și avea dopul scos. Flavius-Tiberius turnă În două pahare fără să țină cont de cât ar fi putut bea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
să Îl deschidă sau să Îl arunce În foc. Cum la vârsta ei, puține lucruri o mai speriau, deschise plicul. Găsi o scrisoare de câteva pagini bune scrisă pe foi de observație medicală, fără dată și fără loc În partea dreaptă, sus, cum se obișnuiește. Caligrafia era Îngrijită, stas cum se zice, ca a militarilor trimiși În rezervă, sau la pensie, tot aia e. Prima frază o puse pe gânduri: Durerea când este adevărată nu are nici timp nici loc. Urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pe unde. Noroc că ungurii nu au nici munți, nici mare, iar Balatonul este foarte scump. Ne-am oprit totuși pe malul Tisei. Șeful a vrut să dea foc autocarului. A renunțat, dar mi-a dat un pumn de intelectual drept În ochiul drept deoarece toți intelectualii sunt la Început de stânga, drept pentru care am răspuns și eu cu o lovitură la ficat marca Papp Laszlo, cel mai mare boxer maghiar al tuturor timpurilor. Apoi, mulțumiți cu un meci egal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
că ungurii nu au nici munți, nici mare, iar Balatonul este foarte scump. Ne-am oprit totuși pe malul Tisei. Șeful a vrut să dea foc autocarului. A renunțat, dar mi-a dat un pumn de intelectual drept În ochiul drept deoarece toți intelectualii sunt la Început de stânga, drept pentru care am răspuns și eu cu o lovitură la ficat marca Papp Laszlo, cel mai mare boxer maghiar al tuturor timpurilor. Apoi, mulțumiți cu un meci egal, ne-am trântit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

nici un motiv de îngrijorare. Punând astfel problema, desigur, sublinia de fapt altceva, singurul lucru pe care nu-l rostea. Asta m-a dus cu gândul la scheciul ăla vechi al lui Peter Cook: N-am absolut nimic cu piciorul tău drept. Problema e că nici tu n-ai. — Vreți să spuneți că sunt nebun? Randle ridică degetele arătătoare. — Ai o leziune, asta ai. Oamenii suferă în fiecare zi mii de feluri de leziuni. S-a întâmplat doar ca leziunea pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric, am intrat cu pas șovăit, pipăind pereții. În cele din urmă, am găsit un întrerupător și-am aprins lumina. În mijlocul camerei se afla un fișet roșu-aprins. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să fiu în stare să-mi silesc picioarele să iasă din amorțeala lor adâncă și să fug. Ceva violent se izbi de celălalt capăt al sofalei, iar zdruncinătura puternică ce urmă mută totul din loc. M-am lăsat pe partea dreaptă, afundându-mi degetele în brațul de pânză moale, încercând să mă opun impulsului care m-ar fi aruncat la podea și reușind cu greu. Așezându-mă iarăși, m-am agățat bine cu o mână de brațul sofalei, iar pe cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
apa. Știam că nu se putea hotărî dacă să fie furioasă pe mine sau nu. Trecură câteva minute. Pescărușii mâncaseră sau pierduseră ceea ce le stârnise interesul și se ridicară țipând în înaltul cerului. Un avion lăsă în urmă o dâră dreaptă de fum alb. — Spitalul avea o bibliotecă proprie, știi? — Da? — O bibliotecă întreagă și nimic demn de citit. Nu vreau să mai văd niciodată în viața mea vreo carte de Arthur Conan Doyle. Am râs. — Le-am citit pe toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în spate, iar înotătoarea-gând era mai aproape, mai mult deasupra apei. Rechinul scurta distanța dintre noi. Aprinde-o, strigă fata. Cât de departe e? Ne-am mai lovit de o denivelare și m-am ținut strâns de ea cu mâna dreaptă. — Aproape - patruzeci de metri? — Aprinde-o, numără până la doi și las-o să cadă. Mi-am scos brațul drept de după mijlocul ei și m-am aplecat în față, spre ea, pentru a-mi menține echilibrul înainte să scot țigara din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o bufnitură metalică de jos. În tunelul de coborâre răzbătu o lumină palidă, proiectând umbre lungi în sus. M-am forțat și am tras rucsacul în gaură, amortizând mare parte din greutatea lui cu capul și echilibrându-l cu brațul drept în timp ce coboram. Scara mă conduse într-un coridor foarte lung și foarte drept, de ciment. Becuri slabe, portocalii, atârnate de cabluri și garnituri îngălbenite luminau spațiul până destul de departe în ambele direcții. De-a lungul unui perete erau prinși colaci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
la mine. — Nu, scuze, nu voiam să... Am ridicat carnețelul roșu în aer. — L-ai lăsat pe jos. Nu voiam să-l citesc sau altceva. Doar îl luam de acolo. — Eric. — Bine, am arătat în spatele meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun la loc și-o să mă prefac că nici... — Eric, taci dracului din gură și nu te mișca. Și am văzut expresia de pe fața ei. Inima îmi sări din piept, execută un zvâcnet de panică electrizantă. Am rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mi-am dat seama că noi - și încăperea de hârtii, tunelurile de cuvine, toate - eram îndărătul bibliotecii, privind-o din spate. Am urcat după Fidorous, luptându-mă să-mi mențin echilibrul, cu cușca pisicii în mâna stângă și cu brațul drept întins în lateral ca un acrobat pe sârmă, încercând să compensez mișcările de du-te-vino ale lui Ian în cușcă; probabil nu-i plăcea că podeaua se îndepărta de noi pe măsură ce urcam. Nu-l învinovățeam, căci nici pe mine nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
noaptea vizitei lui Tekisui pentru a auzi ce are călugărul de spus. Când veni sorocul, Tekisui sosi cum fusese invitat și se înfățișă lui Isamu și familiei sale. Luă o pensulă de scris din robă și desenă o singură linie dreaptă în aer. Acesta a fost începutul și sfârșitul învățăturilor lui Tekisui. Unii spun că Isamu a fost pe dată luminat, dar povestea asta nu e adevărată. Isamu n-a fost iluminat, dar era înțelept și nu-și dădea repede cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pensulă foarte veche din buzunarul interior. Coada de lemn era înnegrită de uzură și strălucea de cerneală străveche și de ceea ce păreau a fi secole de unsoare de pe degete și mâini. Perii erau negri și ei, dar neîncleiați și perfect drepți. — Ca a lui Tekisui, am spus. E-o pensulă de scris, nu? — Da, asta e, iar tu trebuie s-o folosești ca să-ți scrii povestea. Atât cât îți mai amintești din ea și cu toate amănuntele posibile. Unde s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Bine. — A doua literă pe care ai tradus-o a fost L din Clio, dar la origine litera aceasta se pare că a fost Z. Aici e puțin mai greu, datorită faptului că literele sar de la extrema stângă la cea dreaptă, dar conexiunea se realizează astfel: Figura ??? — De la Z la L se realizează de fapt o mișcare la stânga și-n sus pe diagonală, așa că, pornind de unde am terminat prima săgeată, trasăm alta, aceasta pe diagonală în sus și spre stânga, uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sunt. „Deci, ce poți t Acum, după o oră, stau într-o sală de operație și doctorița încearcă să nu se încrunte sau să suspine sau să se frece la de limbaj negativ al corpului deloc. În schimb, ea șede dreaptă de spate și nemișcată și-și ține ambele mâini - roșii, durdulii, muncite - strânse ferm pe-un capăt și pe celălalt al unui pix parker argintiu. Doctorița, al cărei nume este R trăsături puternice și imobile și Are o prezență fizică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Când am deschis ochii, dimineața albastră și răcoroasă era deja încălzită de un soare nou, proaspăt, entuziast. Spatele și coastele mă dureau din cauză că dormisem pe punte și genunchii păreau să mi se fi înțepenit. O amorțeală caldă îmi cuprindea brațul drept, căci Scout dormea încovrigată pe umărul meu. Câteva șuvițe din părul ei negru și frumos se lipiseră de țepii bărbii mele și am tras capul în spate ca să ne desprindem unul de altul. — Hmmm? făcu ea cu capul în pieptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
balustrada din cealaltă parte a bărcii cu un clinchet metalic sec. Scout ridică ochii spre mine. — Ce e? Se uită în larg spre marea calmă, apoi la cutia mea de bere, apoi din nou la mine. Nu suntem pe teren drept. — Se înclină. Noi ne înclinăm. Scout se ridică în picioare și ne apropiarăm amândoi de marginea punții unde cutia stătea și împrăștia bere la piciorul balustradei. Se aplecă s-o ridice, se opri la jumătatea drumului și, încet, se îndreptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

sé citeascé tot ce scria pe pereți. Erau multe cuvinte pe care nu le Înțelegea. Dar cele mai multe le Înțelegea și cel mai tare Îi pléceau pionierii eroi, céci erau desenați frumos, cu tancuri care ard În spatele lor, În timp ce ei stéteau drepți și nu le era fricé de nimic. Dar și mai tare Îi plécea de-o faté care era desenaté acolo. Ea avea o cravaté de pionier la gît și era cu pérul galben. Era frumoasé față aceea și era serioasé

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Toți copiii strigé dupé tine. Și fetele zic: „Uéi, lindinosule!”, și-ți trag cu cartea-n cap. Ieri, cînd stétea În autobuz, Îl mînca tare capul. Și dimineațé parcé l-a mai mîncat... Șasa roși și puse mîinile pe bancé, drepte, cum Îi Învéțase Nadejda Petrovna, și-și Îndrepté spatele. - Ia sé vedem, copii, care dintre voi are péduchi? Șasa simți degetele elevei din clasa mai mare cum Îi iau atent pérul și-l feresc. Șasa simți mirosul de sépun de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
mișcau Încet În copaci și numai cîte o mașiné trecea și se auzea un vîjIit pe strada de lîngé școalé. Noué ne era rușine foarte tare, la toaté lumea ne era rușine, si toti vroiam sé aplecém capetele, dar stéteam drepți și ne uităm la Sonia, pentru cé ei trebuia sé-i fie rușine, dar noué nu trebuia sé ne fie rușine deloc. Ne schimbăm de pe-un picior pe altul, dar atent, sé nu ne vadé nimeni. - Ți-a fost bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
și-l téie cu ferestréul, și-l curéțé de crengi cu toporul. Gésise un lemn de frasin, lung și subțire, cu coaja albicioasé și-l culcé jos, În pédure, și-l mésuré cu pasul. Era un lemn de optsprezece pași, drept și frumos, pe care Nicolai Arsenievici Îl duse În spinare cu greu, céci era verde. Îl apésa pe oasele umérului și-i roase puțin pielea, și-i Înroșise gîtul. Un lemn de frasin de optsprezece pași, pe care Nicolai Arsenievici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
sé caute un al doilea béț pentru scaré. Trecu pédurea cea micé și livadă de nuci mici și intré În pédurea cealalté. Începu sé caute lemnul care-i trebuia. Se adîncise mult În pédure și gési un lemn lung și drept, pe care Il téie cu ferestréul și-l curéți de crengi cu toporul. Îl culcé jos și-l mésuré cu pasul. Era un lemn lung de optsprezece pași, drept și neted. Ce sé facé el cu un lemn de tei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]